browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Conceptul Autosustenabilitate|| Se poate slăbi în timp ce dormi? » »

Dieta Hiper-Hidratată

Posted by on 29, May, 2014

Header SZ Dieta DHH

 Mi-am propus să inaugurez seria de articole dedicate alimentaţiei inteligente şi în mod particular Dietei Hiper-Hidratate, care ocupă şi va ocupa în continuare un rol central în Şcoala ZENLA, cu o prezentare scurtă (zic eu scurtă…) a premiselor care m-au condus la conceperea acestui tip de regim alimentar.

DHH sau Dieta Hiper-Hidratată, este un regim alimentar conceput pe baza unor studii şi cercetări personale, iniţial pentru uzul meu exclusiv.

El se bazează pe un volum de bibliografie vast, care acoperă o zonă foarte largă a cunoaşterii, de la chimie, biochimie, analiză de laborator, fizică, biofizică, medicină isihastă, bioenergetică, spiritualitate, cunoştinţe esoterice şi practică spirituală, toate întinse, aşa cum am spus, pe o perioadă de patru decenii.

Am pus la punct regimul în perioada februarie 2008 – august 2008, cu scopul declarat de a construi un instrument care să mă ajute, pe lângă ZENLA – Limbajul Zero Negaţii, să trec cu bine de cea de-a 49-a treaptă. Am mai menţionat şi în alte articole semnificaţia şi importanţa celui de-al 49-lea an al existenţei, aşa încât momentan, trec peste detalii.

Ideea dietei (regimului) a pornit de la o serie de necesităţi personale: toate regimurile testate de mine în perioada 1985 – 2008, prezentau limitări serioase. Mai mult decât atât, multe dintre scrierile numite generic “tratamente naturiste” sunt simple experimente empirice, fără vreo bază de cunoaştere reală, bazate pe simplele presupuneri ale autorilor lor şi foarte multe, pe dogme bisericeşti sau ştiinţifice, ceea ce în cazul meu, le făcea inoperante, măcar pentru faptul că am încetat de mult să mai iau în serios vreo dogmă oarecare sau vreo filosofie oarecare.

Singura filosofie în care am încredre aproape nelimitată este TEOCRAŢIA şi ca instrumente subsidiare, INTUIŢIA şi VOCEA INTERIOARĂ.

Sunt om totuşi şi sunt supus legilor planului fizic deci oricând pot greşi, motiv pentru care sunt extrem de prudent atât în ceea ce întreprind cât mai ales în privinţa datelor pe care le fac publice, mai ales într-un domeniu atât de delicat cum este Universul Interior.

Câteva dintre elementele cheie, Profesorii care m-au îndrumat pas cu pas de-a lungul anilor, sunt: Mircea Eliade; Scarlat Demetrescu; Vasili Goci; Serghei Nikolaevici Lazarev; Ghelasie Gheorghe; Alexandra Moşneaga; Doina şi Aliodor Manolea; J Bach, Sebastian Kneipp, Elena Niţă-Ibrian, general Dumitru Constantin-Dulcan; Djuna Davitaşlvili; Gregorian Bivolaru; Claudian Dumitriu; Ovidiu Dragoş Argeşanu; Jasmuheen; Vladimir Megre; Gregg Braden; Viorel Olivian Paşcanu; Alberto Viloldo, Don Miguel Ruiz, Valeriu Popa; Petre Anca; Sun Tzu; Paul Brunton; Paramahamsa Yogananda; dr. Doru Laza; Michio Kushi; Georges Oshawa; Dimitri Uspenski şi încă mulţi, mulţi alţii.

Experimentele au început cândva în anii copilăriei, când îmi plăcea să culeg tot felul de plante “de leac”, desigur, pentru mulţi banale, cum ar fi: mentă, tei, măcriş, păpădie, coada-şoricelului, cicoare, lavandă, ghinţură (varietate de genţiană), pelin, afine, mure, măceşe, zmeură, soc, pătlagină.

