browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Alina Rotaru|| Top 10 cărţi din Biblioteca ZENLA » »

30 de lucruri despre mine

Posted by on 6, December, 2015

Portret-Serban-In-Oglinda-02

 

    Unul dintre lucrurile importante pentru mine când ajung pe un blog, este “Despre…”. Îl caut. Îl citesc. Caut să-l înţeleg pe cel cu care am iniţiat o comunicare. Firavă… Timidă… Poate, mai curând, o declaraţie de intenţie.

Declaraţia de intenţie se transformă într-o primă punte de comunicare, când găsesc ceva scris la “Despre…”. DESPRE ACEL OM!

Acest articol, îl scriu în semn de RECUNOŞTINŢĂ PENTRU toţi cei care:

  • S-au apucat să îşi facă un blog, şi/sau o pagină pe o reţea socială;
  • Au găsit în ei puterea de a se deschide destul de mult, încât să-şi publice fotografii-portret sau fotografii destul de limpezi, cât să aflu măcar în parte despre cum arată. E un amănunt care îmi spune “despre…” omul respectiv, cât de împăcat cu sine este şi cât de mult sau cât de puţin are de împărtăşit cu mine. Pentru că eu cred că bogat, este cel care ceva de împărtăşit, de dăruit;
  • Au găsit în ei puterea de a se prezenta aşa cum se văd ei înşişi, fără a mistifica adevărul a ceea ce sunt;
  • Comentează pe siturile noastre, fără să se ascundă în dosul unor pseudonime, sau alte criptograme, cu gândul limpede, curat, de a COMUNICA CU NOI. Comunicarea începe abia când răspunzi la sinceritate, cu sinceritate, la onestitate cu onestitate. Altfel, este un monolog. Şi noi ştim asta, pentru că “Orice pasăre, pe limba ei piere!”
  1. Sunt un om obişnuit, căruia îi place să se pună în situaţii neobişnuite. Am mai spus asta, dar o repet. E bine să ţin minte şi dacă uit asta, cred că e ceva rău pentru mine. Risc să cad pradă tentaţiei de a mă identifica cu caracterizările celor care îmi vântură pe sub nas diverse titluri şi etichete. Şi titlurile sau etichetele, îşi au rostul lor. Sunt conştient şi accept asta. Sunt însă, ca bornele de pe marginea şoselei: dacă ajung în vreo zi să confund şoseaua cu bornele, e rău pentru mine. Şoferii, ştiu de ce! 😛
  2. Îmi place să-mi asum răspunderea pentru ceea ce sunt. Ştiu că trăiesc într-o lume în care, cei mai mulţi arată cu degetul în diferite direcţii. Cu mulţi ani în urmă, făceam asta cu o anume satisfacţie. Viaţa m-a învăţat însă că există o deosebire fundamentală între o Fiinţă care are calităţi de CONDUCĂTOR şi un semn de circulaţie de pe marginea drumului. Cei care arată cu degetul, sunt la fel ca semnele de circulaţie. Semnul de circulaţie, îţi arată o posibilitate de a merge într-o direcţie oarecare. Conducătorii, iau decizii şi le pun în practică, asumându-şi consecinţele acelor decizii. Semnul de circulaţie, rămâne mereu în acelaşi loc, arătând acelaşi lucru. E util şi-atât…
  3. Iubesc mult. Într-o lume în care războaiele şi conflictele decid “care pe care”, e nevoie şi de IUBIRE. Fără asta, autoanihilarea este capătul de drum. În Natură însă, în VIAŢĂ, am observat că toate drumurile sunt INFINITE: “Vede-n capăt începutul, cine ştie să le-nveţe”. Poate de asta îl iubesc pe Eminescu: este un veşnic sfârşit şi un veşnic început.
