browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Roxana şi Doctorul Natură|| Aproape de Dumnezeu » »

De la vis la realitate

Posted by on 2, August, 2015

 Sunt câteva zile de când ne-am întors din Valea Curcubeului. Chiar şi acum, când scriu acest cuvinte, am senzaţia că am trăit cu vis… Un vis extrem de real şi cu rădăcini foarte, foarte adânci! De ce?!?

EMOŢIA! Emoţia e cea care “leagă” şi “dezleagă”, care imprimă, sapă, zgârie şi/sau lasă urme… Şi am avut emoţii! Cel puţin eu!

Dar să încep cu începutul!

Am avut de ales între două drumuri, între două ieşiri posibile: Braşov sau Valea Curcubeului (cunoscută sub această denumire mai mult de locuitorii Virtualiei decât de localnici). Direcţia Braşov, drumul către acest oraş, parcă era… forţat. Simţeam, vedeam, trăiam cu sufletul şi mintea cum fiecare încercare de a merge în direcţia aceasta era blocată. Parcă tot Universul ne arăta în felul lui că este o direcţie greşită. Sau o eroare, cel puţin pentru noi! La un moment dat, sătui de piedici, am închis această uşă, lăsând şi făcând loc să se deschidă… o fereastră. Abia când am luat această decizie (teoretic şi practic), parcă am declanşat un adevărat curent de energie! Mi-e greu să precizez în mod concret cât timp a durat această “curgere”, dar în mod cert pot să afirm că în nici trei zile am plecat la drum!

După un adevărat maraton kilometric (parcurs atât cu autocarul cât şi cu trenul) am ajuns să strângem în braţe două fiinţe deosebite, două suflete cu care am comunicat destul de rar în Virtualia: Alex şi Roxana, cei care au făcut cunoscută Valea Curcubeului pe internet. Mi-e greu să pun în cuvinte ce am simţit când (în sfârşit!) i-am strâns în braţe! Parcă asistam la o revedere, în niciun caz la o primă întâlnire. O parte din mine se întâlnea… cu mine. Sub o altă formă, altă vârstă, alte experienţe trăite, dar eram… tot eu! Şi a mai fost un alt amănunt pe care l-am conştientizat ceva mai târziu. Mi-am dat seama cât de dor mi-a fost de mine, de acea parte manifestată de entitatea formată de Alex şi Roxana!

Am ajuns (în sfârşit!) în Vale… urcând un deal! Pe jos, cu picioarele, căci picioarele acolo sunt unicul mijloc de transport, fie că sunt cele personale sau ale altuia. Dealul?!? Destul de abrupt, dar ceea ce se putea vedea a meritat efortul!

Hunedoara, Valea Curcubeului

Acesta a fost doar începutul unui adevărat maraton emoţional din partea mea… Vă scriu în continuare câteva mici articole legate de popasurile mele. Vă invit, deci, la o serie de poveşti reale!

– continuarea în “Aproape de Dumnezeu

Articol citit de 138 vizitatori

Comments are closed.

« « Roxana şi Doctorul Natură| Aproape de Dumnezeu » »