browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Dieta Hiper-Hidratată – Drumul către autotrofie|| Saltul în conştiinţă şi acordul în frecvenţă » »

Iubirea de dincolo de iubire

Posted by on 14, August, 2014

Portret-Serban-In-Oglinda-02

Există momente stranii în viaţă. Unii, le numesc “sincronicităţi”, alţii “salturi cuantice”, alţii “coincidenţe”. Indiferent care ar fi eticheta, e cert că există momente speciale în viaţă.

 

Suntem pregătiţi pentru ele? Ştim să le apreciem? Ştim să ne construim Spaţiul Vital acel Spaţiu Vital, căruia i-am acordat un capitol în prima mea carte, “Ritmuri Interioare şi, mai ales, ştim să le înglobăm în el?

 

Astăzi, m-am trezit devreme, înainte de ora cinci…

 

Sunt în ziua 85 cu Dieta Hiper-Hidratată, sunt 10 zile de când am crescut severitatea postului şi acum mă preocupă analiza tiparelor mentale. Pentru că, aşa cum spuneam şi în articolele precedente, până la urmă, ne construim singuri Realitatea, pe baza tiparelor mentale pe care le adoptăm…

 

Mi-am început ziua ca de obicei. Mi-am notat în jurnalul DHH greutatea, cât am dormit, apoi m-am apucat de treabă. Am inventariat articolele pregătite pentru publicare, m-am uitat peste statistica sitului şi pentru că browserul se mişca încet, mi-am zis să mai închid din ferestre şi să fac curăţenie în sistem…

 

Aşa am ajuns la pagina contului meu de pe NetLog…

 

Acolo, în Inbox, mă aştepta un mesaj de la prietena mea Claudia “Cllod”, în care îmi recomanda un articol publicat de ea.

 

Claudia, este unul dintre prietenii noştri care au fost alături de mine la lansarea versiunii tipărite a cărţii “Ritmuri Interioare”, a fost martora invizibilă a naşterii relaţiei mele cu Monica şi încă multe alte momente deosebite, petrecute pe NetLog… O prietenă!… Un suflet!

 

M-am dus să văd despre ce este vorba şi am găsit un articol intitulat “Preţul iubirii”. După primele rânduri, am crezut că e un fragment dintr-un roman şi chiar îmi plănuiam în minte să răscolesc prina arhiva blogului pentru celelalte părţi…

 

Am citit şi am recitit şi m-am recunoscut în atâtea ipostaze, încât mi-a fost imposibil să evit asocierea dintre faptul că analizez tipare mentale şi ceea ce se petrecea în clipele în care citeam, pătrunzând în lumea interioară a EI şi a LUI: tiparele mentale ale iubirii!

 

Poate ţi se pare că povestea LUI, e unică şi desigur, ai dreptate! Chiar este unică! Doar că, dacă băiatului i-ar fi spus “Şerban”, povestea ar fi fost în esenţă la fel de adevărată, doar că ar fi fost legată de un nume. Detalii legate de formă… De un personaj real. Şi m-am întrebat uimit… “Cât anume din Realitate e vis, iluzie şi cât anume Realitate?” şi încă: “Ce este până la urmă Realitatea?

 

Cum defineşti Real? Dacă te referi la ceea ce guşti, vezi, simţi, atingi, atunci totul se rezumă la impulsuri electrice interpretate de creier drept realitate!Morpheus, Matrix I, 1999, prima intrare în “Construct”, simulatorul de Realităţi, bazat pe digitalizarea imaginii reziduale a eu-lui.

 

Hermes Trismegistos, cel numit de către înţelepţi “De Trei Ori Maestru”, ne spune că Realitatea este mentală (primul principiu hermetic).

 

Cu ceva vreme în urmă, mă întrebam dacă te poţi îndrăgosti de cineva pe care îl iubeşti deja.

 

Foarte multă lume “suferă din dragoste”. Multă vreme, am crezut că e vorba despre altceva, despre o formă de posesiune, despre egoism. Acum, citind articolul lui Claudia o mică bijuterie literară am reflectat asupra tiparelor mentale ale iubirii, asupra propriei mele existenţe, asupra poveştilor mele de iubire.

 

Mă bucur că am găsit în mine puterea să postesc! Văd acum altfel totul şi, exact cum spune marele Hermes Trismegistos,Toate contrariile pot fi conciliate”.

 

De mai mult de două săptămâni, reflectez la întrebarea “Poţi să te îndrăgosteşti de cineva pe care îl iubeşti deja?

 

Realitatea, aşa cum o văd eu ACUM, spune că DA. M-am îndrăgostit de Monica. Ciudat lucru, eu credeam că o iubesc deja şi că m-am însurat cu ea, tocmai pentru că o iubesc!! Şi începând din iarnă, de când am fost să petrecem revelionul împreună (în Grecia, în Salonic), am constatat că “s-a făcut loc”. Că “încăperea” în care am aşezat “te iubesc”, a devenit brusc foarte mare şi că e loc pentru încă foarte multe acolo! Cum vine asta? Cum adică să te îndrăgosteşti de un om pe care îl iubeşti deja?! Aşa zice raţiunea, logica pământeană…

 

Aici, m-am blocat. Tiparul mental “Romeo şi Julieta” al lui Shakespeare, are atâta forţă, încât m-am simţit toată viaţa prizonierul lui. Şi sunt convins că cine cunoaşte povestea, este deja priezonierul acestui tipar mental!