Primul meu ghid, a fost desigur Bunuţa, bunica din partea tatălui meu adoptiv care, fiind născută în 1900 la Breţcu – Covasna, copilărise şi trăise “în lumea vracilor” şi a “leacurilor băbeşti”. Probabil că ceva virus am avut în sânge din naştere iar copilăria la munte l-a activat. Bunuţa a fost aşadar primul meu Maestru “în carne şi oase”, în ceea ce priveşte viaţa naturală. Şi astăzi îmi place să comunic cu ea (a plecat în 1983…) şi este într-o anumită măsură sfetnicul meu de taină…

Câteva cuvinte despre rezultate

Poate cel mai spectaculos rezultat, deşi era ultima chestie care să-mi fi trecut prin gând în 2008, a fost faptul că în cele 6 luni cât am experimentat variate reţete şi m-am observat interior, am slăbit 16 kg. Asta înseamnă, o medie de 2,66 kg lunar. Deşi observasem că am slăbit, eram focalizat foarte mult asupra a ceea ce se petrecea înăuntrul meu, eram nerăbdător să “fur” şi semnalele cele mai slabe ale “senzorilor”, eram curios să construiesc o “Harta Junglei Interioare” cu cât mai multe detalii.

Poate că cea mai mare provocare, a fost să văd dacă pot rezista cu această dietă, mai mult de 6 săptămâni. Sigur, după 6 săptămâni am prins curaj, au urmat 10, 20 şi în fine, aproximativ 27 de săptămâni.

M-am oprit în august 2008, din mai multe motive.

Pe de o parte, îmi atinsesem obiectivul primordial şi anume, trecerea cu bine de momentul cheie al anului 49. Încheiam primul ciclu existenţial, cu un bilanţ destul de amănunţit şi cu o foarte mare parte a “balastului” din interior, sortat şi trimis la “reciclare”.

Pe de altă parte, volumul colosal al informaţiilor obţinute şi caracterul lor l-am perceput ca fiind şocant chiar şi pentru mine, care eram deja obişnuit de peste 40 de ani cu “dedublări astrale” (cu ghilimele pentru că e doar o metaforă, în realitate este vorba despre primul stadiu al expansiunii conştiinţei de sine), comunicările telepatice, cu psihokinezia, cu psihometria, cu clarviziunea şi alte fenomene extrasenzoriale. Simţeam nevoia de a sta de vorbă cu mine însumi, mult şi bine, nevoia de a scrie şi a analiza din multiple perspective ceea ce re-descoperisem (pentru că, evident, oricât de noi ar părea cunoştinţele, ele sunt vechi de când lumea…). Aveam nevoie “să-mi trag sufletul”, ca să pot merge mai departe, de pe o altă poziţie.

În fine, în luna august, după circa 4 luni de muncă intensă, am lansat cartea tipărită “Ritmuri Interioare”, după o serie de peripeţii. În august a fost lansarea oficială, în cadrul Târgului de carte Alexandria, Ediţia I.

Aveam nevoie de linişte şi reculegere pe de o parte, pe de alta, eram deja supra-solicitat şi psihic şi fizic, după atâta alergătură cu cartea.

Am întrerupt.

A urmat apoi întâlnirea cu Monica, plecarea în Grecia şi am reluat sporadic experimentele, în cursul anilor 2011 – 2013, până la plecarea mea din Grecia.

Am lucrat însă de această dată cu Monica.

A fost o cu totul altă experienţă, mă simţeam copleşit de răspundere, timorat…

Oricum, la plecarea din Salonic, în iunie 2013, ştiam cu certitudine că după ce scap de sâcâielile cu locuinţa din Alexandria, un obiectiv major este perfecţionarea Dietei Hiper-Hidratate şi mai ales, DOCUMENTAREA acesteia. Pentru că, din nefericire pentru mine, experimentul în sine în 2008 mi s-a părut atât de fascinant, încât am bagatelizat, am ignorat procesul de documentare.

Mi-a părut rău mai târziu, dar… “Mortul de la groapă…”. Prea târziu.

Închei, spunându-ţi că sunt în cea de-a 7-a zi a DHH şi mă simt din ce în ce mai bine. Am slăbit deja 5,3 kg. :) 😉

Acum, chiar sunt curios să văd cam cum decurge slăbitul, pentru că data trecută, m-au anunţat cunoscuţii… ( 😮 Ce ştie tot satul…?)

De fapt, cred că puţin îmi păsa mie de slăbit, doar ţinusem regimuri mult mai dure şi ştiam că pot slăbi când am chef…

OK. Mă opresc aici şi voi reveni asupra subiectului cu o mică bibliografie, pe care eu o consider obligatorie pentru oricine abordează problema postului şi a oricărui tip de regim alimentar, fie el unilateral (Oshawa 10 de pildă sau postul cu apă), fie complex, de genul BG 1 al Maestrului Valeriu Popa sau ale continuatorului său, Petre Anca.

 

Articol citit de 163 vizitatori

Comments are closed.

« « Conceptul Autosustenabilitate| Se poate slăbi în timp ce dormi? » »