browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Arta de a fi bogat|| Cum să treci peste frica de schimbare » »

Are filosofia consumatoristă o parte bună în ea?

Posted by on 7, May, 2017

Logo Şcoala ZENLA

 

Dedic acest articol colegilor mei de pe Forumul Şcoala ZENLA, pe care îi invit să dezbatem în secţiunea Sustenabilitatetema propusă în acest articol şi în următorul.

Desigur, o primă idee care vine oricui în minte la citirea acestui titlu, este că întrebarea este retorică. Este doar parţial retorică.
Ştim cu toţii măcar vreo câteva filme Hidden Agenda şi Thrive, sunt doar două dintre titlurile care îmi vin repede în minte filme în care crucificarea, satanizarea chiar a consumatorismului ca stil de viaţă, sunt evidente, pentru prea multe motive. Eu am văzut însă cel puţin 10 filme „grele” şi iată, „The Money Fix” mi-a mai venit în minte.

M-a preocupat problema societăţii de consum şi filosofia din spatele ei, încă de prin 1974, când am citit pentru prima oară cartea „Şocul viitorului” şi ceva mai târziu, „Al treilea val”, ambele scrise de analistul şi sociologul Alvin Toffler.

Şi dacă fac o socoteală simplă, asta înseamnă că mă preocupă tema deja de peste 40 de ani…

Acum câţiva ani în urmă, vreo 10 să zic, a apărut un curent de preocupări care s-a întărit şi continuă să se întărească şi care sintetic, îl putem numi „Sustenabilitate”.

Sar peste argumente deoarece, ca şi în cazul consumatorismului, sunt multe filme şi multe articole (milioane în lumea anglofonă), inclusiv pe internetul românesc şi acolo sunt expuse multe dintre subiectele importante legate de sustenabilitate, permacultură şi alte teme adiacente.

Paradoxal totuşi, cam tot ceea ce găsim în literatură, în media mai bine zis, sunt poziţii care demolează consumatorismul, crucificându-l ca pe „cauza tuturor relelor”. Fără îndoială, până la un punct, este adevărat.
Argumentele „contra” sunt vizibile cu ochiul liber de către oricine, chiar şi de către copii: defrişări vandalice ale fondurilor forestiere, poluare radioactivă, chimică, biochimică, deşertificarea terenurilor agricole, scăderea dramatică a calităţii alimentelor, asta, ca să amintesc doar vreo câteva. A! Şi marota cu emisiile carbonice!

Repet, paradoxal, putem găsi doar o singură perspectivă a analizei fenomenului de masă numit „consumatorism”.

După mulţi ani de reflecţii şi chiar meditaţie profundă asupra acestor două subiecte, am descoperit că, dincolo de dezastrele economice şi ecologice produse de filosofia şi stilul de viaţă consumatorist, rămân patru aspecte care transcend în mod clar câteva generaţii de acum înainte:

  • Sistemul de valori care generează consumatorismul, va fi extrem de dificil de înlăturat, pentru că el a devenit un „modus vivendi”, expresia sintetică a culturii urbane şi în continuare, oamenii din mediul rural, aspiră către „binefacerile oraşelor”.

  • Sistemul educaţional, în continuare funcţionează pe principii consumatoriste, producând indivizi uniformizaţi şi dresaţi să corespundă unor nevoi dispărute deja de peste o jumătate de secol, încă de la clipa înrolării „mucoşilor” în „armada” şcolarilor.

  • Internetul. Este o realitate incontestabilă, care proliferează zilnic şi a devenit atât de „indispensabil” încât absenţa sa, produce din ce în ce mai des, psihoze severe.

  • Gestionarea (managementul) resurselor. Cu câte o criză care explodează la fiecare câteva zile după fiecare colţ de stradă, tema gestionării resurselor, devine o necesitate stringentă, încă de la primii paşi făcuţi în viaţă. Analfabetismul funcţional, a devenit o plagă şi ne afectează pe toţi.

În acest context complex, pe fondul unui bombardament informaţional şi emoţional fără precedent în întreaga istorie a omenirii, preocuparea mea a fost să găsesc o nouă paradigmă. Şi sunt încă mulţi alţii ca mine poate încă prea puţini la nivel mondial pentru a forma „masa critică” şi a declanşa o revoluţie calitativă care să intre în istorie cu adevărat „pe uşa din faţă, cu surle şi trâmbiţe” sunt aşadar oameni care caută soluţii, dincolo de ţarcul strâmt al „mainstream science”. „Out-of-the-box”, cum zice Unchiul Sam. Un singur exemplu dau aici: John Thackara.

Iar eu am deja convingerea că am găsit direcţia de mers care, în loc să sacrifice şi să demoleze ceva vechi pentru a pune nimic în loc, cum s-a petrecut deja de prea multe ori în istoria agitată a omenirii, însumează aceste valori!

Totul se rezumă la o schimbare de perspectivă şi anume, re-evaluarea nevoilor reale legate de RESURSELE TANGIBILE (valorile materiale, fizice) şi RESURSELE INTANGIBILE.

Noua perspectivă s-a înfăţişat abia când am pus întrebarea corectă:

De ce să luptăm cu disperare şi cu costuri în vieţi omeneşti pentru resurse neregenerabile („bătălia pentru resurse”, „geopolitică”, „politică geostrategică”, etc.), când putem dezvolta resurse REGENERABILE, care ne îmbogăţesc pe toţi?

Mă opresc aici şi te invit le dezbatere pe Forumul Comunităţilor ZENLA.

Dacă ţi se pare că rezonezi cu acest subiect de dezbatere, atunci dă share să citească şi cunoscuţii şi prietenii tăi acest material. Avem nevoie unii de alţii să putem aborda cu succes o astfel de situaţie complexă şi globalizată!

Şi, mai ales, ne priveşte pe fiecare în parte!

Articol citit de 29 vizitatori

Comments are closed.

« « Arta de a fi bogat| Cum să treci peste frica de schimbare » »