 

Există o idee în spatele acestui tipar mental: o dragoste mare, e sortită morţii. O găsim ca leitmotiv într-o puzderie de filme, inclusiv în Matrix. O spune Persefone, după scena sărutului cu Neo…

 

Am refuzat asta instinctiv, încă de când am văzut prima oară piesa lui Shakespeare. Mai târziu, am găsit în biblie argumentul: Corinteni XIII.

 

Din păcate, încă eram nepregătit să înţeleg. Tiparele mentale ale Principiului Pământ, sunt intransigente şi “ori e albă, ori e neagră!”

 

Abia acum, analizând o serie de tipare mentale din perspectiva tipului de hrană pe care îl consum, constat că Universul este mult mai complex decât ştiam eu până acum şi că într-adevăr, “orice conflict poate fi conciliat”. Este un adevăr relativ, deoarece depinde de sistemul de referinţă, aşa cum şi “conflictul” este o iluzie, dependentă de tiparul mental abordat.

 

Textul propus de Claudia, m-a izbit printr-o caracteristică foarte interesantă: conţine tipare mentale care aparţin mai multor vibraţii fundamentale.

 

Există şi predomină vibraţia fundamentală Pământ (Prithivi) frământările, refuzul uitării, cramponarea de trecut, suferinţa aproape fizică a pierderii pe care am recunoscut-o cu uşurinţă şi pe care în trecut, o confundam cu altceva şi mulţi îi zic “dragoste egoistă”. Acum am înţeles că e vorba despre “dragoste pământeană”, de la Principiul subtil Pământ, care e cu totul altă poveste! Există însă şi alte vibraţii, specifice altor chakras, ca şi tiparele mentale asociate…

 

Dragostea pământeană, e o dragoste trăită la o intensitate şi o violenţă colosală, pentru că acestea sunt caracteristicile frecvenţei de vibraţie.

 

Dar am descoperit că există şi ceea ce acum, până una-alta, o să numesc “iubirea de dincolo de iubire”. Adică, “m-am îndrăgostit de cineva pe care îl iubesc deja”.

 

E posibil? Practica, spune că da. Principiile hermetice, spun că da.

 

Şi încep să înţeleg că e vorba despre o altfel de iubire. O iubire în care altceva contează, în care “să rămânem aşa o veşnicie” încetează să mai fie valoarea fundamentală a iubirii, tocmai pentru că perechea CREŞTE, EVOLUEAZĂ şi A ÎNCEPUT SĂ FIE CONŞTIENTĂ!

 

A doua îndrăgostire, dacă pot să-i zic aşa ştiu că e aceeaşi Iubire, că e unică, că e doar un stadiu mai înalt al iubirii, că sunt obişnuit să percep secvenţial încă, o conştientizare la alt nivel, dar mă mai joc cu conceptele este atunci când descoperi că iubeşti, dar îţi doreşti să crească iubirea odată cu voi doi. Pentru că altfel, înseamnă încremenire şi în Univers, totul este în mişcare. Şi ce încremeneşte, e “moarte”…

 

Acum descopăr că este exact diferenţa dintre o fotografie şi un film.

 

Desigur, în esenţă un film înseamnă 25 de fotografii pe secundă, deci tot fotografii. Totuşi, e o mare diferenţă când priveşti un album cu fotografii şi asta e imaginea din “Preţul iubirii” şi cu totul altă poveste e când vizionezi un film!

 

Închei această reflecţie matinală cu o întrebare care mă sâcâie:

 

De câte ori am ucis Iubirea în noi, înghesuind-o într-o “fotografie”, într-un moment din trecut? De câte ori ne cramponăm de trecut, dintr-un motiv oarecare, ucigând astfel Prezentul, Dezvoltarea, Evoluţia, Creşterea?

 

Voi reuşi oare să mă rup de percepţia statică, fragmentară a trecutului pentru a îngădui Vieţii să se desfăşoare?

 

 

 

Dacă abia în ziua 85 a postului am descoperit astfel de adevăruri, înseamnă că Leonard, minunatul care a postit peste 100 de zile, avea dreptate!

 

Un an de post, s-ar putea să fie puţin. Depinde cred, de înălţimea către care ţinteşte fiecare… Şi îmi vine în minte Daniil Sihastrul!

 

 

Articol citit de 64 vizitatori

One Response to Iubirea de dincolo de iubire

  1. Marius Wlassak

    Merci Serban, o dezvaluire bine de tinut minte.

« « Dieta Hiper-Hidratată – Drumul către autotrofie| Saltul în conştiinţă şi acordul în frecvenţă » »