  4. Râd mult şi plâng mult. Râsul şi plânsul sunt două forme complementare ale uneia şi aceleiaşi energii specifice plexului solar. Râsul, este expresia Energiei Masculine iar plânsul a Energiei Feminine. E la fel de ruşine să râzi, ca şi să plângi. Totuşi, pentru a ne putea echilibra, avem nevoie de AMÂNDOUĂ. Fără oricare dintre ele, suntem o capodoperă neterminată. Există aşa ceva? Suntem un simplu potenţial…
  5. Iubesc la nebunie Muntele. Îl iubesc şi îi sunt recunoscător! Este unul dintre cei mai severi şi totodată, cei mai competenţi Profesori (Maeştri!!) pe care i-am avut şi îi am încă! Muntele, m-a învăţat că Geea, este CASA COMUNĂ A O INFINITATE DE SPECII. Şi mai ales că, OMUL, E DOAR UNA DINTRE ELE! De la Munte, am învăţat mare parte a secretelor Vibraţiei Pământ;
  6. Iubesc la nebunie Marea. Marea, mi-a fost un al doilea mare Maestru, alături de Munte. Marea, m-a învăţat şi continuă să mă înveţe despre Vibraţia APEI;
  7. Iubesc la nebunie OAMENII. Deocamdată, forma în care mă manifest, este umană. Iubesc oamenii, chiar dacă asta uneori îmi aduce multe inconveniente. O fac în special în semn de recunoştinţă pentru indivizii pentru care cuvântul oameni, se scrie: OAMENI.
  8. Iubesc la nebunie GAIA (TERRA). Păi, DA! Este CASA MEA, este ŞCOALA mea, este laboratorul în care îmi fac ucenicia zilnică, în care aflu CINE SUNT ŞI ÎNCOTRO MĂ ÎNDREPT. Este Paradisul şi Infernul, este Haosul şi Echilibrul, este Perfecţinea Imperfecţiunii şi… ESTE!
  9. O iubesc la nebunie pe Monica. S-ar putea şi altfel, dar e o alegere a mea, CONŞTIENTĂ! Îi sunt recunoscător că mă învaţă atât de multe, mă suportă aşa cum sunt şi mă ajută să văd în ea DARUL LUI DUMNEZEU pentru mine. Şi, este totodată o OGLINDĂ. E util să te priveşti măcar o dată în zi în oglindă şi să spui: “Te iubesc, iartă-mă!”. Te ajută să creşti mai repede!
  10. Iubesc înnotul. Ooooo! DA! Atunci când te dăruieşti Mării, APEI, ea te ia în braţele ei şi te dăscăleşte ca orice Mamă, şoptindu-ţi secretele ei cele mai greu de pătruns! Înnotul, este declaraţia de dragoste pe care i-o face un animal terestru, NE-amfibian, unui mediu diferit de cel cu care este el obişnuit: APA.
  11. Iubesc la nebunie Pădurea. Pădurea m-a învăţat enorm de multe, dar poate cea mai importantă lecţie este SIMBIOZA. Pădurea, este SIMBIOZA dintre PĂMÂNT, APĂ, FOC şi AER. Este poate cel mai complex laborator viu din câte am cunoscut!
  12. Iubesc lumea cărţilor. Am început să citesc de pe la 8 ani. Continui să o fac. Am descoperit că este mult mai uşor să citeşti o carte din care poţi învăţa dintr-o experienţă de-o viaţă în câteva ore sau zile, decât să trăieşti tu însuţi acei ani. Viaţa e prea scurtă ca să poţi trăi într-o zi, cât altul într-o viaţă. Este însă destul de lungă să înveţi de la foarte mulţi oameni! Cu cât te deschizi către mai multe experienţe, cu atât înveţi mai repede! Altfel spus, fiecare carte este o experienţă de viaţă!
  13. Iubesc scrisul. La început, era o nevoie de a vorbi cu mine însumi. Erau multe lucruri pe care aveam să mi le spun. Apoi am înţeles altfel cărţile şi rostul lor. Mi-am dat seama că oricând pot greşi şi dacă altcineva se află puţin mai în urma mea, sau chiar mai mult, un semn lăsat pe drum, îl poate ajuta să facă o altă alegere, să exploreze o altă cale.
