browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « De ce slăbim în post (2)|| Reţeta 5 – Lapte de in » »

De ce slăbim în post (3)

Posted by on 4, September, 2014

Header Şcoala ZENLA - Alimentaţia-Inteligentă

Partea 1

Partea 2

Partea 4

În partea a doua a articolului „De ce slăbim în post?”, am analizat o cauză importantă a slăbirilor „galopante”: eliminarea apei biologic inactive din ţesuturi.

Astăzi, voi discuta despre următoarele două cauze importante, care au implicaţii extrem de profunde, atât asupra vieţii INTERIOARE (metabolism, echilibru, sănătate, dezvoltare, autocunoaştere, bunăstare, bucurie, linişte, rafinarea percepţiilor, etc.) cât şi asupra VIEŢII EXTERIOARE.

Am numit aici „viaţă exterioară”, tot ceea ce înseamnă complexul de fenomene care se petrec în afara corpului nostru FIZIC, indiferent că noi suntem conştienţi de ele, ori că se petrec fără ca noi să conştientizăm apariţia şi manifestarea lor.

2. ARDEREA GRĂSIMILOR. Arderea grăsimilor, începe abia după circa 14 – 21 de zile de post SEVER (post cu apă, DHH 1 la DHH 5 şi post negru) şi este mult mai lentă, putând dura de la 60 zile până la câteva luni sau chiar mai mulţi ani, timp în care slăbim foarte încet, deoarece organismul este foarte ocupat cu detoxifierea generală, detoxifiere care la un orăşean de circa 50 ani, poate dura între doi ani şi 10 ani, funcţie de condiţiile în care a lucrat şi abuzurile alimentare pe care le-a comis sau, pe care le reia când renunţă la dieta cu care „a slăbit” până la un punct.

Pentru că am o preferinţă mare pentru discuţiile aplicate, discuţiile „la obiect”, pe cazuri concrete, o să îţi dau ca exemplu aici, propriile mele „aventuri”.

Am mai spus în articolele precedente că interesul meu pentru slăbit, este doar secundar şi că ceea ce mă interesează, sunt cauzele profunde ale fenomenelor legate de nutriţie.

Sustenabilitatea, aşa cum o înţeleg eu, înseamnă PROCESE EFICIENTE, CARE APARŢIN NATURII.

Dacă priveşti alimentaţia (orice formă de post este mai mult ori mai puţin o strategie alimentară!) ca pe un complex de procese la nivel microscopic celular, în mod particular, pentru că celula este „cărămida fundamentală” a organismului nostru atunci este mult mai uşor să identifici procesele mari consumatoare de energie (risipitoare) şi producătoare de deşeuri (altă risipă!!!).

Ori, dacă avem în vedere cultura generală, oricine ştie ce înseamnă o producţie masivă de deşeuri în lumea exterioară. Astfel, eu mi-am pus problema cauzelor care determină eliminarea unei mari cantităţi de deşeuri şi în primă instanţă, am vrut să văd ce se petrece cu mine, dacă:

  • Reduc alimentele solide;

  • Mănânc mai puţine alimente, în general;

  • Consum mai multă apă decât toată lumea.

Procesele pe care le-am avut în vedere, sunt:

  • Scăderea cantităţii de fecale (deşeuri neutilizabile de către organism!);

  • Scăderea cantităţii de substanţe diverse din transpiraţie;

  • Scăderea cantităţii de substanţe diverse din urină.

CE AM CONSTATAT PE MINE?

Am slăbit, e drept, chiar foarte mult (20 kilograme în 105 zile!), DAR!…

DAR: Una dintre chestiile sâcâitoare pentru mine, este „burta”. Altfel zis, depunerile de grăsimi în zona abdominală. Am refuzat să accept condiţionarea socială numită „moştenire genetică”, pentru simplul fapt că am învăţat deja prea multe despre lumea microscopică, despre informaţie, câmp şi energie, ca să mai am nevoie de idei „gata mestecate” de alţii.

