browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Video – Construcţii din lemn – Bucătăria|| Punct şi de la capăt! » »

In the middle of nowhere

Posted by on 6, June, 2015

Fântâna Măgura Iunie 2015.

 

 

Îţi mulţumesc pentru răbdarea pe care ai avut-o!

Ştiu că abonaţii blogului aşteaptă noile articole…

S-au petrecut multe de când am publicat ultima poveste.

Dar acum, scriu dintr-o postură foarte omenească: aceea a omului care, într-o zi, copleşit de îndărătnicia evenimentelor, ajunge să zică „Îmi iau câmpii!

Pentru că, ieri pe vremea asta, efectiv asta spuneam: „Îmi iau câmpii!

Există momente în viaţă când te simţi strivit de micimea, de „adimensionalitatea” proprie, în faţa unor evenimente ale vieţii şi îţi vine să pleci unde oi vedea cu ochii, până ajungi „În mijlocul lui Nicăieri”.

Povestea a început ceva mai de mult. Atunci când am cumpărat casa de la Măgura, ştiam foarte puţine despre fântâni, despre tectonica straturilor freatice, despre geomorfologia lor, despre foraje, puţuri, deznisipări şi alte asemenea.

Între timp însă, a venit vara şi a început să se usuce pământul. Drept pentru care, s-a pus problema să udăm.

Acum vreo 3 luni în urmă când am pus pompa prima oară, am pus debitul mic obţinut, pe seama ignoranţei. Pentru că logic! era soluţia cea mai convenabilă în situaţia noastră…

Doar că faptele erau de altă natură…

Dincolo de făţărnicia vânzătorilor referitor la fântână, stăteam în faţa unei nevoi greu de suprimat: APA!

Acum vreo săptămână în urmă, am primit un ajutor financiar de la tatăl meu, ocazie cu care ţin să mulţumesc familiilor noastre părinţii Monicăi, Tomica şi Ioan Chirilă şi tatălui meu, Silviu Stănescu, pentru că fără sprijinul lor financiar, visul nostru s-ar fi realizat poate!!… târziu, după pensionarea mea şi a Monicăi.

Revenind deci… Am primit o sumă de bani pentru a continua lucrările de reparaţii şi amenajări. Am făcut planuri măreţe, eram încântat şi mi-am zis să definitivez ce şi cum la bucătăria prezentată în video.

Pentru asta, aveam nevoie să mă lămuresc totuşi cu pompa şi cu fântâna. Şi… M-am lămurit! Fântâna, este compromisă, definitiv.

Din cauza vechimii şi a seismelor prin care a trecut (4 martie 1977 şi următoarele), tuburile de azbociment, s-au deplasat foarte mult…

Iniţial, mi-am spus că dacă fac o deznisipare, rezolv. Zis şi făcut!

Documentare „beton” pe internet, mobilizare, focalizare, în 24 de ore, am găsit pompă de deznispiare. Galop la Bucureşti la producător, un particular, galop la Măgura cu pompa la spinare şi încep eu aventura. Pe la a doua sau a treia coborâre, constat că pompa (e la fel ca o ciutură, doar că are piston şi pereţii groşi) s-a ascuns pe jumătate la modul cel mai propriu! într-unul din tuburile de pe la 16 metri adâncime!

M-am chinuit eu să-i dau balans, am scăpat cu chiu cu vai de pragul respectiv când hop! iar se agaţă.

Am crezut că ameţesc. Iar lanterna cu fascicul focalizat, iar văd pompa ascunsă!! De data asta, la următorul tub. Şi aşa, la vreo 4 tuburi.

În primele secunde, mintea mea s-a blocat. Pur şi simplu, am refuzat să accept realitatea, aşa hâdă cum era. Asta, ca şi cum refuzul meu ar fi înfrumuseţat-o în vreun fel…

În fine… Banii daţi pe pompă, pe drum, tracasarea… Duminică seara, eram cât se poate de lămurit. După ce am căutat până-n fundul internetului, m-am lămurit: ALTĂ FÂNTÂNĂ!

Doar că simpla concluzie, e doar partea situată deasupra apei a icebergului!

Când am aflat cât costă estimativ toată povestea, am crezut că a explodat o bombă în mijlocul Fiinţei mele! Toate visele, calculele mele, spulberate, dintr-un condei!

În fine… Am negociat preţul, a venit echipa de meseriaşi cu o zi mai devreme (miercuri în loc de joi le mulţumesc!), cu o hardughie de troliu ca cel de pe şalupele de mărfuri, cu nişte pirostrii de vreo 6 metri înălţime, groase cât un salcâm de vreo 75 de ani…

Miercuri seara, când a început ploaia, foraseră vreo 12 metri. Nisipul, uscat…

În fine, joi dimineaţă, au venit cu ţevile am preferat ţevi albastre speciale pentru uz alimentar şi construcţia de puţuri şi s-au apucat iar de treabă.

Pe la ora 13:00, au ajuns la apă. La 14,5 metri. Până pe la ora 18:00, foraseră până la 25,5 metri, aveam deja o coloană de apă de aproape 11 metri faţă de nivelul static al apei, intubarea primară fusese pusă, tuburile albastre băgate, intubarea primară scoasă şi pe la 18:45, când s-a mai domolit ploaia, am scufundat pompa. Am luat una nouă, de circa 1500 litri/oră, cu refularea la un ţol…

Am făcut proba, am strâns… Haosul, e exact cel care se vede în poza de sus…

Am avut o cădere nervoasă. Presiunea evenimentelor, mizeriile de la serviciul lui Monica, greutăţile de prin grădină şi mulţimea fără sfârşit a reparaţiilor, m-au dat gata…

În fine…

Astăzi, m-am dus să cumpăr „mărunţişurilepentru instalaţia de apă şi instalaţiile electrice aferente spaţiilor…

Pentru că…

The Show Must Go On!

Pentru că DA, SPECTACOLUL, CONTINUĂ!

[VA URMA…]

 

Articol citit de 149 vizitatori

Comments are closed.

« « Video – Construcţii din lemn – Bucătăria| Punct şi de la capăt! » »