browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « SĂ VEZI sau… SĂ PERCEPI?|| 30 de lucruri despre mine » »

Alina Rotaru

Posted by on 2, December, 2015

Alina Rotaru

     Alina Rotaru

      Articolul de astăzi, e unul mai special pentru mine. Când am inaugurat secţiunea “Resurse”, aveam în vedere două sub-secţiuni: “Cărţi” şi “Oameni şi bloguri”.

Fiecare dintre acestea, îşi are rolul său în economia Şcolii ZENLA.

Dat fiind faptul că m-am născut într-o epocă în care calculatorul şi internetul erau doar simple fantezii în revistele şi romanele science-fiction, eventual tehnologie militară a se vedea istoria “îndepărtată” a calculatoarelor şi a internetului, respectiv ARPA-NET — sursele de informare fundamentale, erau CĂRŢILE şi poveştile spuse de la gură la ureche.

Vremea a trecut, visele scriitorilor de ficţiune ştiinţifică s-au materializat dincolo de paginile romanelor celebre SF şi îndrăznesc eu să spun, chiar sfidează mulţi autori de ficţiune ştiinţifică de astăzi!

Astăzi, mai toţi europenii şi nord-americanii, avem în casă internet şi un calculator. Fie că îi zicem “laptop”, “notebook”, “smartphone”, “pad” sau, deja “învechitul desktop”, chiar şi copii de şcoală generală îl au.

Era logic să mă gândesc la o altă formă de centralizare a materialelor educaţionale, care să pună accentul mai curând pe INFORMAŢIA FURNIZATĂ şi şi cu asta chiar mă laud, PE SURSA INFORMAŢIILOR PREZENTATE.

Dacă în cazul cărţilor, sursa (autorul) era de multe ori extrem de greu accesibilă din variate motive, astăzi, accesibilitatea surselor — CREATORII DE CONŢINUT — precum şi DIVERSITATEA formatelor (carte tipărită, grafică, sunet înregistrat, material video), impune o regândire total diferită a conceptelor “Şcoală” şi “Bibliotecă”. Dacă pentru situaţia cărţilor încă mai rămâne valabilă clasica “bibliotecă”, pentru că avem cărţile în format electronic, pentru formidabila posibilitate de a contacta un creator de conţinut, ne cam lipseşte termenul adecvat din limbaj…

Da, ai înţeles cam ce vreau să sugerez: ne putem întâlni inifinit mai uşor cu creatorii de conţinut, prin intermediul internetului.

Am ales să continui seria articolelor Oameni şi bloguricu Alina Rotaru aka Eva-Azi, pentru că în ce mă priveşte Alina este, până acum cel puţin, materializarea unui vis foarte-foarte vechi, pe care l-am purtat în suflet toată viaţa, din clasa întâia încă, de pe vremea primelor nemulţumiri faţă de sistemul de învăţământ şi de pe vremea primelor mele răzvrătiri:

  • Elevul şi studentul care învaţă profesorul;
  • Profesorul care învaţă de la elev sau student;
  • Copilul care îşi învaţă părinţii;
  • Părinţii care învaţă de la copii;
  • Subalternul care îşi învaţă şeful;
  • Şeful care învaţă de la subalterni.

Universul meu, era destul de simplu de definit, după cum vezi, măcar în teorie. Viaţa însă, mi-a dat mult de furcă. Am continuat să visez şi să cred în visul meu.

Acum două zile, mă pomenesc că o fată, necunoscută mie până atunci, cere să se înscrie în grupul “Bloggerii şi blogosfera românesacă”, grup pe care l-am creat cu intenţia clară de a aduce împreună OAMENI CU BLOGURI, la un dialog peste graniţele spaţiului, potrivit motto-ului “Oameni …cu bloguri”.

Aşa am descoperit-o pe Alina. Alina Rotaru, o fată de 20 de ani, la al cărei blog când am ajuns, m-am văzut nevoit să mă opresc mult mai mult decât îmi imaginasem iniţial.

În cei 15 ani de internet, cred că am vizitat peste 50.000 de bloguri, posibil chiar mai multe. Ele continuă să se înmulţească. Poate mult mai lent decât acum să zicem 5 ani, dar continui să vizitez, să explorez noi şi noi dealuri şi văi ale creaţiei de conţinut.

La Alina, s-a petrecut ceva cu totul neaşteptat. M-am simţit invitat simplu, tovărăşeşte, prieteneşte, să iau loc într-o bancă şi să ascult.

