browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Punct şi de la capăt!|| Problemele din grădină » »

Au început problemele

Posted by on 11, June, 2015

Schiţă construcţie

 

 Astăzi, o să-ţi povestesc despre aventurile din ultima vreme, la Casa Măgura.

Aşa cum spuneam înainte, când am scris „În mijlocul lui Nicăieri” şi „Punct şi de la capăt!”, viaţa noastră s-a complicat foarte mult când am descoperit că vechea fântână este practic inutilizabilă. Debitul ei abia asigura consumul de apă şi asta, în condiţiile în care apa conţinea impurităţi mecanice care necesitau filtrare, pe lângă debitul extrem de scăzut. Se pare că povestea e mai întortocheată decât părea la prima vedere. Din cercetările făcute în teren, am constatat că forarea puţurilor acum mai bine de 15 – 25 de ani, se făcea pornind de la premisa consumului de apă şi mai puţin în scopul irigării unei grădini. Dincolo de premisa aceasta, mai este în discuţie şi tehnologia forării şi execuţiei puţurilor, care făcea din produsul final, un fel de loterie. Unele fântâni furnizau un debit mare, altele, unul mic.

Cu această ocazie, am înţeles cum se concepe o fântână DIN START.

Astfel, debitul fântânii se asigură mai puţin prin adâncimea de forare şi în mod decisiv, prin tehnologia de captare a apei freatice, care presupune destul de multe cunoştinţe sau… capacităţi extrasenzoriale foarte bine antrenate.

Aşa am descoperit că „puţarul cu nuiaua” din vechime, cei care săpau puţuri „pe viaţă”, erau de fapt radiestezişti cu o experienţă interioară vastă, făceau intuitiv măsurători complexe legate de straturile geologice, diametrul fântânii raportat la adâncimea de forare, tehnica ideală de captare, etc. Toate, într-un singur „pachet”: expertul puţar.

În fine, după ce am trecut de hopul cu noul puţ şi de şocul financiar şi emoţional care m-a dat peste cap destul de tare, a trebuit să regândesc totul, dintr-o altă perspectivă, destul de diferită de gândirea iniţială.

Practic, acum mă văd în situaţia de a realiza o construcţie de vreo 3 ori mai mare decât ceea ce planificasem, în condiţiile în care finanţarea a fost „înghiţită” pe jumătate, de foraj. Astfel, ca orientare pentru cei care au în plan realizarea de puţuri, iată costul estimativ, fără instalaţiile de transport şi distribuţie a apei, atât a celei potabile şi menajere cât şi reciclarea apelor uzate: 220 lei/ metru de foraj

Există o parte de cheltuieli fixe, care se referă la soluţia de pompare şi care se situează în zona 1500 lei, în care sunt incluse: pompă submersibilă, cablu electric (pompele au cabluri de 10 – 15 metri lungime), fittinguri, vas de expansiune dotat cu presostat, manometru şi supapă de sens şi circa 25 metri de ţeavă neagră din PVC şi supapă de sens la refulare, pentru siguranţă. Fitingurile costă destul de mult… Suspendarea, am făcut-o cu cordelină de 6 mm, pentru a compensa tensiunea din fir, având în vedere adâncimea de suspendare (18 metri), generată de masa pompei, a cablului electric şi a ţevii de PVC de 1” (un ţol = 25,4 mm iar ţeava are în sistem metric 32 mm).

Din banii cheltuiţi cu forajul, cel mai mulţi îi reprezintă costul ţevii albastre din PVC uz alimentar, certificată ISO pentru puţuri (producător Valrom), care costă aproximativ 95 lei/ metru.

Costurile firmei cu care am făcut forajul, au fost 160 lei/metru. În total, 4000 lei pentru aproximativ 26 metri adâncime de forare pe care am avut tupeul să o verific de 3 ori! 😉

Ca parametri funcţionali, fântâna are diametrul de 140 mm, un filtru de 5 metri lungime cu fante de 0,5 x 40 mm, dispuse la circa 10 mm distanţă una de alta, pe trei coloane (dacă am văzut bine!), pe toată lungimea tubului, adică, 5 metri de filtru.

Cămăşuiala exterioară a intubării (filtrul exterior), are circa 50 mm grosime şi circa 10 metri înălţime, făcută cu pietriş de granulaţie medie 4 mm (3,5 – 5 mm).

Peste stratul filtrului din pietriş, s-a astupat cu nisipul de la extracţie.

Straturile geologice sunt: 0 – 7 metri = argilă; 7 – 15 metri nisip feruginos şi cu conţinut mare de mică; 15 – 23 metri nisip acvifer, galben, cuarţos; 23- 26 metri, nisip foarte fin, albastru-turquoise (0,2 – 0,6 mm) cu conţinut de pietriş, foraminifere şi cochilii marine, în special fosile de midii.

Fundul puţului (blindajul forării) este la circa 25,5 metri iar nivelul static al apei, la 14,5 metri, cel puţin momentan. Posibil să crească undeva spre 15,5 metri, ceea ce va duce la scăderea coloanei de apă de la 11 metri la 10 metri.

Vom vedea în timp cum evoluează.

Una peste alta, am ţinut să ofer şi câteva detalii din timpul forării, pentru că experienţa forării, a fost fascinantă, din perspectiva evoluţiei vieţii şi a Pământului. E uluitor să te întâlneşti cu fragmente de scoici, scoase de la aproape 26 metri adâncime, când tu le ştii, banale, insignifiante, undeva „pe malul mării”… Un calcul estimativ mi-a spus că acel strat era fund de mare acum circa 250.000 de ani! Wow! Asta da incursiune în istoria Pământului!

Dincolo de această poveste însă, sunt o multitudine de probleme de rezolvat, doar legat de apă. Este vorba despre traseele de alimentare la punctele de consum, apoi colectarea apelor uzate, conceperea sistemului de reciclare a apelor uzate, derivaţia de apă pentru grădinărit.

În fine, un set aparte de probleme îmi ridică acum grădina.

Observaţiile s-au cumulat, am făcut ceva documentare, am tras ceva concluzii, unele dintre ele, chiar năstruşnice.

Dar, despre problemele grădinii, într-un articol separat, poate chiar mai multe articole, funcţie de timpul disponibil, care, după cum se vede, este foarte mic…

Imaginea de mai jos, este o mică avanpremieră a articolului legat de problemele din grădină.

Voi avea (am deja!) nevoie mare de ajutorul grădinarilor pasionaţi de grădinăritul fără chimicale şi fără mecanizare!

Sper că te numeri printre cei care vor o grădină sănătoasă şi produse naturale 100%!

Note privind schiţa:

  • Secţiunea. Vederea reprezintă o secţiune transversală prin clădire, vedere de sus;
  • Conturul albastru îngroşat, reprezintă existentul;
  • Conturul verde îngroşat, reprezintă ceea ce este de construit;
  • Conturul verde subţire, reprezintă o construcţie uşoară, de tip „umbrar”, practic o structură din lemn, acoperită cu policarbonat (ABS?) armat cu fibră de sticlă (pentru început) şi în perspectivă, transformarea parţială cel puţin, în seră cu pereţi din sticlă (când vom putea…).

Lăţimea „şoproanelor” care înconjură clădirea, este de aproximativ 2 metri.

Filoxera aeriană - 01

[VA URMA…]

Articol citit de 113 vizitatori

Comments are closed.

« « Punct şi de la capăt!| Problemele din grădină » »