browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Şerban Stănescu|| Cele şapte tipuri de hrană » »

De ce postesc (2)

Posted by on 5, July, 2014

Header Şcoala ZENLA - Alimentaţia-Inteligentă

Astăzi, vreau să continui ceea ce am început în articolul “DHH – Z 40: De ce postesc?” şi anume, să prezint motivele pentru care fac eu ceea ce fac.

Sunt foarte mulţi cei care m-au întrebat în felurite împrejurări “DE ce posteşti?”, mulţi dintre ei, oferind şi răspunsuri sarcastice de genul “Ce, vrei să trăieşti veşnic?” şi alte asemenea aluzii mai mult ori mai puţin transparente.

Ca să clarific aceste aspecte, mi-am propus deocamdată să îţi prezint felul în care văd eu lucrurile, Viaţa şi propria mea persoană, încă din copilărie.

În primul rând, una dintre marile dificultăţi pe care le-am avut în toate şcolile pe care le-am urmat (generală, liceu, facultate, postuniversitare), a fost înţelegerea conceptului de proprietate privată.

Pentru mine, erau şi au rămas evidente cel puţin două lucruri:

  1. Există OAMENII! Şi între oameni, o categorie specială, sunt cei care refuză să se lase cumpăraţi, indiferent care ar fi miza sau propunerea. Eu sunt unul dintre ei. Este aici un mare paradox şi am fost întrebat de enorm de multă lume “Bine, chestia aia complicată ai făcut-o moca, pe pomană adică, deşi puteai să ceri o grămadă de bani şi fleacul ăla, ai refuzat să-l faci, deşi era un efort nesemnificativ!”. Da. Am învăţat o mulţime de oameni calculatoare, fără să le cer vreun ban. Am scris cărţi şi le distribui în regim gratuit, scriu articole şi le public ca pe o contribuţie personală la zestrea comună a Românilor… Unii, îmi mulţumesc şi astăzi, după 10 sau poate mai mulţi ani… Am refuzat să distribui apartamente când acest lucru depindea de semnătura mea, acelor oameni care voiau apartament, dar se lăfăiau în case care depăşeau 200 mp şi uneori, chiar 300 mp şi în care locuiau două sau trei persoane. Şi am refuzat şi să iau bani sau altceva pentru servicii similare, din categoria “pune-mi şi mie o pilă la…”, atunci când am considerat că “pila” are rostul de a camufla incompetenţa solicitantului de a ocupa un loc într-o ierarhie sau obţinerea unor avantaje nemuncite şi nejustificate.
  2. Aceiaşi oameni de mai sus, MOR. Ce iau cu ei? Ce a luat Mama cu ea, când a părăsit lumea asta? Nimic din ceea ce a adunat o viaţă întreagă, cu o singură excepţie: învăţătura. Dar aici este o discuţie foarte lungă de făcut care se poate întinde pe mii de pagini. Sar peste amănunte şi subliniez că până şi acest corp fizic, îl lăsăm Naturii, spre a recicla elementele sale componente.

 

Lecţiile de economie politică, mi-au plăcut. Mai ales cele din segmentul “Organizarea şi conducerea întreprinderilor”. Acolo, m-am întâlnit cu un concept interesant: EFICIENŢA ECONOMICĂ.

Eu m-am simţit de mic copil oarecum străin în această lume. Pentru mine, încă de pe la vârsta de 3 ani şi ceva, lumea era şi a rămas un singur lucru: “Ţara Minunilor”. Exact ca în povestea lui Lewis Caroll, m-am simţit şi mă simt în această lume ca într-un Univers DE EXPLORAT ŞI DE ÎNŢELES!

Am considerat şi consider că acest “ceva”, numit “corp” sau “corpul fizic”, este ceva care mi-a fost împrumutat pentru o perioadă oarecare de timp, pentru a face “ceva” cu el. Dar CE?

Faptul că oamenii mor şi corpul ajunge în pământ, putrezeşte, devine hrană pentru alte vieţuitoare, mai mari ori mai mici, era ceva evident pentru mine şi susţinea suficient de bine teza ÎMPRUMUTULUI.

În acest punct aflat cu construcţia sistemului meu de valori, o altă serie de întrebări s-au născut, între care: “Cine sunt?”, “De unde vin?” şi “Ce caut eu în această lume?”, sunt poate întrebările cele mai chinuitoare pentru mintea unui copil.

Chestiunea “corpul meu e împrumutat” însă, ridică o altă întrebare chinuitoare: “Cine mi l-a împrumutat?”.

Aveam să aflu mult mai târziu că aici, în această întrebare se află o eroare fundamentală şi cauza multor anomalii sociale.

Aveam să aflu după ani de căutări că de fapt întrebarea “Cine mi l-a împrumutat?”, este generată de cultura specifică a speciei umane şi de viziunea homocentristă asupra Universului, viziune care porneşte implicit de la falsa teză că “Dumnezeu”, adică Universul Infinit şi Conştient a fost un om, de vreme ce biblia spune că “Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea sa”.

Am avut nevoie să parcurg lucrările lui Mircea Eliade (Tratat de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992 şi Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Ed. Universitas, Chişinău, 1992), pentru a înţelege diferenţa fundamentală dintre CUNOAŞTERE, CREDINŢĂ ŞI RELIGIE, precum şi ce înseamnă un sistem de idei religioase, pentru ca apoi să descopăr că de fapt, cam toată literatura omenirii intră la una şi aceeaşi categorie: religie SAU ştiinţă!

Oricât de tare s-ar supăra popii şi savanţii pe mine, pentru mine sunt toţi o apă şi-un pământ. Ce diferă de la o religie la alta şi în egală măsură de la o ştiinţă la alta, este doar VOCABULARUL UTILIZAT.

