browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « De la vis la realitate|| Conexiunea minte-inimă şi fluturaşii din stomac » »

Aproape de Dumnezeu

Posted by on 4, August, 2015

– continuare din articolul “De la vis la realitate” 

Cei 15 ani petrecuţi în străinătate, într-o ţară meridională, au lăsat urme adânci, mult mai adânci decât mi-am putut închipui vreodată. De aceste urme îmi dau seama treptat, doar odată cu trecerea timpului. Mintea, raţiunea mai exact, îmi repetă într-una că m-am născut în această ţară, România, că am crescut într-un loc cu ierni geroase, cu temperaturi joase şi zăpadă muuuultă. Dar e ceva din mine care refuză “frigul”, indiferent de forma luată în acest plan. Şi e vorba despre acea pierdere de energie care duce la manifestarea senzaţiei de frig.

Atât timp cât am stat la Valea Curcubeului (doar două zile din păcate :( ), ne-am adăpostit pe timp de noapte într-un cort. Dacă ar fi fost doar o noapte, aş fi zis că “mi se pare”, dar acelaşi lucru s-a repetat în cele două nopţi! În jur de ora trei mă trezeam. Fără ceas şi fără a avea de satisfăcut vreo necesitate fiziologică. M-am trezit… de frig! Clănţăneam din dinţi, fără a fi în stare să-mi opresc tremurul.

Am ieşit, totuşi, afară din cort, evitând să fac prea mult zgomot. Afară era o linişte… de-mi ţâuiau urechile! Ridic din umeri, resemnată de trezirea mea oarecum forţată. Am făcut câţiva paşi prin iarba înaltă până aproape de genunchi. Până şi mersul mi se părea un efort imens… M-am aşezat jos şi-am aşteptat. Pe nimeni şi nimic. Am lăsat ca totul să vină către mine. Şi-a venit!

A început cu o adiere, un curent de aer invizibil. Un aer cald, venind de nicăieri. M-a învăluit enorm de blând. Eram într-o altă lume! Nările mi-au perceput altfel de mirosuri decât cele simţite ziua. Ochii percepeau imagini incredibile. Din tot ceea puteam vedea ieşea un fel de lumină. Vedeam, simţeam, miroseam cu tot corpul! Vedeam iarba cum se mişcă, vedeam frunzele, le percepeam cum sunt aşezate în copaci şi pe pământ… Am simţit cum una dintre căţeluşe a trecut la distanţă, ridicând doar capul, oprindu-se doar câteva secunde şi trecând prin iarba deasă, aproape fără să scoată niciun sunet.

Mi-am ridicat ochii către cer şi… am simţit cum se prăbuşeşte TOTUL! A dispărut iarba, cortul, copacii, toată lumea din care făceam parte! M-am trezit într-o lume fără margini, fără forme bine definite. Era… o pulbere de stele! Parcă se jucase cineva, împrăştiind steluţe multe-multe, atât de multe încât am încetat să mai încerc să-mi opresc ochii doar la una. Mi-a fost imposibil! Abia acum am înţeles cu totul ce înseamnă “a căzut Cerul pe mine”! Efectiv… a căzut Cerul pe mine! M-a primit în braţele lui şi m-a luat cu eL!

Am văzut… fără să văd. Am mirosit fără să miros. Am simţit. Am trăit. Am călătorit în alte lumi. Sau alte realităţi.

Stele

Acum, când scriu aceste rânduri, îmi este greu să cred că există aşa ceva… Dar este! PUR ŞI SIMPLU EXISTĂ! Îmi este şi mai greu să spun cât am stat aşa… Ore?!? Cred că da. Abia când a început să apară primele firicele de lumină de la Soare, abia atunci am “aterizat” din nou pe… pământ. Abia atunci…

Concluzii!

1. Minunile se petrec doar când le laşi să se petreacă. Abia atunci când laşi voinţa personală ceva mai la o parte, abia atunci faci loc la minuni (sau miracole!) să se întâmple!

2. Dacă se întâmplă sau ţi se întâmplă, acest dar este strict personal. Pentru alţi oameni poate fi fie un “miracol”, fie o banalitate.

Am adormit din nou cu gândul la cerul cu stele. Era prima oară în viaţa mea când îl vedeam aşa şi atât de aproape. Am adormit zâmbind, fără să mă gândesc la ce mă aşteaptă în ziua următoare. Am lăsat să vină şi atât!

Regrete?!? Da! Am! Am uitat de aparatul de fotografiat! Aş fi vrut să vă dăruiesc şi vouă măcar un crâmpei din acel Cer plin de stele… Am găsit totuşi pe net o imagine oarecum asemănătoare!

 

sursă imagine:
http://www.glogster.com/tirarira/christmas-/g-6lt9b866l2dokqphmhpmna0

Articol citit de 155 vizitatori

Comments are closed.

« « De la vis la realitate| Conexiunea minte-inimă şi fluturaşii din stomac » »