browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Sustenabilitatea şi gândirea economică în gospodărie|| Astrograme şi numerograme » »

Apă în casă (3) – Câteva lecţii importante!

Posted by on 29, November, 2014

Furtun verde pentru grădină - rău!

 

În acest articol, vreau să fac un mic bilanţ a ceea ce am învăţat în privinţa stabilirii priorităţilor şi modul de gândire adecvat atunci când te-ai decis să treci de la o economie nesustenabilă, la o ECONOMIE SUSTENABILĂ.

Ştiu că sunt din ce în ce mai mulţi oameni care au înţeles că economia şi cultura de tip urban, sunt NESUSTENABILE şi că trebuie adoptat un alt mod de viaţă, care să ne racordeze la ritmurile naturii, astfel încât să revenim în parametrii sustenabilităţii.

Din nefericire, acest proces este mult mai dificil decât pare şi el implică nişte costuri.

Poate că cele mai mari costuri sunt de natură emoţională şi mentală, întrucât suntem nevoiţi să renunţăm la o filosofie de viaţă de un anumit tip şi să adoptăm o alta, care ne este complet necunoscută.

O altă dificultate, constă în lipsa educaţiei necesare şi a unor centre care să ofere instruire celor care vor să pornească pe calea revenirii la natură, fără să treacă prin experienţe dureroase şi de multe ori insuportabile. În această ordine de idei, spiritul partajării, lipseşte destul de mult şi cel puţin în România, filosofia “să moară şi capra vecinului”, e încă la mare preţ.

În acest peisaj, ne-am propus ca Şcoala ZENLA, să ofere, măcar în limitele în care ne putem permite noi, doi oameni, informaţii cu privire la costurile tranziţiei, la costurile efectuării unor paşi necesari, la ce anume am făcut şi cum a ieşit.

Am început cu articolul “Sustenabilitatea şi gândirea economică în gospodărie”, în care am prezentat o soluţie tehnică şi costurile acesteia.

Voi prezenta mai departe, câteva dintre lecţiile învăţate în procesul introducerii apei în casă.

Fântâna. Prima provocare, a constat în faptul că avem ca sursă de apă o fântână şi adâncimea de la care trebuie să extragem apa, este de 17 metri.

Iernile sunt grele şi lungi în Sud… Sunt zile în care gerurile depăşesc temperaturi de 25 grade Celsius şi în astfel de condiţii, a scoate apă cu ciutura, mi se pare cam mult. Oricum, un cost mult prea mare, mai ales de la o vârstă încolo! Ne-am născut totuşi într-un secol în care alţii zboară către stele! Dacă am fi fost educaţi corespunzător, poate că ar fi fost altceva, dar pornim de la o educaţie foarte diferită de aceea de a supravieţui dezbrăcat la 40 grade Celsius, fără a mânca şi fără a bea apă!

Ne dorim desigur să aflăm cum se poate ajunge la aceste performanţe, dar e cale lungă până acolo şi deja am irosit o mare parte din viaţă, pe alte direcţii…

Astfel, am fost puşi în situaţia de a gândi o soluţie de aducere în casă a apei.

O soluţie intensivă din punct de vedere tehnic, e uşor de gândit, dar costurile depăşesc de zeci de ori posibilităţile noastre. Pe de altă parte, cu cât mai multă tehnologie vom aduce acolo, cu atât mai puţin sustenabile sunt soluţiile! Altfel, desigur, putem aduce orice confort de la oraş, la curte! Problema de bază însă, constă tocmai în gradul extrem de scăzut de sustenabilitate al soluţiilor cu multă tehnologie!

Pe de altă parte, învăţăturile care ne-ar permite să realizăm cu mijloace foarte simple construcţii şi soluţii tehnice extrem de fiabile, lipsesc aproape în totalitate! Dacă au existat, ele s-au pierdut în febra tehnologizării şi tradiţia a fost spulberată de cele 3 secole de industrializare intensivă.

Şcolile care există, ne educă în acelaşi spirit consumatorist şi super-tehnologizarea, este “de la sine înţeleasă”…

În faţa unor astfel de provocări, am fost nevoiţi să mergem pe calea “încercare şi eroare”, adică, să învăţăm din greşeli.