  14. Iubesc Muzica. Am ascultat muzică de foarte mic. M-am simţit atras de Universul Sunetelor. Mai mult, am observat că în lumea în care trăim, cam tot ce vieţuieşte, poate comunica prin sunete, mult mai bine decât prin limbajul articulat.
  15. Iubesc PIANUL. Deşi împrejurările mi-au fost potrivnice foarte mulţi ani, mi-am dorit enorm să cânt la pian, să comunic cu Universul prin sunete. Am reuşit să fac vreo câţiva paşi, abia pe la vârsta de 45 de ani, când mi-am cumpărat prima claviatură electronică, Yamaha PSR 290. Aşa am început să învăţ: empiric. Aşa s-au născut şi cele două albume ale mele, “Masters Of The Light” şi “Beginnings”.
  16. Îl iubesc pe Eminescu. De la el am învăţat cât de mărunt este omul şi cât de supuşi suntem vremelniciei. Şi totuşi, cum bine spunea Galilei, “Eppur si muove!”; sau Bătrânul Înţelept când ne învăţa că “Buturuga mică, răstoarnă carul mare!”
  17. Îmi iubesc cititorii. Chiar dacă sunt foarte conştient că rareori voi putea să mă întâlnesc cu ei. Dar îi iubesc, pentru că orice om are nevoie să crească şi uneori, puţinul pe care îl ofer, face minuni cu mult peste ce pot eu să pricep. Aşa încât, continui să îi iubesc;
  18. Învăţ să mă iubesc. Mulţi confundă dragostea, IUBIREA, cu o acţiune sau cu un act de comerţ: “Dacă mă iubeşti”… îţi fac, îţi dau, îţi dreg sau îmi faci, îmi dai, îmi dregi… IUBIREA sau DRAGOSTEA, este un PROCES INFINIT, al cărui rezultat e de cele mai multe ori invizibil pe moment, tocmai pentru că, este un proces. Dragostea, este un proces de creştere, de expansiune şi creşterea, vine întâi dinlăuntrul meu. Abia după ce eu însumi am crescut destul, surplusul se revarsă în exterior. Niciodată altfel. Pentru că “Te iubesc”, înseamnă de fapt “Mă revărs până la tine şi încă, dincolo de tine!”;
  19. Iubesc copii. DA! Copii, în viziunea mea, care este radical diferită de a majorităţii explic imediat şi DE CE! SUNT AICI, ACUM! Adică, EI SUNT PREZENTUL! Şi, ca să clarific chestiunea, sunt în opoziţie cu cei care consideră copii a fi “viitorul”. Viitorul, în opinia mea, este un mare NIMIC. E ceva POSIBIL, dar prea puţin probabil şi prea puţin palpabil. A considera copii ca fiind “viitorul”, înseamnă în opinia mea, a le amputa dreptul la viaţă, a îi azvârli continuu într-un “mâine” inexistent, a îi bagateliza. Şi, Doamne, cât de uşor facem asta, cu câtă inconştienţă îi strivim, rezervându-le veşnic doar incertul “mâine” despre care noi înşine, avem îndoieli mari… De aceea, spun: IUBESC COPII, AICI, ACUM! În Engleză, există ceea ce se numeşte “Present Continuous Tense” timpul “prezent continuu”. ASTA, înseamnă pentru mine COPII: GARANŢIA UNUI PREZENT CONTINUU!.
  20. Sunt fricos. Multă lume, vede în mine un om curajos. Poate că avem reprezentări FOARTE diferite a ceea ce înseamnă curaj. Curajul, pentru mine, înseamnă să paralizezi de frică şi SĂ DECIZI CONŞTIENT SĂ MERGI MAI DEPARTE, DINCOLO DE EA. Da. Am fost şi am rămas un fricos. Dar am găsit în mine puterea de a trece dincolo de nenumăratele mele frici. De fiecare dată, mereu, mereu, altele sau ALTFEL. De multe ori, mă paralizează frica. Dar mă regăsesc şi mă mut dincolo de această emoţie;
