browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Alimentaţia inteligentă – POSTUL|| Dieta Hiper-Hidratată Ziua 35 — Documentarea » »

Ce este POSTUL

Posted by on 23, June, 2014

Header Şcoala ZENLA - Alimentaţia-Inteligentă

 În articolul precedent, „Alimentaţia Inteligentă: POSTUL”, am făcut referire la o serie de resurse valoroase privind postul.

Acum, vreau să discut puţin despre POST, dintr-o altă perspectivă decât cea comună, dogmatică.

În primul rând, vreau să semnalez faptul că în căutările mele, m-am întâlnit cu atitudini ale clerului ortodox, care m-au făcut să zâmbesc amar dar în egală măsură, m-au determinat să îmi continui cercetările pe cont propriu.

Una dintre atitudinile care mă deranjează la mulţi preoţi contemporani, este faptul că privesc postul ca pe o pedeapsă şi, mai grav decât atât, îl şi recomandă „păcătoşilor” ca pe o penitenţă (pedeapsă) pentru „încălcarea celor sfinte”.

Convingerea mea este că ACEASTA este o parte importantă a cauzelor decăderii bisericilor, a bagatelizării Serviciului Divin…

POSTUL, este aşa cum am mai spus, înainte de orice altceva, UN INSTRUMENT DE AUTOCUNOAŞTERE, al cărui rol este să ne ajute să NE ÎNŢELEGEM pe noi înşine, aşa cum suntem, ca ÎNTREG, dar în egală măsură ca PARTE a ÎNTREGULUI numit „Universul Infinit” sau, mai simplu, „Dumnezeu”.

Am mai spus despre post că este O ATITUDINE INTERIOARĂ.

Este de fapt cauza pentru care enorm de mulţi preoţi propovăduiesc postul, dar îl cunosc doar din cărţile bisericeşti sau din relatările unor călugări, pentru că lor li se pare o pedeapsă să postească, chiar şi când sunt posturile consacrate ale ortodoxiei…

Ce ne rămâne de făcut în aceste condiţii nouă, „mirenilor”?

Pentru mine, răspunsul a fost simplu: FAC ceea ce se numeşte POST şi aflu ce şi cum.

Din păcate, există o anume formă de mediatizare penibilă care s-a făcut în jurul postului, mediatizare de natură să sperie pe mulţi.

Am postit în fel şi chip şi cu apă şi fără apă (doar câte o zi fără apă) şi în multe alte moduri, pentru că există mai multe categorii de post, categorii despre care voi vorbi în alt articol, dedicat trecerii în revistă a formelor de post pe care le-am practicat şi le cunosc. Fără îndoială, poate că sunt mai multe decât cele pe care le-am cunoscut eu prin practicile mele, dar mă voi rezuma să vorbesc despre CE AM FĂCUT EU ÎNSUMI.

E calea cea mai sigură, în ceea ce mă priveşte.

CE ESTE AŞADAR POSTUL?

O definiţie relativ simplă a sa, este cea de mai jos:

POST = Abţinerea de la o anumită acţiune sau, asumarea CONŞTIENTĂ a unei acţiuni, urmată OBLIGATORIU şi de observarea atentă şi CONŞTIENTIZAREA efectelor obţinute şi în egală măsură, de ASUMAREA CONSECINŢELOR astfel determinate.

Mă abţin în acest context să vorbesc despre cei care propovăduiesc postul, din cărţi sau din auzite.

Îmi permit să vorbesc despre post, ca practicant cu o experienţă de peste 25 de ani în practicarea a diferite tipuri de regimuri alimentare, mai mult sau mai puţin restrictive (sau unilaterale) pe de o parte; pe de alta, ca practicant al acestei atitudini, pot vorbi prin prisma rezultatelor pe care le-am obţinut PE MINE ÎNSUMI.

Consider că a vorbi „din cărţi” sau „din auzite”, este un ABUZ NEPERMIS!

Primele mele tentative de post, îşi au originea în recomandările lui Nicolae Tufoi, existente în volumul său „Yoga” (Editura Junimea, Iaşi, 1979, p. 20). Ele datează din anii 1982 şi mai târziu, când datorită apariţiei problemelor de sănătate, am început să privesc aceste regimuri alimentare „unilaterale” cu alţi ochi şi dintr-o cu totul altă perspectivă decât simpla curiozitate experimentală a aplicării unor idei „exotice”, cum le consideră şi astăzi încă, foarte multă lume.

Astfel am ajuns să experimentez diferite reţete cu iaurt şi lapte bătut, în care am inclus tot felul de „bălării” (verdeţuri).

După anul 1984 însă, când necazurile mele cu sănătatea s-au ameliorat, am simţit nevoia să abordez dintr-o perspectivă nouă problema sănătăţii şi a alimentaţiei. Din acel an încolo, cred că pot spune că a început „marea aventură” în lumea Artei Alimentaţiei.

Spre marele meu deliciu, în Grecia (2009 – 2013) am observat că astfel de reţete sunt chiar banale şi că oricine poate să îşi comande la orice „minuturi” (Kreperia – Sanvisatiko – Giradiko), un meniu DE POST, fără a fi privit ca fiind „bolnav” ci, pur şi simplu, ca având o preferinţă alimentară banală, oarecare. În Grecia, m-am jucat cu tot felul de combinaţii, care mai de care mai năstruşnică şi spre marea mea încântare, am avut un tovarăş de joacă redutabil: MONICA!

Astfel încât, după o „perioadă de adaptare” (amuzanta expresie engleză „adjustment period” pentru „luna de miere” :) ),   ne-am lăsat amândoi imaginaţia să zburde şi am inventat tot felul de mâncăruri cu tot felul de ingrediente, care, în însorita Ellada (Grecia, în Elenă), chiar se găsesc din abundenţă!

Unul dintre jocurile noastre preferate, au fost salatele de crudităţi şi salatele de fructe, dată fiind abundenţa aproape continuă a acestora pe piaţă, la preţuri comparabile aproape, indiferent de sezon!

Probabil că cea mai interesantă versiune, au fost salatele de crudităţi cu ciuperci CRUDE (Champignon şi Pleurotus), care se găseau aproape tot timpul.

Mai mult, am admirat sincer o multitudine de produse „Elleniko” – „Greceşti”, inscripţionate cu o mândrie pe care îmi doresc să o văd şi AICI, ÎN ROMÂNIA: ACESTA ESTE UN PRODUS 100% ROMÂNESC!

Şi mi-a mai plăcut o chestie, mai rar văzută dar pe care totuşi am remarcat-o: pe unele produse, stă scris „Genuine Greek Product”!

WOW! „Geniune ROMANIAN PRODUCT”!

Îmi sună foarte, foarte fain la ureche!

Mă opresc deocamdată aici şi voi reveni cu o prezentare succintă a formelor de bază ale postului, forme pe baza cărora, ne putem fiecare concepe un regim de viaţă individual şi individualizat.

Consider că, chestiunea autosustenabilităţii, AICI ÎNCEPE, prin abordarea sustenabilităţii la nivel PERSONAL şi ÎNCEPÂND CU ALIMENTAŢIA.

Un individ sustenabil, este înainte de orice, UN OM SĂNĂTOS!

De-abia de la acest punct încolo, putem să ne permitem luxul de a vorbi despre sustenabilitate şi concepte ale autosustenabilităţii colective.

Articol citit de 63 vizitatori

Comments are closed.

« « Alimentaţia inteligentă – POSTUL| Dieta Hiper-Hidratată Ziua 35 — Documentarea » »