browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Lucrul cu câmpurile – De ce m-am blocat?|| Meditaţii pentru integrare şi deschidere » »

Învăţături din grădină

Posted by on 30, September, 2015

Mărar în PET

Foto: Cultură de mărar în sticle PET.

Bun găsit!

Astăzi, întrerup puţin seria de articole dedicate practicii Viziunilor Celestine, pentru o scurtă recapitulare a învăţăturilor pe care le-am desprins în cursul anului de grădinărit la Măgura.

O să încerc o sistematizare pe puncte, cu un cuvânt cheie sau o expresie cheie la început.

Mi se pare o soluţie mai organizată şi cred că mă va ajuta şi pe mine să fiu mai organizat şi poate, când mă voi regăsi pe mine în măsură suficientă, să trec la scrierea unei cărţi…

  • Tipuri de plante. Am descoperit pe lângă experienţa fabuloasă pe care ţi-o oferă o grădină, că există elemente cheie în organizarea unei grădini şi că, aceste elemente cheie, ţi le furnizează PĂMÂNTUL ÎNSUŞI! Există aşadar plantele fitofarmaceutice sau, „doctoriile naturale”. Am fost încântat să culeg mentă, talpa gâştei, soc, salcâm de la noi din grădină. Ceaiurile, sunt o nebunie, mai ales cu apă din fântână! Există de asemenea, plantele pentru hrană. Am pus cartofi, salată, varză şi ni le-au mâncat iepurii de prin vecini… Apoi am mai pus dovlecei, ţelină, ceapă, usturoi, porumb (de floricele), leuştean. Am fost mulţumiţi de ceea ce am obţinut, cu amendamentul că seceta ne-a pus în mare încurcătură şi udatul, a fost o mare problemă. Am vorbit despre asta în alte articole. În fine, pomii şi arborii. Am avut marea bucurie de a remarca faptul că grădina răspunde cererilor noastre mentale şi întrebărilor puse! Astfel, avem acum destui puieţi de salcâm pentru a iniţia o perdea de protecţie anti-secetă, în 2016.

  • Etajarea naturală a culturilor. Am învăţat astfel de la grădină că, dacă pământul este lăsat în pace, el generează singur un mediu protejat anti-secetă. Cum aveam nevoie de un răspuns urgent, mi-am concentrat atenţia asupra felului în care evoluează diferitele specii de plante şi, am remarcat că, după etajul 3 de plante, care cresc între 1,5 şi 2,5 metri, apar pomii şi arborii, care se dezvoltă foarte frumos dacă plantele anterioare sunt lăsate să se usuce acolo unde au crescut. Mai mult chiar, unde am recoltat pentru masă vegetală (cu direcţia compost), roua a dispărut vreme destul de îndelungată (spre 45 de zile…), expunând pământul la secetă. Prin contrast, acolo unde am lăsat vegetaţia „de capul ei”, a apărut inclusiv mentă, care este o plantă acvafilă (cere multă apă). Mulţi din cei care iubesc drumeţiile, ştiu că indicatorul pentru apă, este menta! Salcâmii de pildă, au apărut exclusiv acolo unde am lăsat pălămida, ştirul şi ştevia să crească până spre 2,5 metri! Puieţii de salcâm arată superb şi au trunchiul cam de 2 – 2,5 ori mai gros decât cei găsiţi de noi anul trecut. Cei de anul trecut, aveau un diametru de 3 – 5 mm… Nişte surcele plăpânde… Acolo unde vegetaţia avea peste 1,5 metri înălţime, am găsit rouă dimineaţa, chiar şi când afară au fost 35 – 38 grade Celsius, zi după zi!

  • Bolile plantelor şi tratamentul cu biocâmpuri. Unul dintre experimentele de-a dreptul fabuloase pe care le-am făcut, a fost cel de înlăturare a atacurilor diverselor vietăţi zise „dăunători”, folosind amplificarea propriului meu biocâmp, în rezonanţă cu biocâmpul plantelor. Astfel, am avut un atac masiv al unor varietăţi de molii, care au devastat dudul, salcia, au atacat pomii fructiferi mai puţin corcoduşii!!! inclusiv nucul, chestie care m-a dat gata! Cantitatea de omizi „acel demon păros!” era la un moment dat aşa de mare, că m-a cuprins disperarea… Am început atunci să pun în aplicare de mai multe ori pe zi o variantă de Exerciţiu de iluminare şi treptat, plantele şi-au revenit, parcă printr-un miracol! Cel puţin duzii, socul, salcia şi prunul, care au fost mai „oropsite”, sunt de nerecunoscut acum, în pragul lui octombrie, faţă de cum erau prin iulie…

