browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Postul cu apă – O strategie realizabilă|| Sarea din… bucate » »

Cui i-e frică de postul cu apă?

Posted by on 19, June, 2015

<-->

Header Postul cu apă

 

 

Bine ai venit şi, felicitări, dacă te numeri printre cei care s-au decis să ţină post cu apă astăzi!

M-am decis să vorbesc puţin să vedem cât de puţin o să reuşesc să scriu despre un subiect atât de vast! despre memele care circulă pe (TOATĂ!) media cu privire la postul cu apă.

O să citez definiţia engleză a memei, pentru că mi se pare mai inteligibilă decât trimiterea la RO Wikipedia:

MEMĂ = „O idee, comportament sau stil, care se răspândeşte de la individ la individ, în interiorul unei culturi” (English Wikipedia)

După cum poţi înţelege, în mare parte, memele şi memetica ştiinţa care se ocupă cu studiul memelor în limbaj popular se numesc zvonuri şi bârfe. Pentru că, în ultimă instanţă, despre asta e vorba: răspândirea de la om la om a unor idei despre realitate.

De ce m-am referit la ideile despre postul cu apă ca fiind „meme”?

Simplu: pentru că există extrem de puţine relatări de la oameni care postesc cu apă şi foarte multe „floricele de porumb” de la oameni care vorbesc despre postul cu apă, ca să se afle în treabă, să-şi facă de lucru cu un subiect „suculent”.

Din cauza acestor chibiţi care găsesc o ocupaţie interesantă în bârfele despre postul cu apă, s-a creat o mitologie vastă, în care bineînţeles că abundă balaurii cu sute de capete, pericolele mortale, strigoii de toate felurile, vampirii şi alte plăsmuiri, care mai de care mai înfricoşătoare, alături de tot felul de opinii care ridiculizează postul cu apă şi alături de relatări autentice cu privire la vindecări miraculoase.

Aşa se face că, cel pornit în documentare pe tema postului cu apă, are de înfruntat o junglă deasă, cu tot felul de chestii în ea, un hăţiş de informaţii contradictorii, din care cel care caută, va trebui să selecteze informaţia autentică de cea inventată de minţile cu imaginaţie debordantă, aflate însă într-o vacanţă eternă, în privinţa cunoaşterii de sine…

ESTE CAZUL SĂ ÎMI FIE FRICĂ DE POSTUL CU APĂ?

Scriu aceste rânduri din mai multe motive. Între altele pentru că DA, acum peste douăzeci de ani în urmă şi mie îmi era frică atunci când ţineam post cu apă.

De vreme ce citeşti aceste rânduri, acum după mai bine de două decenii, este sigur că:

1. Ori mi-a trecut temporar frica aceea care mă paraliza şi mă încearcă în continuare dar sunt extrem de încăpăţânat şi merg mai departe „la ambiţie”, ORI

2. Ori s-au spulberat toate ideile false din capul meu sub influenţa PRACTICII POSTULUI CU APĂ.

Acuma, eu te las să decizi tu însuţi ce anume s-a întâmplat, pentru că aşa mi se pare corect, dar îmi permit să îţi spun că s-a petrecut scenariul 2, adică, s-au spulberat sub presiunea FAPTELOR, A PRACTICII miturile, zvonurile şi invenţiile cu privire la postul cu apă.

Îmi exprim nădejdea că am lămurit care sunt pericolele de tot felul şi care este originea lor, aşa încât, hai să vedem dacă există MOTIVE DE ÎNGRIJORARE.

MOTIVE DE ÎNGRIJORARE

Motive de îngrijorare, este normal să aibă oricine porneşte la un drum nou. Şi eu am fost îngrijorat şi sunt în continuare, ori de câte ori atac un alt nivel al cunoaşterii de sine.

Sunt îngrijorat, pentru că e firesc să ne încerce pe oricare dintre noi o teamă difuză, ori de câte ori ne aflăm în întunericul ignoranţei:
Oare… voi reuşi? Voi trece cu bine şi peste această încercare? Ce mi se va întâmpla? Ce pericole mă pasc?

Din câte am putut eu observa de-a lungul unei vieţi în care mi-am asumat inclusiv riscul de a îmi pierde viaţa pentru a salva nişte oameni de la moarte, riscul şi pericolul cel mai mare la care te expui, este să devii din ignorant, cunoscător. Ştiu că îţi vine să râzi, totuşi, acesta este purul adevăr!

Mai ştiu însă ceva, ceva care sperie pe mulţi şi m-a speriat şi pe mine, foarte mulţi ani. Oamenii privesc destul de anapoda cunoscătorii şi celui în cauză, îi este greu să se împace cu noul statut. Mai mult, în jurul cunoscătorilor se nasc mitologii diverse (meme), cele mai multe, rău intenţionate.

Eu spun însă că merită să faci efortul de a dărâma fie şi o cărămidă pe săptămână din zidul ignoranţei care te înconjoară. Adică, să ţii post cu apă o zi pe săptămână. Cum spuneam în articolul precedent, în fiecare vineri, post cu apă.

Îţi spun cu toată sinceritatea de care sunt capabil, eu postesc cu apă, tocmai pentru că acest instrument s-a dovedit extrem de eficient ca profesor, ca mijloc de autocunoaştere. Desigur, sunt conştient că mă va duce până într-un punct, dincolo de care va fi nevoie de mai mult pentru a obţine o imagine mai complexă a Adevărului. Dar pentru moment, postul cu apă, încă este un instrument care mi se potriveşte, cu care obţin rezultate şi cu care ajung să mă cunosc din ce în ce mai bine.

Principalele motive de îngrijorare, sunt simptomele care pot apare în timpul postului cu apă.