  21. Îmi plac enorm seminţele. Sunt o mulţime de seminţe care îmi plac! Grâul, porumbul, hrişca, nucile, arahidele, alunele de pădure (Coryllus avelana L. sau Coryllus silvestris Salesb), castanele (comestibile), jirul, migdalele, sâmburii de caisă, fisticul, năutul, fasolea, dovleacul, inul, macul, susanul, piperul, nucile şi încă multe altele. Preparate sub formă de lapte, sunt o hrană excepţională şi pentru trup şi pentru spirit!
  22. Îmi plac căpşunile, zmeura, fragii, murele, pepenii galbeni, bananele, kiwi, curmalele, stafidele. Mai sunt şi altele, dar din astea mănânc cu plăcere oricând!
  23. Îmi plac ciupercile. Atât de mult, încât la mine, “salată boeuf” ar trebui scrisă şi spusă “salată champignons”, măcar pentru că substitui carnea de orice fel, cu ciuperci de orice fel. Cu o precizare însă: ciuperci CRUDE.
  24. Îmi plac compoturile. Lista e prea lungă, cam toate, cu condiţia să fie cât mai puţin acre.
  25. Îmi plac şi IUBESC ADEVĂRUL, CINSTEA, CORECTITUDINEA. Ce ar fi de explicat aici? ADEVĂRUL STĂ ÎN LUMINĂ!
  26. Iubesc LUMINA. Fără Energie, poate exista ceva? Lumina, înseamnă Energie Pură. Este Scânteia Divină, care dă viaţă Întunericului!
  27. Iubesc Întunericul. Fără Întuneric, mi-ar fi imposibil să ştiu că există stele în Cosmos, pe cerul albastru închis al nopţii. Şi, fără asta, mi-ar fi imposibil să descopăr Măreţia LUI DUMNEZEU, GRANDOAREA, SPLENDOAREA, INFINITATEA FIINŢEI ABSOLUTE! Întunericul, este Informaţia, care topită în Lumină, poate deveni ORICE. Inclusiv fragilul OM. Sau, fragila FLOARE; sau, superbul CURCUBEU. Sau…
  28. Iubesc CURCUBEUL! Da. Am o dependenţă faţă de această formidabilă manifestare a Graţiei Divine! Curcubeul, este Podul de la Pământ La Cer, este garanţia că ce e “Jos” e totuna cu ce e “Sus” şi că SUNTEM LEGAŢI UNII DE ALŢII, oriîncotro am privi: În Jos sau în Sus!
  29. Îmi place NUMELE MEU. Mă strădui să îi dau un sens şi un conţinut, spre deosebire de cei care se ruşinează cu numele lor. Am acceptat această convenţie, pentru că o structură bine organizată, foloseşte etichete pentru a structura informaţia. Fără ele, domneşte haosul. Un nume, până la urmă, strict tehnic vorbind, este o etichetă. La fel cum sunt directorii pe un mediu de stocare, ei te ajută să structurezi un conţinut, să fii eficient şi să te respecţi pe tine. Ca orice etichetă însă, CONŢINUTUL este cel care transformă numele în RENUME. Există însă şi directori goi de conţinut, aşa cum există şi nume care ascund goliciune interioară. Aviz amatorilor de multiple identităţi virtuale!…
  30. Îl iubesc pe Dumnezeu. Aici, mai am enorm de învăţat… Mă strădui însă!

ÎNCHEIERE

Acesta este un exerciţiu de TERAPIE PRIN SCRIS.

Şi sinceritatea, onestitatea şi corectitudinea, Adevărul, perseverenţa, respectul de sine, se cultivă prin practică. Multă practică!

Şi cea mai simplă cale, este SCRISUL.

Articol citit de 88 vizitatori

One Response to 30 de lucruri despre mine

  1. Bogdan Popescu

    Eu cand scriu un “Despre MINE”, ma tin de cuvant si povestesc DOAR despre mine, fara comparatii cu altii. Dar asta sunt EU si asa inteleg EU sinceritatea si onestitatea.

« « Alina Rotaru| Top 10 cărţi din Biblioteca ZENLA » »