De obicei, când analizez blogul unui blogger pe care urmează să îl accept într-unul din grupurile mele, urmăresc cel puţin două criterii: vechimea blogului şi numărul de articole şi, coerenţa şi prestanţa autorului.

Altfel spus, cât de fidel îşi este sieşi şi implicit cititorului “rătăcit” cum eram eu şi, cât de departe a avut curajul să pătrundă în el însuşi şi cât de sincer expune rezultatele acestei Călătorii fabuloase.

Rareori găsesc ceva care să spargă zona mediocrităţii. Din acest motiv, de regulă, după cel mult trei articole, mă decid dacă are rost să accept cererea sau, pur şi simplu, o resping.

Cu Alina, a fost cu totul altfel.

Am găsit acolo o sinteză a unor întrebări care devastează şi astăzi întreaga societate, miniştri şi ministere, instituţii specializate.

Totul, spus cu un amestec uluitor de inocenţă şi maturitate. O maturitate pe care până la “epoca internet”, noi, ca societate, o refuzam unui elev, o refuzam unui student, o refuzam unui doctorand şi, o puneam în discuţie doar dacă doctorandul devenea doctor. Mai grav chiar, tot ceea ce negam până în acest punct al “instruirii”, devenea “garanţie pe viaţă”.

Alina, m-a făcut să trăiesc revelaţia descoperirii acelui prototip uman la care visam şi visez de circa o jumătate de secol: elevul-profesor şi profesorul-elev. Fără vârstă. Fără graniţe stupide, indiferent de ce natură ar fi ele.

Am avut pe blogul ei, certitudinea că a meritat să trăiesc şi să înfrunt batjocura “educaţilor” (profesori de tot felul, şefi de tot felul, etc.), mizeriile fără număr, sintetic exprimate prin “oaia neagră”. Alina mi-a amintit că unele raţe urâte, ajung lebede.

Alina, mi-a amintit că, indiferent cât de imposibil pare un vis, dacă crezi destul de tare în el, VISUL DEVINE REALITATE!

Din perspectiva mea, chiar dacă timpul o va schimba în direcţia contraproductivă pe Alina, cel puţin o mare realizare, tot am avut, o am: ACUM, VISUL MEU TRĂIEŞTE!

Ce va fi mâine, vom vedea. ASTĂZI însă, pot să arăt către ceva PALPABIL, CONCRET: ALINA ROTARU şi EVA-AZI.

Astăzi, am descoperit UN OM CU BLOG.

Asta îmi mai aduce aminte de un proiect la care am contribuit şi eu şi, sper să reuşesc să contribui în continuare, pentru că îl consider valoros pentru comunitate. E vorba despre proiectul lui Tudorel Bezea, “Ce este internetul pentru…?”. Cei care citesc constant, ştiu despre ce este vorba.

Am avut, după multă vreme, o experienţă foarte plăcută: un om care m-a obligat printr-o anume verticalitate interioară, să merg din articol în articol, dacă vreau să mă lămuresc cu cine am de a face. Un om care, a vrut să arate că, toţi ne schimbăm, e normal să fie aşa, dar că putem să evoluăm dacă asta vrem, chiar dacă “soarta ne e potrivnică”.

Da. Avem toţi eşecuri, avem căderi, avem vulnerabilităţi. Şi eu am de toate. Am spus-o şi eu de multe ori, o să o mai spun. Pentru că aşa e normal. Succesul, este cu totul altceva decât “covoraşul roşu cu trandafiri pe margini”.

Succesul, e SUMA TUTUROR PAŞILOR FĂCUŢI ÎN DIRECŢIA CREŞTERII INTERIOARE.

Am văzut la Alina, O SUMĂ DE PAŞI. Am vătut o creştere. Am văzut deschidere.

Am decis să o includ în lista RESURSELOR. Ca OM, ca blogger şi, cu atât mai mult cu cât Şcoala ZENLA, este o şcoală a AUTOINSTRUIRII ŞI AUTODEZVOLTĂRII.

Avem nevoie să ne cunoaştem pe dinăuntru, dar avem nevoie ŞI să comunicăm între noi.

Ţi-am prezentat-o pe Alina, cum s-au înşiruit gândurile.

Pasul următor, dacă chiar ţii la evoluţia ta, este să verifici TU însuţi:

ALINA ROTARU eva-azi.ro

Articol citit de 360 vizitatori

Comments are closed.

« « SĂ VEZI sau… SĂ PERCEPI?| 30 de lucruri despre mine » »