browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Joburi la Şcoala ZENLA|| Casa Măgura – Primii pomi şi puţin grădinărit » »

Furtul de energie — Studiu de caz

Posted by on 5, April, 2015

Furtul de energie - Celestine

CUM TE-A AJUTAT ŞCOALA ZENLA?

(CLIC PE LINK)

Am să povestesc o întâmplare aparent banală: o întâlnire cu cineva de care doar auzisem.

Ne plimbam pe stradă amândoi, adică eu şi Şerban. Vorbeam despre banalităţi. La un moment dat a apărut în calea noastră o persoană cunoscută de mine doar din auzite. Mi-a fost prezentată şi-am început să stăm de vorbă! De fapt, eu mai mult ascultam, căci cuvintele lor treceau pe lângă mine. Alunecau. Apoi am simţit ceva aparte. Era ceva care a început să mă deranjeze. Şi-atunci am întrebat, m-am întrebat şi ce anume! Răspunsul, la început, a venit sub forma unor senzaţii de disconfort personal.

Simţeam cum ceva mă pipăia, cauta un loc să intre. Am căutat concomitent şi sursa şi să definesc acel „ceva”. Mai mult am simţit decât am văzut! Nişte tentacule subţiri, invizibile cu ochiul liber, ieşeau din persoana cu care ne întâlnisem. Plecau din corpul lui. Erau ca nişte tentacule de caracatiţă care căutau „ceva”. Pipăiau, tatonau, alunecau pe lângă mine, dar erau extrem de insistente. Căutau să fie cât mai fine, să fie cât mai discrete în căutarea lor. Căutau o sursă de „ceva” care au simţit că se află în mine.
Mă îndoiesc că oamenii sunt şi conştienţi de ceea ce fac. Abia când scriu aceste rânduri am conştientizat, atât practic cât şi teoretic ce înseamnă „furtul de energie”. Cel din faţa mea a simţit că am ceva ce avea nevoie. El! Iar eu doar am simţit ceea ce vroia!

Vă pot spune doar ceea ce am făcut în continuare, pentru a scurta niţel povestea. Senzaţia de disconfort (a mea, evident!) a dispărut în clipa când s-a ridicat un fel de zid energetic, tot invizibil, în faţa mea. Şerban s-a aşezat încet, foarte încet, între mine şi persoana respectivă. Ce s-a întâmplat cu persoana la câteva fracţiuni de secundă după ce am ridicat acel scut? După ce a apărut acel „scut”, l-a atenţionat pe Şerban discret să se de-a la o parte: „Vezi că stai cu spatele la doamna!”. L-am văzut pe Şerban zâmbind şi mişcându-se doar cu câţiva milimetri… De fapt, s-a rotit puţin spre dreapta, unde eram eu. Rotirea a fost suficientă ca să-i văd profilul.

Tentaculele s-au retras aproape imediat, iar persoana a început să se simtă ea jenată. A scurtat întâlnirea şi a plecat. Fără prea multe vorbe…
Am povestit acest fragment pentru cine are urechi de auzit şi ochi să vadă. L-am povestit ca pe un fragment banal, un episod oarecare din miile sau milioanele de episoade trăite sau care pot fi trăite oricând şi de oricine,
dar este un episod trăit din viaţa mea, trăit de mine… Poate că această precizare îţi spune ceva!

Furtul de energie e o ocupaţie comună pentru noi toţi. Dar PUTEM ALEGE! Şerban m-a ajutat să înţeleg că există două atitudini posibile atunci când afli că furi energie:

  • să continui să furi energie, pentru că asta îţi place să faci. Costurile le vom discuta în alte articole!
  • Să înveţi să conştientizezi faptul că furi energie, să accepţi această realitate şi să-ţi schimbi atitudinea faţă de tine însuţi şi faţă de mediul tău de viaţă.

Dacă cineva se întreabă cum am început să văd, să aud, să simt toate aceste lucruri…

Totul a început într-o primăvară. În primăvara altui an, mai exact a anului 2008. Mergeam pe stradă iar ceea ce vedeam depăşea orice film văzut vreodată pe micul sau marele ecran. Vedeam cum oamenii sunt goi. Nişte marionete. UMBRE.

Vedeam cum oamenii vorbesc între ei fără să se audă. Vorbeau doar ca să SE audă. Vedeam cum se izbesc unii de alţii fără să simtă, fără să SE simtă. Vedeam cum trec unii pe lângă alţii, indiferenţi la tot ceea ce se afla în jurul lor şi, mult mai grav, la ceea ce se afla ÎNĂUNTRUL lor. Dar înainte de acest început a fost un alt început. O experienţă. A fost un experiment făcut de mine însumi. Dar despre această experienţă voi povesti, poate, altă dată…

 Cu drag,

Moni

sursă imagine: filmul Profeţiile de la Celestine

 

Articol citit de 316 vizitatori

2 Responses to Furtul de energie — Studiu de caz

  1. viorelom

    Daaa! Am ”pățit” și eu așa ceva dar… (Uf! Nu-mi place dar-ul ăsta) numai DUPĂ ce persoana a plecat și m-am trezit cu dureri de cap, slăbit, fără vlagă. Da ultimul e termenul corect. Mă simțeam furat, descărcat de energie! Obișnuiesc să spun orice cu pasiune, cu tot sufletul și probabil în acele momente… se întâmplă! Așa că dățile următoare am sesizat când parcă eram ”conectat” la ceva din interlocutor și nu știu cum, am dat înapoi ( în interior ceva…). Respectivul s-a simțit cumva inconfortabil și a scurtat vizita sau dialogul. Oare asta să fie ”furtul” de care vorbești? Cum faci sau cum faceți să ”opriți” ifractorul? Dacă e vre-o metodă poate fi explicată pentru… neinițiați, așa ca mine? Cu simpatie…

    • Monica Stănescu

      Pasiune = Emoţie.
      Punem pasiune (emoţie) ŞI când comunicăm. Dacă v-aţi simţit “stors” de puteri sau/şi cu “dureri”, înseamnă că persoana respectivă are nevoie de emoţia d-voastră. Ia de unde poate acest sentiment. Trăieşte emoţia provocând-o altcuiva! Aşa ceva se întâmplă la cei care trăiesc doar pentru minte şi trup.
      Atunci când am citit pentru prima oară despre “vampirii energetici”, am rămas pe gânduri. Am ajuns la concluzia (atât eu cât şi Şerban) că toţi suntem “vampiri”. Mici sau mari… Are mai puţină importanţă. Mult mai important este să fim conştienţi de ceea ce facem şi gândim şi să… alegem!
      În clipa când v-aţi dat “înapoi” aţi făcut deja o alegere CONŞTIENTĂ: să fiţi ceva mai temperat în manifestarea “pasiunii”. Cu alte cuvinte, AŢI REFUZAT SĂ MAI FIŢI MANIPULAT şi să-i cedaţi din energia d-voastră. :)

« « Joburi la Şcoala ZENLA| Casa Măgura – Primii pomi şi puţin grădinărit » »