browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Practica Viziunilor Celestine|| Învăţături din grădină » »

Lucrul cu câmpurile – De ce m-am blocat?

Posted by on 29, September, 2015

Şcoala ZENLA - Saltul în conştiinţă - Viziunile Celestine

Astăzi, voi căuta să mă ţin de cuvânt şi să îţi prezint o parte din experienţa mea în domeniul spiritualităţii. Povestea mea întreagă e lungă şi complexă şi se potriveşte mai curând unei serii de romane, aşa încât, o să povestesc aici doar un fragmenţel.

E vorba despre blocajele pe care le resimţim în anumite momente ale existenţei noastre, ca şi cum ne-am afla în faţa unui zid elastic, perfect transparent, prin care, dacă vrem să trecem, observăm că opune o rezistenţă direct proporţională cu efortul nostru de a înainta într-o direcţie oarecare.

Sunt convins că citeşti aceste rânduri pentru că te-ai întâlnit de mai multe ori cu fenomenul şi mai ales, cu „epilogul” său: starea de epuizare psihică şi fizică ce însoţeşte acest sentiment de „Mă zbat ca peştele pe uscat!”.

Sună cunoscut? Evident că da!

Dacă ar fi să inventariez, doar la câte examene am simţit asta prin facultate şi e destul! Paradoxal, am luat o mulţime de note 10 la examene, dar aveam momente destule când „cădeam”.

Există deci ceea ce putem numi „blocaj energetic”. O barieră invizibilă, care ne forţează să încetinim ceea ce facem, până la oprire efectivă, uneori!

Mulţi dintre noi, după un astfel de episod de „sforţare”, cădem epuizaţi şi depresia, e poate termenul cel mai potrivit pentru a descrie starea mizerabilă şi moralul de doi bani cu care ne confruntăm!

Este adevărat, datorită faptului că m-am lăsat călăuzit de intuiţie foarte mulţi ani (peste 50 de ani…), am învăţat să aplic „trucuri” diverse, în diverse împrejurări şi să ies „singur” din depresii.

Totuşi, o imagine de ansamblu a acestui gen de evenimente, îmi lipsea. Există abordări diferite, generate de experienţe de viaţă diferite. Dacă întâlneşti un astfel de om cu care poţi comunica despre astfel de experienţe şi care are şi educaţia spirituală adecvată să te ajute să îţi schimbi perspectiva, evoluţia este mult mai rapidă şi, fapt extrem de important, ajungi să te descurci din ce în ce mai bine cu momentele de cădere energetică, până când, într-o zi, experienţa şi numărul mare de metode de ieşire din golul energetic hai să le zicem „trucuri” că sună amuzant! face ca perioadele să fie din ce în ce mai rare şi mai scurte, până când dispar definitiv.

Astfel, din depresie în depresie, am ajuns să înţeleg cum pot fi înlăturate astfel de stări.

Am corelat fapte, trăiri şi metode şi am ajuns să trec cu mai multă uşurinţă peste astfel de momente dificile şi costisitoare din viaţă. Totuşi…

Ceva, parcă lipsea!

De ce continui să trec prin astfel de episoade?

Chiar dacă perioada de „neagră depresie” durează câteva minute, e important să ştiu DE CE, ca să pot interveni asupra acelui „de ce”, să îl înlătur şi astfel să mă perfecţionez.

Ei bine, primisem răspunsul complet în 2008, în timpul primei sesiuni cu Dieta Hiper-Hidratată, adică, 180 de zile de posturi severe şi uşoare relaxări în alimentaţie, dar descifrarea în profunzime a mesajului, a necesitat sincronicitatea numită „Profeţia de la Celestine”, mai exact, întâlnirea cu filmul.

După film, pasul următor a fost întâlnirea cu Alex şi Roxana la Valea Curcubeului, unde am discutat despre film şi am făcut o integrare telepatică, soldată cu o trăire superbă, diferită oarecum la fiecare, dar superbă ca realizare interioară. Am vorbit despre asta, ceva mai în urmă.

Ce facem însă cu aceste blocaje? Cu aceste bariere invizibile?

Răspunsul vine în cărţile lui James Redfield sub forma volumului 4, „A Douăsprezecea Viziune”: INTEGRĂRILE.

Ceea ce simţisem eu şi intuisem, era corect. Doar că, îmi lipsea grupul cu care să comunic şi să schimb informaţie, strict pe tema sincronicităţilor şi a fenomenelor conexe din viaţa noastră. Cu Monica, discut mai mereu, dar ea abia se află la începutul drumului şi în 2009, când ne-am întâlnit, era oarecum „pe dinafară”. În prima seară petrecută la mine, în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 2009, s-a repezit la bibliotecă şi a înşfăcat mai multe cărţi din domeniul spiritual, o amestecătură de titluri şi şi-a dat seama că de fapt era frântă de oboseală şi ne-am culcat.

Dar de aici, a început aventura studiului despre „lumile invizibile” pentru ea şi aventura lucrului în echipă pentru mine.

