browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Furtul de energie — Studiu de caz|| Trei luni fără carne » »

Casa Măgura – Primii pomi şi puţin grădinărit

Posted by on 15, April, 2015

Şcoala ZENLA, Plantare pomi

 

 Astăzi, vă voi vorbi despre continuarea aventurilor noastre la Casa Măgura – Teleorman, sediul fizic al Şcolii ZENLA.

Aşa cum anunţasem pe Facebook, înainte de paşte, am fost la Măgura.

Obiectivele noastre, au fost modeste şi au avut drept ţintă precisă să evaluăm cam cât am putea realiza în grădină, fără să depunem un efort fizic foarte mare. Această cerinţă se impune de la sine, având în vedere vârsta pe care o avem fiecare şi faptul că peste 10 ani, capacitatea de a depune efort fizic, va fi mult redusă.

Pe de altă parte, având în vedere şi viziunile noastre cu privire la PERMACULTURA INTERIOARĂ, despre care am vorbit pe scurt în secţiunea la care am dat linkul, cantonarea în vechile tipare mentale antropice care definesc acum agricultura şi chiar şi permacultura aşa cum este ea prezentată şi aplicată în prezent este complet în afara obiectivelor şi a vederilor noastre.

Din permacultura promovată de Bill Mollison şi respectiv Sepp Holzer, singurele lucruri care merită reţinute sunt utilizarea TIPARELOR NATURALE FUNDAMENTALE, respectiv tipurile de bază de spirale   spirala aritmetică şi spirala logaritmică şi structura dendritică. În rest, sunt simple cosmetizări ale unor principii îmbibate cu tipare mentale antropice, simple cosmetizări ale agriculturii existente, menite să sprijine în continuare economia consumatoristă, mare producătoare de deşeuri.

De altfel, orice om care are nivele DECENTE ale culturii şi educaţiei, poate observa că 90% din permacultura care se promovează, se bazează de fapt pe reciclarea unor deşeuri. „CARE DEŞEURI?” este prima întrebare de care ne-am izbit noi, în practică.

Discuţia poate fi lungită la neasfârşit. O să o scurtez amintind de o lege universală: LEGEA CONSERVĂRII ENERGIEI.

Potrivit acestei legi, este imposibil să scoţi dintr-un sistem închis care conţine o energie de 10 joule, o cantitate de 15 joule sau orice altă cantitate.

Altfel spus, pe o suprafaţă de teren, energia se conservă şi dacă obţin 10 kg de biomasă, ELE SUNT NECESARE ACELEI SUPRAFEŢE, pentru a îi menţine fertilitatea! Aşadar, de unde biomasă pentru o altă suprafaţă, sărăcită prin exploatare sălbatică?

Ori tocmai aici e găselniţa de care s-au agăţat cei care promovează permacultura Mollison-Holzer: incultura maselor care generează incapacitatea de a vedea dincolo de ce vede ochiul, ignorând astfel Legea Conservării Energiei. Cum permacultura lor „dă bine la poză”, bilanţul energetic poate fi oricare, inclusiv catastrofal pentru ecosistem, atâta vreme cât avem furaje din belşug pentru economia şi în mod particular pentru zootehnie! — din ce în ce mai devastată de tot felul de crize, crize care ameninţă cu dezmembrarea şi cu falimentul marile transnaţionale care conduc lumea şi impun economia actuală, bazată pe furtul de energie

CE AM FĂCUT LA MĂGURA?

Să revin însă la ce am făcut noi la Măgura!

Înainte de toate, am căutat să mă integrez în CÂMPURILE DE ENERGIE ALE LOCULUI. Monica a explicat destul de clar ceea ce se poate face iar eu am oferit exerciţiile care te pot ajuta SĂ PERCEPI CÂMPURILE DE ENERGIE. Filmul „The Celestine Prophecy” redă foarte clar ce anume trebuie urmărit şi pus în practică. Exact asta am făcut la Măgura: ne-am conectat la structurile energetice, astfel încât să putem lucra ÎN ARMONIE CU NATURA, să ne putem debarasa de tiparele mentale antropice, care au distrus tot ce înseamnă echilibru şi procese naturale de dezvoltare!

Procesul este extrem de dificil, mai ales pentru că aceste tipare mentale sunt adânc înrădăcinate în înconştient şi în subconştient şi sunt cultivate constant de zeci şi zeci de secole, prin educaţia pe care o primim şi o transmitem noilor generaţii, urmaşilor noştri.

