browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Dieta Hiper-Hidratată – Ziua a 10-a|| Dieta Hiper-Hidratată – Ziua a 30-a » »

Autosustenabilitatea carul şi boii

Posted by on 14, June, 2014

Header Şcoala ZENLA - Autosustenabilitate

 

Atunci când vorbim despre autosustenabilitate, trebuie să avem în vedere că un macrosistem cum este societatea umană, care este compus din peste 7 miliarde de indivizi, formează un organism, ale cărui celule sunt interconectate INDIVIZIBIL.

Cu privire la interconectare, o să dau un singur exemplu, ca să clarific puţin chestiunea.

Am avut două războaie mondiale. Ele ar fi putut fi nişte conflicte izolate. Ce a generalizat aceste conflicte?

De pe o astfel de poziţie trebuie pornită analiza situaţiei curente, indiferent de ce anume analizăm: criza financiară, criza energetică sau criza resurselor.

În opinia noastră, modul în care este abordată chestiunea sustenabilităţii, vizează o soluţie pornită de la exterior (macrosistem) către interior (individ).

Această abordare, noi o considerăm fundamental greşită şi ea derivă dintr-o tară socio-culturală a unei părţi a omenirii: obsesia homocentrismului.

Dacă studiem cu atenţie istoria, în fapt toate conflictele de toate tipurile (războaie locale, confesionale, exterminarea unor specii) au la bază o obsesie a unor populaţii şi anume, ideea că OMUL ESTE STĂPÂNUL UNIVERSULUI.

O astfel de idee, generează o cultură specifică, în care absolut totul, este subordonat omului, “prin definiţie”.

Argumentaţia, o furnizează Daniel Quinn în cartea “Ishmael” şi următoarele volume, deci sar peste ea.

Cert este faptul că oricine poate observa că tot ceea ce se petrece anormal pe Pământ, are la bază exact această premisă: omul are toate drepturile asupra a orice.

Aici, o să pun o singură întrebare:

Cum se face că omul, care e stăpânul absolut al întregului univers cunoscut şi necunoacut, a fost îngenunchiat în Bucureşti în 4 martie 1977, apoi în Filipine în 2004, în Brazilia în 2010, etc., etc., etc.?

Există nişte Legi Universale, cum ar fi de pildă Legea Atracţiei Universale, pe care, contrar opiniilor puse în practică de către oameni, Newton DOAR A DESCOPERIT-O.

Foarte mulţi pornesc în ceea ce fac, de la premisa că Newton A INVENTAT LEGEA. De aici, rezultă o concluzie aberantă: putem inventa o lege care să facă ce vrem noi, pentru orice.

Aici este de fapt rădăcina hipertrofierii tuturor sistemelor legislative şi a aparatului birocratic de prin mai toate ţările aşa-zis “civilizate”.

Aceste idei pe care le expun aici, sunt departe de a fi nişte idei noi. Ceea ce este nou poate, este modul în care eu le-am asamblat şi modul în care am testat rezultatul procesului de integrare a unor idei deja cunoscute şi în parte, aplicate.

Scara la care au fost aplicate unele idei şi concepte, mi se pare irelevantă.

Ceea ce contează aici, este CE FUNCŢIONEAZĂ şi CUM ANUME FUNCŢIONEAZĂ.

Pentru cei care au lucrat în cercetare sau lucrează încă, conceptele “micropilot”, “pilot” şi “pilot industrial” sunt noţiuni banale.

Foarte pe scurt, este vorba despre instalaţii sau modele fizice ale unor procese microscopice, mărite la scara dorită de către cercetător.

Ca să dau un exemplu mai uşor de înţeles…

Dacă vrem să facem acasă gem de prune, vom folosi o cantitate de maximum câteva kilograme de fructe. Probabil, undeva în zona 5 kg. Funcţie de tipul de conservare pe care îl dorim, vom folosi fie miere, fie zahăr şi alte câteva ingrediente pentru aromă şi îmbunătăţirea calităţii produsului final.

Dintr-o astfel de cantitate iniţială însă, rezultă o cantitate care poate satisface vremelnic nevoile de hrană ale unei familii. Pentru acoperirea integrală a nevoilor, mai ales pentru o familie mare, este nevoie de reluarea ciclului de mai multe ori.

Procesul descris mai sus, conduce la acumularea unei experienţe, care, în timp, conduce la produse de calitate cexcepţională, DAR, realizate LA SCARĂ MICĂ.

Ei bine, “micropilot”, înseamnă exact acest stadiu de cercetare aplicativă.

Pilot, înseamnă realizarea unei producţii de 200 kg de gem.

Cine va încerca însă să producă dintr-o singură şarjă 200 kg de gem, se va confrunta cu o descoperire “epocală”: reţeta veche, produce ALTE REZULTATE!

Durează prea mult să explic, cine este interesat poate căuta pe net informaţii privind cercetarea şi scara la care se face o cercetare, până la decizia de adoptare a unei tehnologii (asta este reţeta de gem, o tehnologie!)

Revenind acum la autosustenabilitate, ceea ce vreau să subliniez prin explicaţiile anterioare, este faptul că a aborda autosustenabilitatea DIRECT la nivel de comunitate, sărind peste etapa MICROPILOT a individului, riscă să provoace cataclisme socio-economice.

Argumentarea acestei afirmaţii, se întinde pe zeci de pagini şi iese din cadrul unui articol, oricât de lung l-aş scrie. Trec peste detalii şi cei care chiar vor să facă ceva util, pot să se documenteze.

Ceea ce vreau să spun în final, ca o concluzie pe marginea soluţiilor de autosustenabilitate pe care le-am cercetat pe plan local şi despre care voi vorbi pe parcurs, este faptul că în acest moment, experienţa în domeniul autosustenabilităţii este aproape ZERO.

Ceea ce este necesar şi urgent, este deci să trecem cât mai mulţi la faza de CERCETARE MICROPILOT. Adică, la scară foarte mică!

Din acest motiv am afirmat că punem carul înaintea boilor. Cu alte cuvinte, vrem să facem ceva grandios, dar pornind de la zero. Cum? Modelând la scară foarte mare, nişte procese ale căror “secrete” ne sunt practic necunoscute la scară mică, mai exact, la scara individului uman?

Cum am putea deci rezolva problema autosustenabilităţii, atât timp cât sustenabilitatea şi autosustenabilitatea la nivelul unui individ uman, ne sunt necunoscute?

Mie, mi se pare o abordare păguboasă şi ce e mai tragic este că pagubele pot fi uriaşe, pe multiple planuri şi pot compromite conceptul autosustenabilităţii.

Convingerea mea este că se poate face altfel şi cu un succes aproape sigur! De-a lungul seriei de articole, voi prezenta argumentele pe care mă bazez şi sursa certitudinilor mele. Desigur, când spun “certitudini”, mă refer la înţelesul TEHNIC al termenului, care de obicei, presupune un grad de certitudine de minimum 90%. Rămâne totuşi şi subliniez asta! gradul de incertitudine de 10%, a cărui subestimare poate fi extrem de păgubitoare.

Ce înseamnă micropilot în autosustenabilitate?

Voi răspunde într-un articol viitor la această întrebare, pentru că înţelegerea acestui concept este esenţială aici, în cadrul Şcolii ZENLA.

 

Articol citit de 57 vizitatori

Comments are closed.

« « Dieta Hiper-Hidratată – Ziua a 10-a| Dieta Hiper-Hidratată – Ziua a 30-a » »