Astfel, în perioada când posteam regulat cu apă (1990 – 1997), dar mai ales după „antrenamentul preliminar”, adică după 1997 când m-am simţit din ce în ce mai atras de postul cu apă şi am lungit perioadele de post de la 5 zile la 7, 10 şi în 2004 la 15 zile, am observat cu multă nemulţumire că ajungeam „scovergă”, dar „grăsimile” (depunerile) de pe abdomen, se subţiau până la un punct, dincolo de care, îmi scoteau „perii albi prin căciulă”! Mă stresa groaznic că rămâneau în permanenţă nişte „pernuţe”, pe tot abdomenul. Un strat subţire de grăsime moale, „plastică”, dar pe care îl pot simţi clar când prind pielea de pe abdomen între degete şi o frământ. Pot simţi clar diferenţa dintre acea porţiune de tegument şi porţiunea din zona coastelor, a braţelor sau pielea din zona toracică dorsală (pe spatele trunchiului).

Astfel, am înţeles în 2008 că procesul de „ardere” a grăsimilor (oxidare catalitică de tip enzimatic), se amorsează extrem de lent şi de aceea, ceea ce părea înainte grăsime apa biologic inactivăcrea iluzia că „am dat jos şuncile”.

Când am început prima oară să simt miros de acetonă (CH3-CO-CH3) venind de undeva „din mine” şi din urină, am intrat în panică, pentru că mi-am imaginat că am băut sau mâncat inconştient ceva care conţine acetonă AH!!! Ignoranţa şi Mentalul ăsta, zis „Raţiune”! al cărei miros îl cunosc încă dinainte de liceu (Mama îşi lăcuia unghiile…) şi care îmi şi place! :)

Totuşi, de la un libidou olfactiv la a bea sau mânca acetonă, e un drum!

Aşa am ajuns să descopăr metabolismul cetonic şi originea acelui miros „terifiant”, prin locul de unde venea: zona inimii (piept, în faţă) şi urină.

Abia acum, în 2014, în cele 100 de zile de post cu Dieta Hiper-Hidratată, am reuşit să fac corelaţia dintre bucăţelele de informaţie acumulate în anii precedenţi şi eliminarea acetonei în exces prin transpiraţie şi urină.

Atunci când am simţit mirosul de acetonă în primele dăţi, „la începuturi” (2003, 2004, 2008), am intrat în panică (Cauza = Ignoranţă).

Anul acesta, am pipăit în „zilele cu acetonă” şunculiţele de pe abdomen şi am simţit efectiv cum cedează treptat, cum devin „mai subţiri” şi chiar prin unele locuri, dispar complet.

Doar că aceste fenomene au apărut abia în perioada DHH Z 60 – Z 80 şi cum am vrut să mă lămuresc cam încotro mă duce asta, am studiat o mulţime de chestii care se petrec la nivel microscopic şi acum ŞTIU cum e cu slăbitul pe partea de ardere a grăsimilor. NIMIC PERICULOS!

Totul e o chestiune de înţelegere a tipurilor de metabolism celular: metabolismul glucidic şi metabolismul cetonic.

Dar despre acestea voi vorbi separat, pentru că sunt informaţii fundamentale pentru înţelegerea corelaţiei alimentaţie – echilibru – activitate desfăşurată – frecvenţă medie de vibraţie.

Acum sper că ai „armele” necesare, pentru a aborda dintr-o persoectivă mai relaxată orice formă de post!

Este OK să ţii post, cu condiţia să mergi cu paşi mici, cu răbdare, în ritmul tău interior şi fără să dai prea multă atenţie panicarzilor care te alarmează INUTIL cu tiparele lor mentale catastrofice!

Partea 1

Partea 2

Partea 4

Articol citit de 96 vizitatori

Comments are closed.

« « De ce slăbim în post (2)| Reţeta 5 – Lapte de in » »