browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « De unde-mi iau proteinele?|| Indiferenţă vs neutralitate. Arta de a alege » »

Ce drum să alegi în viaţă?

Posted by on 18, April, 2016

Header Întrebări şi răspunsuri

 

Am ales astăzi să abordez această temă spinoasă şi extrem de controversată. M-am inspirat din mai multe surse, care m-au dus „din cracă-n cracă” până la dificila chestiune a alegerii unui drum în viaţă…

Am pornit de la un share dat de soră-mea la un articol privind cardurile profesionale ale salariaţilor din asistenţa medicală, am ajuns pe blogul unui absolvent de ASE care a făcut (presupun că a terminat) o şcoală de asistenţi medicali „AMG” Asistent Medical Generalist în jargonul lor.

Dacă faci parte dintre cei care mă cunosc personal sau mă urmăresc constant, ştii că cercetez destul de atent un blog… Aşa am ajuns la comentariile altor absolvenţi de facultăţi, oameni care au mult mai mult de 19 ani, ca şi autorul blogului în discuţie, Cristian. Atât am găsit pe blog, „Cristian”. Linkul, l-am dat din respect pentru munca lui ca jurnalist online, chiar la articolul în cauză: „Despre”.

Ca să te documentezi privind chestiunea validităţii întrebării din titlu, citeşte comentariile. PE TOATE!

Vei înţelege că una dintre mutaţiile pe piaţa muncii, este transformarea acestei întrebări dintr-o simplă întrebare, într-un obstacol cotidian.

Vei vedea citind că, toţi oamenii în zilele noastre se confruntă cu întrebarea chinuitoare „Bun şi acum, ÎNCOTRO?”. Am subliniat cu verde, din două motive: vreau să fac distincţie între o frază cheie cu link HTML sub ea, care implicit este albastră (adică, o chichiţă SEO) şi vreau să îţi stimulez percepţiile CONSTRUCTIV! Verde, este culoarea lui ANAHATA CHAKRA. Adică, a verbului A IUBI.

Sora mea, Oana (Murăraşu), este asistent medical principal într-o secţie de psihiatrie. Ar fi aici o poveste lungă de zis privind meseria asta despre care vorbim, dar ideea este alta şi anume: RECONVERSIA PROFESIONALĂ.

Dacă băiatul (Cristian) din spatele blogului poate să-mi fie copil la vârsta lui, deci reconversia a survenit repede, destul de repede după decepţia facultăţii, la mine, a survenit în vremurile tulburi de după 1989. În 1995, m-am decis să apuc pe drumul calculatoarelor şi informaticii. Aveam 36 de ani, eram deja handicapat de puştimea „fata tatii” şi „băiatu’ mamii” care aveau bani gârlă şi îşi puteau permite un calculator. Eu, mi-am lichidat atunci toate economiile făcute în vreo 10 ani, ca s-mi cumpăr drumul spre reconversie profesională. De fapt, să-mi cumpăr intrumentul care îmi oferea şansa, nicidecum drumul în sine, care a fost cumplit de greu. Eram printre puţinii din Alexandria care aveau calculator în acea vreme…

Am învăţat chinuitor de greu, cu un program zilnic de muncă ce oscila între 16 şi 20 de ore zilnic, vreo 18 luni.

Am ajuns să fiu un cunoscător în multe domenii ale IT&C, am trăit destul de mult timp făcând tot felul de chestii în domeniu, între care service la calculatoare şi grafică de prezentare, cred că au fost cele mai semnificative.

Acum, la aproape 57 de ani, mă aflu din nou în faţa întrebării din titlu.

Poate mai puţin în dreptul meu exclusiv şi mai mult în dreptul lui Monica.

Ea, a terminat doar liceul. Dacă din perspectivă umană este o Fiinţă extraordinară şi îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru că e alături de mine şi sub forma asta, din perspectivă strict profesională, se află la modul dureros în faţa întrebării din titlu.

Primul pas al reconversiei profesionale, s-a numit în 2013 „Astrolog şi Numerolog”. Am lucrat împreună la acest plan, dar viaţa dovedeşte că este încă prea puţin.

Pe de altă parte, eu m-am cam săturat de calculatoare şi poate că în bună măsură şi de internet. Sunt convins că aş putea face bani lucrând diverse chestii pe calculator pentru „afară”. Dar vreau ALTCEVA.

Visul meu, este o ŞCOALĂ. O şcoală care să scutească nişte oameni de chinurile prin care am trecut eu la 36 de ani şi poate că mult mai mult după asta, pentru că povestea e lungă. Chiar şi după ce am învăţat să „ghidonez” calculatoarele, chiar şi după ce m-am stabilit pe Linux, m-am aflat de foarte multe ori în faţa întrebării „Ce drum să aleg?”.

Dacă ai citit până aici, în mod cert ştii ce vreau să spun pentru că ai ajuns aici căutând măcar o opinie a cuiva. Ceva care SĂ TE INSPIRE să faci măcar un pas mic.

Visul meu e vechi, cred că s-a născut încă în copilărie, când nevoile mele educaţionale au fost măcelărite cu cruzime şi un cinism de cea mai joasă speţă de către sistem, de către oameni care, cel puţin la nivel declarativ, erau mânaţi de cele mai bune intenţii…

Acest vis are astăzi un nume precis: ŞCOALA ZENLA.

Închei acest articol cu TREI cuvinte, pentru o temă la care te invit să facem o dezbatere: RECONVERSIE PROFESIONALĂ şi ANDRAGOGIE.

Cu această ocazie, ţi-am dezvăluit şi tema generală a următorului articol, poate chiar a următoarei serii de articole.

Aşteptăm feed-back consistent, din partea tuturor!

Articol citit de 144 vizitatori

Comments are closed.

« « De unde-mi iau proteinele?| Indiferenţă vs neutralitate. Arta de a alege » »