browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Oameni şi bloguri|| Şerban Stănescu » »

DHH – Z 40: De ce postesc?

Posted by on 30, June, 2014

Header SZ Dieta DHH

 Iată-mă şi în cea de-a 40-a zi de post cu Dieta Hiper-Hidratată!

Fiind cel de-al patrulea ciclu (10×4), e normal să fac un mic bilanţ. Am făcut multe experimente pe parcursul acestor patruzeci de zile care s-au scurs de când am început. M-am simţit şi mai bine şi mai puţin bine comparativ cu ceea ce am simţit în unele dintre cele patruzeci de zile.

Mergând acum înapoi cu circa 30 de ani, în vremea când am început să mă interesez despre post, îmi amintesc de vehemenţa cu care mă întrebam „De ce să postesc?!!”.

Fără a fi total împotriva postului, eram furios pe sărăcia argumentelor pe care le furnizau susţinătorii postului, indiferent de „tabăra” din care făceau parte.

A venit însă şi „ziua Z”, ca să zic aşa. M-am întâlnit în 1991 cu un om deosebit, pe numele lui Alexis Carrel dar mai ales cu o cărţulie a sa: Rugăciunea.

Aveam la vremea aceea o părere destul de ambiguă despre diversele titluri de tot felul şi înclinam deja spre ignorarea lor, aşa încât, am ignorat şi în acest caz faima de ambele părţi (premiul Nobel şi eugenia ca politică de stat) şi m-am străduit să privesc această lucrare ca pe un studiu ştiinţific.

Pentru cei care au citit cât de cât despre Carrel, formaţia sa ştiinţifică pe de o parte şi atitudinea conştient agnostică, înseamnă şi spun destul de mult despre Alexis Carrel, atunci când citim „Rugăciunea”.

Cartea, a avut darul de a îmi clarifica o mulţime de întrebări legate de post, ca atitudine dar şi ca practică.

Eram încă la începuturile educaţiei mele esoterice sistematice şi cei şapte ani de căutări de după „cutremurul” din 1984 (propunerea de pensionare pe caz de boală), se soldaseră cu nişte rezultate practice, dar cu tone de întrebări fără răspuns… Bineînţeles, toate începeau cu „DE CE… ?!!!” şi exact cum am scris, cu acea exclamaţie în coadă, care reprezintă şi revolta şi furia, amestecate cu o cantitate colosală de curiozitate.

Am înclinat să acord maximum de încredere lui Carrel, din mai multe motive: absolvisem un liceu de chimie, făcusem şi un an de facultate la Politehnica din Bucureşti, ocazie cu care învăţasem din nou despre o mulţime de lucruri generale din domeniul fizicii atomice şi al chimiei analitice, voiam neapărat să clarific ce e şi cu postul şi cu însănătoşirea mea dar şi a multor altora. Pe de altă parte, oricât de mult m-aş fi ridicat eu împotriva titlurilor de tot felul, activitatea sa ca fiziolog şi chirurg, îmi demonstrau clar că abordarea postului de către Carrel în cadrul studiului, fusese făcută de pe aceleaşi poziţii profund sceptice privitoare la acest fenomen al rugăciunii.

În fine, mi-au trebuit vreo doi ani de practică Yoga şi reluarea de câteva ori a lecturii cărţii, apoi ceva mai târziu aplicarea unor regimuri alimentare unilaterale (Oshawa 10 şi alte forme de regim unilateral, inclusiv vegetarianism 100%) pentru a descoperi ce înseamnă pentru mine post şi de ce aş posti, de ce am postit şi de ce voi mai posti, atât cât voi mai trăi.

Deja în 1995, ştiam clar că voi continua să experimentez şi ştiam clar că voi continua să extind experimentele cu post cu apă, pentru simplul motiv că reuşisem să verific pe mine însumi valoarea posturilor de tot felul dar mai ales, descoperisem prin intermediul cărţii lui Carrel, că postul, este una dintre cele mai complexe şi eficiente forme de rugăciune!

În sfârşit, una dintre „chichiţele” care îmi întunecau zilele, era o rămăşiţă din copilărie…

Aveam vreo 5 ani când Mama m-a pus să dorm… Am întrebat atunci nevinovat:

„De ce să dorm? Şi de ce să mânânc?”

Înainte să apuc să pun şi cea de-a treia întrebare care mă chinuia, „De ce să mă îmbrac” a zburat o palmă peste obrazul meu, apoi o a doua, o a treia…

Mama a plecat furioasă că „am sfidat-o” (era una din obsesiile cu care mi-a mâncat zilele, cum că aş sfida-o), iar eu mă văd şi acum pe marginea patului, bălăngănindu-mi picioarele şi jurându-mi printre lacrimi şi sughiţuri să lămuresc eu chestiunea asta a dormitului, a mâncatului şi a îmbrăcatului.

Acum, când revăd „filmul”, îmi vine să râd de mine, ce ambiţii colosale aveam eu la 5 ani…

Totuşi… Trebuie să constat că şi acum, după 50 de ani de la acel episod, vreau în continuare să clarific aceleaşi „necunoscute”!!

Am destul de multe răspunsuri care completează tabloul, dar mai sunt acum alte întrebări, mult mai nuanţate şi care, însumate dau un cuvânt care mai ales acum, în ultimii ani, este din ce în ce mai luat în serios: SUSTENABILITATE.

Anii de căutări de tot felul, rezultatele pe care le-am obţinut, mă îndreptăţesc să caut în continuare răspunsuri la întrebări cum ar fi:

  • De ce depindem atât de tare de bani şi cât de reală, cât de adevărată (sau… cât de imaginară!) este această dependenţă?

  • Depindem cu adevărat de energie, aşa cum ni se inoculează prin mass-media?

  • Trăim cu adevărat într-o criză acută a resurselor de tot felul?

  • Ştim cu adevărat să mâncăm CORECT, le nivelul NECESAR ŞI SUFICIENT pentru DEZVOLTARE la nivelul speciei umane?

  • Cât de tare depindem de tehnologie şi cât de adevărată este această dependenţă?

Anii petrecuţi pe băncile liceului de chimie şi ulterior studiile tehnice universitare, îmi puneau la dispoziţie un corp de cunoştinţe care, e drept, fără a îmi asigura existenţa (cum s-a dovedit în practică…), mă ajutau totuşi să văd lumea cu alţi ochi şi dintr-o perspectivă mai largă.

Aşa am ajuns să fiu preocupat de conceptele „ecosistem”, „ecologie”, „sustenabilitate” şi desigur, în final, autosustenabilitate.

Formaţia ştiinţifică completată cu educaţia esoterică, m-au ajutat să privesc lumea printr-o paradigmă mult mai cuprinzătoare şi mai utilă decât orice întâlnisem în viaţă: TOTUL ESTE ENERGIE ŞI INFORMAŢIE!

Conceptul „Sfânta Treime” (Energia, Informaţia şi Întregul sau Unimea), capătă astfel dimensiuni fascinante!

Dezbrăcarea de mitologii, superstiţii penibile şi interese meschine (vezi filmul Apocalypto) a unor fenomene naturale, mi s-a părut ceva imperativ pentru mine şi pentru o viaţă NORMALĂ, în contextul în care m-am născut.

Mă opresc aici şi voi continua în partea a doua cu o serie de întrebări la care vreau să obţin răspunsuri, folosind această metodă de autocunoaştere numită generic POST.

Articol citit de 65 vizitatori

Comments are closed.

« « Oameni şi bloguri| Şerban Stănescu » »