Ceea ce am făcut, se referă mai ales la INVIZIBIL, la lucrul cu câmpurile de energie.

Referindu-mă acum la ceea ce se poate vedea în plan fizic, am sădit doi pomi, respectiv doi cireşi şi câteva răsaduri.

La capitolul grădinărit, am reuşit să procurăm de la cineva din zonă, o colegă a Monicăi, păstârnac din grădină. Am cumpărat şi ceva răsaduri, mai exact leuştean, dovlecei şi ţelină şi Monica s-a jucat cu ele. Cât de bine i-a ieşit joaca, vom vedea pe parcurs.

În ce mă priveşte, m-am ocupat cu plantatul pomilor, ocazie cu care am putut constata diferenţe geomorfologice mari ale solului, pe o distanţă ciudat de mică.

Mai precis, la primul cireş (când voi reuşi să montez materialul video filmat voi reveni cu amănunte), solul este argilos-nisipos, având o porozitate mai mare şi un coeficient de absorbţie al apei de circa 5 litri/mp/minut.

La al doilea cireş, plantat cam la 20 metri de primul, mai spre Est (spre fundul grădinii), solul era argilos şi mustea de apă. O astfel de diferenţă majoră a geomorfologiei, mă duce cu gândul la o intervenţie mecanizată asupra terenului, pentru că o ruptură în stratul geologic atât de profundă, presupune un cataclism de proporţii şi aş fi aflat despre aşa ceva până acum.

Mai mult, deşi am săpat la prima groapă cam la 0,7 metri adâncime, structura solului a fost destul de uniformă, fără a trăda prezenţa argilelor impermeabile. Asta face chiar inexplicabilă prezenţa argilelor la cealaltă groapă, la o adâncime de doar circa 0,15 metri! Adică, imediat sub stratul de humus-cernoziom.

Rămâne desigur să vedem cu ce rezultate se va solda demersul nostru!

Pentru cei interesaţi, sperăm să putem realiza un workshop video „Plantarea pomilor”, în care vom prezenta mai pe larg şi cu sublinierile de rigoare, momentul construirii câmpurilor de energie, racordarea la câmpul puietului, comunicarea cu puietul şi proiecţiile astrale necesare restructurării câmpurilor pe noua configuraţie a terenului fizic.

Dat fiind faptul că Monica este la început şi cu grădinăritul şi cu lucrul cu câmpurile, am lăsat-o să lucreze după cum a simţit ea, fără să intervin. Am insistat doar asupra conştientizării modului în care trebuie realizată comunicarea între ea şi câmpurile locale, precum şi cea dintre ea şi Energiile Fundamentale (Pământ, Apă, Foc-Soarele şi Aer).

Eu am săpat o suprafaţă de circa 5 mp, mai mult pentru a putea să aflu cam ce randament am la acest tip de lucrare.

De pe suprafaţa pregătită pentru săpat respectiv vreo 16 mp am reuşit să recoltăm cam două roabe (120 litri) de biomasă, ceea ce este infim, raportat le necesarul pentru un strat de compost de 5 cm, la o suprafaţă totală de 32 metri pătraţi de cultură. Cantitatea minimă, ar fi 10 cm, deci aproximativ 1600 litri, din care, putem conta abia peste încă un an, pe circa 120 – 150 litri, adică, practic, un strat de 1 centimetru. Aşa încât, teoriile magnifice ale permaculturii, sunt demolate cu cinism de PRACTICA DIN TEREN. Dacă mai adaug şi faptul că în fapt avem cam 0,5 centimetri pe an/32 mp, atunci toată teoria fantastică Holzer-Mollison, se dovedeşte a fi un simplu balon de săpun, un slogan de marketing, instrumentat de către firmele de marketing. Şi asta, deoarece aşa cum spuneam, Legea Conservării Energiei şi bilanţul energetic aferent ei, este ceea ce guvernează calculele reale, nicidecum principiile estetice ale răzoarelor, cu care se vântură permacultura pe sub nasul ignoranţilor! Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba în permacultură, „cum să faci grădini frumoase, ignorând legile termodinamicii”.

La aspectele deficitelor colosale de energie pe care le provoacă omul într-un habitat prin stilul său de viaţă, prea puţină lume s-a gândit vreodată. Ori tocmai despre asta este vorba când ne referim la tipare mentale antropice!


Şcoala ZENLA, Plantare legume, Monica Stănescu

Articol citit de 94 vizitatori

Comments are closed.

« « Furtul de energie — Studiu de caz| Trei luni fără carne » »