Pe de altă parte, am preluat o proprietate existentă, care a fost gândită acum circa 70 de ani în urmă.

Lecţia 1: Fântâna este prima construcţie şi casa se construieşte în jurul fântânii.

Asta, mi s-a părut cea mai evidentă lecţie şi am învăţat-o poate din primele clipe de când am intrat într-o curte!

De ce construiesc şi astăzi oamenii fântânile ÎN EXTERIORUL CASEI?

Dacă am locui într-un climat cu temperatură constantă în jurul valorii de 23 grade Celsius, ar fi chiar indiferent unde anume e fântâna faţă de clădire.

În condiţiile de aici însă, o fântână aflată afară, pe timp de iarnă, face accesul la apă o mare problemă.

Chiar şi în alte condiţii climatice, o fântână în casă, creşte ergonomia casei, elimină mişcări inutile, scurtează o mulţime de operaţii anevoioase şi care costă timp şi energie, implică muncă fizică brută, a cărei utilitate este practic ZERO!

A căra apa cu găleata 20 de metri de câteva ori în fiecare zi, pentru că ţi-a fost lene să gândeşti în perspectivă, mi se pare de-a dreptul absurd!

Totuşi, ne aflăm în situaţia concretă de a scoate apă de la 17 metri adâncime şi apoi să o cărăm cu găleata de colo-colo!

A scoate apa din fântână folosind tehnologie, este calea cea mai scurtă. La fel şi pentru transportul şi stocarea apei în casă. Cel puţin, până reuşim să ne stabilim acolo.

În articolele precedente, am prezentat soluţia pe care am adoptat-o, în regim de urgenţă.

Duminică, 16 – 11- 2014, am mers împreună cu Monica să punem în funcţiune pompa şi să testăm soluţia.

Ne-am izbit de o serie de inconveniente:

  • Furtunele. Unul din furtunele cumpărate, s-a dovedit complet necorespunzător scopului pentru care l-am destinat. Este vorba despre furtunul verde. Are pereţii subţiri şi este rigid, se strangulează foarte uşor iar elasticitatea scăzută, face foarte dificilă înlăturarea strangulărilor, mai ales pe timp rece. Mai grav este că acest tip de material, va ceda rapid şi se va fisura la locurile unde s-a strangulat, deci bani aruncaţi în vânt. Pe el scria că este garantat 5 ani de utilizare! În ce scopuri, mă întreb? Ca obiect decorativ, sunt convins că rezistă şi un milion de ani! Totuşi, l-am cumpărat în alte scopuri decât acela de exponat de muzeu tehnic!
  • Elemente de cuplare rapidă. Aşa cum se vede în fotografie, am folosit elemente de cuplare rapidă, concepute special ca accesorii pentru grădinărit. Teoretic, ar fi trebuit să putem cupla cele două furtune. În magazin, mi s-a spus că sunt universale, că pot fi folosite la orice furtun. Altă teorie comercială, alte slogane ale economiei consumatoriste! Deşi furtunele sunt de aceeaşi dimensiune (3/4”), furtunul verde, având pereţii subţiri, etanşează foarte prost. Deşi sistemul este conceput ca o mandrină care strânge o coroană de gheare de presiune care au rolul de a etanşa conexiunea, furtunul verde a refuzat să se strângă, cu toate eforturile noastre. Astfel, am avut pierderi de apă şi evident, de presiune, la ambele conexiuni ale acestui furtun. Spre surpriza mea, deşi furtunul transparent cu care am realizat partea de instalaţie a butoiului (racordul pentru stropitoare, indicatorul de nivel şi racordul de alimentare a butoiului) este un furtun de 1/2”, s-a comportat excelent la cuplare, a etanşat foarte bine, deşi e diferit dimensional şi teoretic, mai slab calitativ, fiind fără inserţie. La pomul lăudat? Se pare că da! Pe moment, ce îmi rămâne de făcut este să caut furtun transparent şi să înlocuiesc furtunul verde (cu inserţie!) cu furtun transparent (fără inserţie!).
  • Extragerea apei din fântână. Instalaţia de alimentare cu energie electrică şi furtunul de extragere a apei din fântână, au o greutate proprie pe care oricât m-aş strădui să o reduc, rămâne un fapt! Din acest motiv, scufundarea pompei a fost un calvar. Scufundarea şi scoaterea pompei, au durat cam 120 minute! Deşi am măsurat prin două metode adâncimea şi grosimea stratului de apă, imposibilitatea de a vedea luciul apei, ne-a pus în situaţia de a lucra orbeşte, bazându-ne mai curând pe auz şi pipăit. Din nefericire, acest tip de ghidare, presupune multă experienţă şi fiind la prima operaţiune de acest fel… Pe de altă parte, greutatea cumulată a celor 20 metri de furtun şi a cablului electric aferent, ne-au împiedicat foarte mult să poziţionăm pompa corect, la jumătatea stratului de apă. Pompa s-a agăţat de tuburile de beton de câteva ori şi a trebuit să reluăm coborârea orbeşte, fără să putem şti ce a cauzat blocarea.
  • Cablul electric şi riscul de electrocutare. Faptul că lungimea cablului electric de alimentare a pompei are doar 10 metri, ne-a pus în situaţia de a folosi un prelungitor. Aici, riscul de electrocutare a crescut şi a fost un alt factor de stress… Am constatat astfel că e obligatoriu un manşon de protecţie anti-acvatică a conexiunii electrice, altfel, riscul de udare, duce la creşterea riscului de electrocutare. Mai trebuie avut în vedere şi faptul că în perspectivă, pompa va rămâne în apă permanent, deci ori vom înlocui cablul cu altul nou de lungime corespunzătoare, ori găsim o soluţie de protejare a conexiunii prelungrii cablului electric. Evident, cât e pompa în garanţie, doar varianta etanşării cuplei electrice e aplicabilă…
  • Pompa submersibilă. Lipsa de experienţă şi bugetul “subţire”, m-au condus la o soluţie de compromis. O pompă ieftină, care să corespundă măcar în parte condiţiilor de exploatare. Potrivit adâncimii stratului de apă (17 metri), am ales o pompă cu membrană vibratoare, cu un debit nominal de 1200 litri/oră, înălţime de refulare (Ha) 60 metri şi putere consumată 300 W. Un calcul simplu, spune că debitul este de 20 litri/minut. Asta, înseamnă teoretic două găleţi sau, o găleată în 30 secunde. Potrivit probelor efectuate, debitul real este de cel mult 3 litri/minut! Aşadar, alte slogane comerciale şi încălcarea specificaţiilor tehnice de către fabricant! Chiar şi aşa, am făcut un calcul simplu şi, în mai puţin de o oră, se poate umple butoiul cu 120 – 130 litri de apă, ceea ce ajunge timp de 3 – 6 zile, chiar şi pentru situaţia când consumul creşte dintr-un motiv oarecare (preparare de conserve, spălat lucruri diverse cu mâna, etc.). Deci ca alegere, din perspectiva consumului de electricitate, e totuşi o alegere bună! Evident, am avut în minte alimentarea de la o baterie de panouri solare, într-o perspectivă ceva mai îndepărtată.
  • Lungimea traseului de transport al apei. Am avut acum posibilitatea să calculez lungimea traseului pe care trebuie să deplasez apa, de unde se află ea! Totalul distanţei (verticală + orizontală), este de 33 metri. E important să cunoşti inclusiv distanţa pe orizontală, deoarece pompa depune un efort mai mare (creşte consumul de energie!) când are de deplasat o coloană de apă de 20 metri pe o distanţă suplimentară de încă 10 – 15 metri, chiar dacă e vorba despre deplasare pe orizontală! Pentru pasionaţii de matematică, legea lui Bernoulli şi formula debitului, dau costul bilanţului energetic.

 

Articol citit de 74 vizitatori

Comments are closed.

« « Sustenabilitatea şi gândirea economică în gospodărie| Astrograme şi numerograme » »