  • Seceta şi udatul. De îndată ce am reuşit să avem o fântână bună, ne-am repezit „să salvăm” grădina! Am cărat cu găleata, am cumpărat furtun, am udat şi cu furtunul şi cu aspersorul… Din păcate, dezamăgirea a fost mare! Deşi ceva-ceva s-a simţit. Totuşi, plantele păreau că suferă la fel de mult ca şi fără să fi udat. Deşi s-au înverzit, apăreau pe ele pete închise şi porţiuni uscate. Parcă ar fi suferit de o arsură chimică, deşi am udat destul de târziu, chiar spre lăsarea nopţii, aproape pe întuneric. Am reflectat îndelung asupra „DE CE?” – urilor posibile şi am înţeles… Dacă reprezentăm într-un sistem de axe X-Y curba Umiditate(Timp), ea arată ca un ferăstrău cu dinţii foarte alungiţi… O imagine care la început mi s-a părut firească, având în vedere căldurile caniculare şi „vânticelul” care adia mai tot timpul. Apoi… Apoi am avut revelaţia! FERĂSTRĂU! Plantele se comportau ca şi cum cineva le-ar fi deranjat dând cu un ferăstrău prin ele! Mi-am dat seama că alternanţa rapidă între excesul nocturn de apă şi seceta diurnă, le suprasolicita şi cedau sub solicitări, porţiunile sensibile ale plantei… Aşa am ajuns la concluzia că am nevoie de un mediu de cultură protejat.

  • Cultura în medii protejate. Am învăţat în sezonul 2015, o lecţie formidabilă! Cultura în medii protejate, are două variante de bază posibile medii artificiale şi medii naturale dar cu trei variante tehnice aplicabile şi posibile. Prima, este poate cea mai răspândită şi este cultura în solarii. A doua variantă, este cultura în sere. Sera, este în ultimă înstanţă tot un fel de solariu, doar că e o construcţie de mai lungă durată şi, evident, mai costisitor de realizat decât un solariu. Ambele însă, suferă de aceeaşi „boală”: sunt soluţii ARTIFICIALE, ANTROPICE! Altfel spus, ele sunt ideea noastră ca oameni despre „cum le-ar fi bine plantelor”. Din păcate pentru mine, rezonanţa mea şi cu solariile şi cu serele e slabă. Deşi momentan e singura soluţie practicabilă de protejare a creşterii plantelor, prefer MEDIILE PROTEJATE NATURALE. Când spun „mediile protejate naturale”, mă refer la o formă de grădinărit cu culturi heterogene, care să includă plante de toate tipurile, dispersate pe toată suprafaţa grădinii. Mai la obiect, culturi intercalate printre pomi şi arbori plantaţi cât mai „dezordonat”, pentru a frâna procesul de drenare a vaporilor de apă de către curenţii de convecţie (vânturi) din timpul verii. Agricultura intensivă, practicată în sistem „monocultură”, a creat culoare masive de mase de aer (curenţi puternici), care mătură şi poartă umiditatea de pe câmp (suprafaţă plană) la mii de kilometri distanţă şi chiar şi irigaţiile dau rezultate din ce în ce mai proaste, datorită defrişărilor barbare care s-au făcut pe plan mondial.

  • Nucul şi vermicompostul. Probabil că mulţi dintre pasionaţii grădinăritului se întreabă ce să facă cu resturile de la nuci şi cu frunzele de nuc. Conţinutul mare de iod, face ca multe plante să se simtă inhibate de către acest tip de compost, dacă îl folosim în grădină. Personal, am observat cu atenţie ce s-a petrecut cu grămada de compost de nuc (da, am intuit ceva şi am pus separat resturile de la nuc în 2014!) şi în jurul ei. Deşi biomasa s-a descompus şi pare a fi un nutrient bun, totuşi, comparativ cu celelalte grămezi (zone de compostare), vegetaţia pe acel loc este practic zero! Pe celelalte grămezi de resturi vegetale, au crescut tot felul de plăntuţe şi chiar plante mai mari! Ceea ce am urmărit însă şi am remarcat, este faptul că râmele vin cu mare plăcere să rumege foi şi resturi de nuc! E destul să faci o grămăjoară şi să o laşi cam 15 – 20 de zile „la copt”, că sub ea se şi înfiinţează o armată de râme! Pentru 2016, mi-am propus să experimentez cu acest gen de material şi cu râme. Sper să reuşesc să-mi fac un câmp de lucru special pentru vermicultură. Poate în noul şopron, unde ar fi un loc bun pentru câteva containere. Vermicompostul rezultat, îl voi folosi în experimente-pilot pentru diferite culturi şi pentru stropit pomii, atât în scopuri profilactice cât şi ca posibil nutrient.