Din nenorocire, cultura urbană ne intoxică cu tot felul de idei potrivit cărora „dacă ai simptomul X, eşti bolnav de boala A” şi alte asemenea invenţii.

Societatea de consum a ajuns la un nivel aberant de invenţii, pentru a creşte nivelul consumului de orice, inclusiv de medicamente şi servicii medicale.

Eu îţi propun să faci o „ieşire din decor” şi anume, să mergi undeva la ţară, chiar mi-ar place să vii la noi la Casa Măgura, doar pentru a face un singur lucru: SĂ OBSERVI CE SE PETRECE ÎN ACEST DOMENIU LA ŢARĂ!

Unul dintre lucrurile pe care le vei observa, este faptul că cei mai mulţi oameni privesc boala ca pe ceva rezolvabil cu resurse locale: ceaiuri, prişniţe, mişcare în aer liber şi linişte, multă linişte!

Astfel, caută să te debarasezi de panicile induse de reclamele serviciilor medicale şi ale industriei de medicamente astea sunt tehnici de manipulare în ştiinţa vânzărilor zisă „marketing” şi caută să citeşti cât mai mult, caută să contactezi oameni care realmente sunt preocupaţi de starea lor de sănătate şi chiar sunt sănătoşi. O categorie specială de oameni pe care eu îi recomand, este cea a celor care s-au vindecat de boli terminale. Vei vedea că aceştia au folosit remedii naturale şi, chiar dacă procesul de vindecare a durat mai mult, ei au ajuns la o viaţă sănătoasă şi au un stil de viaţă foarte diferit de cel al celor care se vaită de tot felul de boli. Caută-i, întreabă-i, citeşte-le cărţile, citeşte articolele pe care le publică. Poate că încă sunt foarte puţini astfel de oameni, dar dacă ei există, merită să înveţi din experienţa lor!

Închei aici şi îmi exprim speranţa că te-am ajutat să depăşeşti barierele culturale şi mentale, în abordarea postului cu apă!

SUCCES!

 

Articol citit de 260 vizitatori

6 Responses to Cui i-e frică de postul cu apă?

  1. Aura

    Nu imi este frica de post cu apa ,dar,ca orice inceput trebuie sa ma disciplinez .Multumesc de indrumare oricum. Luminosi sunteti si chiar impartiti lumina ,se simte.

    • Şerban Stănescu

      Mulţumim mult pentru cuvintele minunate!
      Da, este foarte adevărat, este necesară o disciplinare şi mai precis, o AUTO-DISCIPLINARE. Orice forţare a limitelor, trebuie să pornească dintr-o curiozitate lăuntrică, nicidecum sub vreo presiune exterioară, dată de cultură, obiceiuri “bătrâneşti” sau orice alt tip de constrângere socio-culturală.
      Fără să neg importanţa unei culturi care înglobează o astfel de practică, spun doar că fiecare trebuie să meargă pe drum, după propriul “ceas intern”.
      Cel care se află cu un pas înainte, sau poate cu mai mulţi, poate doar spune “Pe aici am trecut şi asta am întâlnit.”. Restul, este şi e normal să fie decizia şi practica fiecăruia.
      M-am străduit să povestesc experienţa mea şi, dacă ea a coincis cu a altora, atunci cred că pot spune doar că “mă aflu pe drumul cel bun”. Nici că experienţa X e bună ori e rea, nici că experienţa Y e rea, etc. E doar o altă experienţă pe care poate că unii o pot urma, alţii, vor fi în imposibilitate să o urmeze, din motive lipsite de importanţă pentru oricine altcineva în afară de ei înşişi.
      Consider însă că e şi bine şi util să fim alături unii de alţii, să ne susţinem, fără a forţa însă cursul evenimentelor într-un sens anume.

  2. Luminita Paduraru

    Marturisesc nu am tinut postul cu apa niciodata dar dupa mine nu este o idee rea apa are multe minerale care ajuta la detoxifierea organismului eu am sa incerc .Dupa care am sa va comunic rezultatul la care am ajuns Va multumesc pentru impartasirea experientei dumneavoastră .

    • Şerban Stănescu

      Mulţumim şi noi pentru vizită!
      Sincer să fiu, cu mulţi ani în urmă, tot aşa m-am gândit şi eu: detoxifiere. După aceea, a urmat o curiozitate din ce în ce mai mare, au apărut rezultatele şi aşa am tot continuat să studiez efectele diferitor regimuri alimentare mai severe. “Severe”, după regulile uzuale ale artelor culinare…

    • nelu

      EU tin de o perioada postul cu apa de izvor vinerea şi se vede o îmbunatatire a starii de sanatate.

      • Şerban Stănescu

        Mulţumim pentru vizită şi pentru informaţii!
        Am ţinut de-a lungul anilor posturi de diferite tipuri, unele mai severe, altele mai uşor de ţinut şi toate dau rezultate.
        Fiecare tip de post (dietă alimentară), dă rezultate diferite însă, de la om la om şi aici cred eu că este ceea ce trebuie avut în vedere când ne decidem cum să ne îngrijim de sănătatea noastră.
        Pentru mine, postul cu apă a fost o soluţie de care aveam nevoie şi a funcţionat excelent, dar, în cazul meu, eram după o perioadă destul de lungă de încercări cu forme de post mai uşoare (post ortodox, fără carne, lactate şi ouă), apoi posturi mai severe (regimuri Oshawa 10, post cu apă vineri, apoi vineri şi sâmbătă), pe care le-am extins treptat ca durată, până la peste 100 zile. Cum s-ar spune, mi-am făcut “încălzirea” o perioadă îndelungată, aşa încât, postul cu apă a venit ca ceva care a completat realizările anterioare, un fel de trecere, promovare, la clasa următoare.

« « Postul cu apă – O strategie realizabilă| Sarea din… bucate » »