În rest, am văzut peste tot aceleaşi extremisme generatoare de masacre, de vendete, de răzbunări “sfinte” a se vedea conceptul islamic “Jihad” de meschinării. Oficiile de invenţii şi mărci (Patent Office, Patent Authority) sunt dogma fundamentală a oricărei ştiinţe eu sunt proprietarul adevărului absolut!aşa cum manualele de dogmatică ale diferitelor biserici, sunt patentele şi brevetele de invenţie sau inovaţie ale diferitelor religii.

Aflat în acest punct, mi-am dat seama că ceea ce urmărisem şi aplicasem intuitiv, avea şi o argumentaţie foarte solidă în practică: de fapt, ceea ce separă ştiinţele esoterice (spiritualitatea, religiile şi bisericile) de ştiinţele oficiale, este un zid artificial, care ţine mai curând de orgoliul indivizilor fiecărei tabere şi de gradul de ignoranţă al acestora decât de ceva real, verificabil de către oricine.

Odată descoperit acest “amănunt”, mi-am dat seama că ideea mea de a dărâma zidul dintre ştiinţe şi credinţele religioase prin utilizarea metodelor lor în “tabăra adversă”, era ceva ce puteam face, ceva ce depindea exclusiv de mine şi de sistemul meu de valori!

Astfel, deşi argumentele îmi lipseau în anii ’80, am considerat că singurul mod de a clarifica răspunsul la întrebările de mai sus (“Cine sunt?”, “De unde vin?”, “Ce caut eu în această lume?” şi “Cine mi-a împrumutat corpul fizic?”), este să abordez religia şi cunoaşterea spirituală cu metoda de bază a ştiinţei, respectiv Dialectica şi Materialismul dialectic (Determinismul) iar cunoaşterea ştiinţifică, cu metoda de bază a spiritualităţii, metafizica.

Aşa am ajuns la post, ca instrument al cunoaşterii.

Postul, desigur, a fost considerat timp de secole o modalitate de “spălare a păcatelor”. Cum pe mine m-a lăsat rece definiţia asta religioasă, mi-am propus să extind înăuntrul meu conceptul POST prin practică şi prin tot ce pot găsi prin cărţile de dietetică şi regimuri alimentare.

Dinspre partea de religie însă, mi-am propus să abordez dialectic legătura dintre post şi ce se petrece în Universul Invizibil din interiorul meu.

Adică, să văd cum anume îmi influenţează alimentele modul în care gândesc, ce emoţii percep şi în legătură cu ce alimente anume, cât persistă unele fenomene psihice şi ce anume alimente le provoacă, în ce mod este modificată frecvenţa mea medie de vibraţie, ştiut fiind faptul că, corpul este un sistem vibratoriu complex, că frecvenţele pe care vibrează se întind pe un domeniu din care ştiinţa oficială, a explorat o zonă absolut nesemnificativă frecvenţele cu care operează Sahasrara chakra de pildă, se exprimă ca fiind 10 la puterea 3 milioane Hertzi!!! şi în general, care sunt manifestările prin care trec atunci când frecvenţa mea dominantă este situată undeva în zona Muladhara, apoi Swadhisthana, Manipura, Anahata, Vishuddha, Ajna şi în fine, Sahasrara.

O parte dintre cunoştinţe, le-am dobândit prin Hatha Yoga tehnici posturale, poziţii (Asanas) şi atitudini, (Mudras) o altă parte prin Pranayama (tehnici de respiraţie conştientă) şi în fine, o altă parte, am simţit nevoia să le completez făcând Reiki, Munay Ki şi Inforenergetică.

Postul însă, a rămas instrumentul meu preferat în cercetare, pentru că este uşor de abordat şi oferă practic o infinitate de posibilităţi de a combina Eterul, Aerul, Focul, Apa şi Pământul cele cinci elemente fundamentale în tradiţiile esoterice — pentru a afla cum anume se modifică Universul Interior, la interacţiunea cu o combinaţie sau alta de substanţe pe care le introducem în corp dar în egală măsură şi cum anume se reflectă schimbările interioare, în exteriorul nostru.

Pentru că o altă greşeală gravă pe care o fac şi oamenii de ştiinţă şi religiile din perspectiva mea — fără a fi în esenţă “o greşeală” ci mai curând cantonarea într-o viziune limitată şi limitativă este aceea de a considera corpul fizic = om (sau invers, identificarea omului cu corpul său fizic) şi omul, ca fiind un sistem închis viziunea mecanicistă, pur deterministă, raţională, asupra lumii şi Universului.

Acest mod de a privi omul şi tot ceea ce ne înconjoară ca fiind sisteme închise, izolate — îl numesc “separaţie” şi “percepţie duală”.

Atingerea stării Samadhi, înseamnă primul pas către desprinderea de aceste tipare de gândire, fără însă a însemna şi “capătul drumului” cum cred foarte mulţi şi cum am crezut şi eu, după prima experienţă Samadhi, în 1978.

Mă opresc aici şi în următorul articol, “De ce postesc (3)”, voi prezenta în continuare perspectiva din care privesc eu postul (regimurile alimentare) şi un exemplu concret de rezonanţă între oameni preocupaţi de acelaşi domeniu al cunoaşterii.

Până atunci însă, mă interesează să îmi împărtăşeşti părerile tale despre post, despre Dieta Hiper-Hidratată, din ceea ce am relatat până acum aici.

Gândeşte-te pur şi simplu că prin relatările tale, poţi ajuta un om care caută să scurteze drumul către el însuşi, poate cu câţiva ani, poate cu un an şi chiar dacă ar fi vorba despre o simplă confirmare, tot înseamnă ceva important!

 

Articol citit de 111 vizitatori

Comments are closed.

« « Şerban Stănescu| Cele şapte tipuri de hrană » »