  • Culturi în PET. Anul acesta, am pus în practică o idee mai veche şi anume, reutilizarea ambalajelor de plastic. Sigur, sunt multe tipuri de ambalaje de plastic, dar PET-urile, adică sticlele făcute din Poli-Etilen Tereftalat (PET), parcă ne sufocă existenţa! Astfel, am demarat o microcultură de mărar în PET-uri. În imaginea de sus, se vede mărarul nostru, după 18 zile! Pe lângă aspectul reciclării, am văzut şi cam cum se comportă reţeta noastră de nutrient şi deci putem zice că am reuşit cu bine şi experimentul este un succes! O primă lecţie importantă, constă în faptul că acest tip de jardiniere, necesită un stativ special, pentru că sunt foarte flexibile şi cedează sub greutatea materialului folosit ca nutrient, în special la cultura pe orizontală (axul lung al recipientului). Compozitul nostru de exemplu, are inclusiv nisip, care are densitatea medie 1,41, deci cam 140% faţă de apă, ceea ce îngreunează mult nutrientul. Astfel, ideea de a realiza o cultură etajată, este realizabilă doar cu recipienţi mici, dispuşi vertical. (noi am folosit sticle de 6 litri), de maximum 3 litri, preferabil mai mici. O posibilă soluţie este un stativ din lemn, pe care să prindem cu coliere dintr-un material oarecare sticlele, în poziţie verticală. Cred că anul viitor, vom realiza şi un astfel de experiment, cu culturi în PET pe verticală. O altă idee care mi-a venit, este stratificarea PET-urilor. Altfel spus, practicarea unor decupaje minime, mai ales la fund şi folosirea întregului recipient aproape, ca şi cum ar fi o seră. Astfel, putem dispune un prim strat direct pe sol şi un al doilea strat, în zona dintre PET-uri („valea” dintre cele două recipiente). Ideea e aplicabilă mai ales pentru răsaduri, în primele 14 zile de viaţă. După acest interval, le putem muta în alţi recipienţi, ocazie cu care putem face şi o rărire a plantelor, mai puţin traumatizantă decât repicarea prin smulgere.

Mă opresc aici şi sper că mă vei ajuta cu ideile şi cu practica ta din propria grădină! Chiar avem nevoie mare de colaboratori care să experimenteze cu curaj tot felul de idei, cât mai trăznite cu putinţă!

Sunt multe de discutat şi sper să reuşesc să scriu o carte pornind de la această schiţă. Din acest motiv, ajutorul tău se poate dovedi a avea o valoare excepţională, atât pentru noi cât şi pentru oricare dintre cititorii noştri pasionaţi de grădinărit, grădinărit fără unelte, permacultură şi în general, VIAŢĂ ÎN ARMONIE CU NATURA!

Mărar în PET la 18 zile - Detaliu

Mărar în PET la 18 zile. Detaliu. Casa Măgura Teleorman

Articol citit de 118 vizitatori

2 Responses to Învăţături din grădină

  1. Ioan Nedisan

    Eu , daca as avea posibilitatea (poate o sa am odata), as incerca si niste plante mai exotice, cum ar fi lamai si portocal, dar nu pentru exotismul lor, ci pentru ca le place mai mult caldura. Nu am o experienta concreta, sau cel putin nu una considerabila, insa de ceva ani incoace ma atrage tot mai tare observatia naturii, a mediului, asta la pachet cu alte pasiuni mai elevate, pe care nu le-am avut totdeauna. Adica, am facut “pasul”, am trecut putin dincolo de aparente, cel putin asa cred. Din observatiile mele(nu precise), temperaturile in timpul verii par mai mari, in ultimii ani, astfel ca seceta devine un fenomen mai des, sau mai degraba un obicei. Probabil ca si plantele de care m-as inconjura ar fi pe masura, cat mai rezistente la seceta, si in general, cat mai rezistente. Cred ca, corcodusul acela nu a fost atacat, pentru ca e mai salbatic decat prunul sau ceilalti pomi. Sunt si eu mirat de nucul atacat, poate totusi a fost prins “pe picior gresit” anula asta… Dar sa revin la lamai si portocal, i-as pune in ghiveci, vara afara si iarna la adapost, in casa. O alta planta prietena cu soarele este vita de vie, pe aici vad din ce in ce mai des smochini. Cum se vede, tot plante meridionale, poate mai sunt si altele, mai de pe la noi. Din pacate(sau din fericire?), temperaturile crescute de vara nu exclud iarna, astfel ca, mai departe cu plantele exotice nu pot merge, adica pana pe la curmal sau bananier. Spre toamna insa, vremea devine mai…temperata, astfel ca plante care erau gata gata sa fie uscate de soare, incep sa-si revina, asa ca toamna devine mai verde decat vara, insa timpul este scurt pana vine iarna, e o perioada in care vad ca isi mai revin si se mai dezvolta varza, si alte plante care nu au fost distruse complet de vremea din vara. Nu luati ceea ce am scris aici ca experienta proprie, ci doar ca o posibila viitoare experienta.

  2. Şerban Stănescu

    Salut şi mulţmim!
    Să ştii că experimente modeste, am făcut începând cu 1982!
    Până să vin aici, aveam în Bucureşti un grapefruit de 3 ani. Condiţiile pe care le-am găsit aici însă, au fost extrem de vitrege şi l-am pierdut în prima iarnă de şedere…
    Chestiunea cu corcoduşul, sunt sigur că e reală! Doar că, eu zic altfel în loc de “sălbatic”: INTEGRAT.
    Vreau să spun prin asta că, mulţi dintre pomii fructiferi, ca urmare a interacţiunilor cu oamenii, şi-au modificat setul de programe, preluând de la oameni anumite informaţii, care acum, conduc la aceste rezultate.
    Ca să dau un exemplu clasic şi cunoscut:
    Pisicile, sunt prădători naturali. Totuşi, datorită interacţiunii de secole cu oamenii, a faptului că mulţi le consideră azi “membrii de familie”, ele şi-au modificat foarte mult comportamentul faţă de noi şi chiar faţă de alte vieţuitoare!
    Se găsesc pe net sute de astfel de videoclipuri şi cel mai fantastic, mi s-a părut o gigiuleală dintre două pisici şi un melc! Mă uitam şi credeam că visez!
    Aşadar… SE POATE!
    Referitor la smochini. Da, îi ştiu de mic copil şi există două varietăţi majore la noi: smochinul clasic (arbust, fructe gălbui) şi sicomorul, care îm mod greşit e considerat a fi american. Termenul este de fapt GRECESC şi vine de la SICO-MAVRA, care înseamnă “smochină neagră”. Sicomorul se dezvoltă ca un arbore şi trăieşte multe decenii.
    În fine, la noi am văzut şi o specie hibridă, care creşte ca un pom obişnuit (cireş, cais, corcoduş, etc), doar că face un fel de punte între sicomor şi smochinul obişnuit, arbust.
    În Bucureşti, sunt multe curţi în care creşte această varietate de smochin.
    Vrem desigur şi noi şi sperăm să punem, dar varietatea arbust, are mulţi “duşmani”: frigul, iepurii şi şoarecii de tot felul, se dau în vânt după el!
    Aici în Teleorman, am văzut mai mult varietatea arbust decât pomi. Sicomorii, cred că pot fi obţinuţi doar de pe la vreo pepinieră mai cu experienţă.
    Privitor la experimente, avem foarte multe în plan, dar pe moment, sunt presante amenajările casei, pentru a putea locui în ea continuu. Până acum, am rezolvat doar puţine din cerinţe. Anul viitor, sperăm să ajungem la un nivel acceptabil de habitabilitate (potrivire pentru locuit).
    Ca fapt divers, lipsesc dulapuri pentru haine, o baie, o bucătărie, sistem de încălzire iarna, apă accesibilă iarna, izolaţie termică şi spaţii de organizare şi depozitare pentru produsele din grădină.

« « Lucrul cu câmpurile – De ce m-am blocat?| Meditaţii pentru integrare şi deschidere » »