Din sferele înalte, am primit un ajutor important: Monica văzuse LUMINA INTERIOARĂ, de câteva ori. A văzut-o şi la mine, încă din primele zile, apoi ceva mai târziu, la un coleg de la Inforenergetică.

Aveam deci o bază de plecare…

Treaba mergea însă extrem de greu, pentru că îi lipseau multe cunoştinţe. Eu, aveam deja încă de pe atunci o experienţă destul de bogată, de peste 18 ani de practici spirituale diverse, plus aptitudinile native, un evantai bogat de evenimente sincrone uluitoare.

Mi-a fost însă greu, extrem de greu să înţeleg care este calea pe care trebuie mers, deşi intuitiv, mergeam pe ea. Mergeam însă împleticit, cu poticneli.

Ca să dau alt exemplu, un blocaj similar.

Prin decembrie 2010, am dat drumul la cursul de afaceri online CBPN 01, pe care l-am vrut foarte special, o sinteză de educaţie financiară, antreprenorială şi spirituală. Deşi cursul a adunat cam 1600 de înscrişi, „la potou”, adică la nişte rezultate efective, au ajuns doar patru…

DE CE? Mă chinuia întrebarea asta!

Depistasem o serie de „găuri”, deşi pe ansamblu, cursul era de nivel ridicat.

Abia după ce mi-am însuşit perspectiva lui James Redfield, am repus „în ecuaţie” evenimentele şi am înţeles altfel modul în care trebuie lucrat: COMUNICARE ŞI PARTAJAREA EXPERIENŢEI PERSONALE INTERIOARE!

Acest sit, deşi are cam 18 luni de la înfiinţare, mi-a permis, alături de vechiul meu blog, să analizez ce anume teme au avut o audienţă mai largă.

Temele spirituale, temele care privesc sănătatea şi armonia la nivelul întregii Fiinţe.

Asta de fapt, m-a călăuzit în decizia de a înfiinţa Şcoala ZENLA.

Au mai fost şi alte argumente, desigur, toate izvorâte din viaţă, din practică, din sugestiile venite de la cititorii cărţilor publicate şi difuzate gratuit.

Deşi găsisem o cale de a da mai departe acea energie despre care se vorbeşte atât de mult în toate disciplinele spirituale cărţi gratuite mecanismul funcţiona la scară globală, puteam vedea şi pot vedea schimbările la scară globală, dar mult mai puţin, aici, în România, unde pare că totul se mişcă „cu încetinitorul” şi „în reluare”…

Apoi, citind cărţile lui James Redfield, am căpătat o perspectivă diferită asupra conceptului INTEGRARE.

Ajunsesem la disperare aproape:

  • Lucram şi lucrez cu câmpurile de peste 30 de ani;
  • Obţineam efecte clare şi vizibile, la scară foarte mare;
  • De şapte ani, îmi întreţin sănătatea lucrând cu câmpurile de energie şi, am o sănătate de care sunt foarte mulţumit;
  • Comunicam şi comunic excelent cu animalele, cu plantele, cu insectele;
  • Transmit cu uşurinţă mesaje telepatice, oriunde în lume, dar mă izbesc de „opacitatea” oamenilor. Cei mai mulţi, „se execută”, ca nişte automate.

Ar mai fi poate şi alte nemulţumiri personale, între care, aş enumera doar un singur fenomen, care îmi produce o stare destul de pronunţată de disconfort psihic: faptul că sunt autorul a mai multe cărţi publicate şi destul de larg citite şi distribuite, îi timorează pe mulţi dintre cititori. Am rămas perplex când am vorbit la telefon şi când am schimbat mesaje pe net, cu o parte dintre cititori, care aveau senzaţia că vorbesc cu un „superman”. Am spus şi am repetat, mă consider un om obişnuit, am aceleaşi nevoi ca oricare alt om. Poate că singurul lucru sau singurele caracteristici care mă deosebesc puţin de restul oamenilor, sunt curiozitatea „devoratoare” şi o anumită doză de „curaj nebun”. Eu îi zic mai curând DESCHIDERE CĂTRE NOU, nimic mai mult.

Ori, tocmai deschiderea către nou, către schimbarea interioară, spiritul de observaţie îndelung antrenat, îmbinate cu curiozitatea, sunt convins că reprezintă „motorul” care mă propulsează.

Ca parte a deschiderii despre care aminteam în fraza precedentă, cred că este şi acceptarea de a verifica o intuiţie sau alta, de a mă lăsa ghidat de o viziune sau alta, aşa cum am făcut de pildă când am mers la Valea Curcubeului, unde am avut un excelent schimb de valori cu Alex şi Roxana; sau când am stopat lucrul la clădirile de la Măgura, pentru că aveam neclarităţi, pentru că proiecţia mentală avea discontinuităţi.

Spusesem într-un articol mai vechi despre o viziune a unui iaz, pe care am avut-o prin 2014 şi care m-a urmărit vreo câteva săptămâni. Evenimentele ulterioare, mi-au arătat că era vorba despre o informaţie importantă, care avea să determine modificarea drastică a planurilor mele: felul în care curge apa de ploaie în grădină şi faptul că apa din vechea fântână, era limitată cantitativ şi calitativ, fântâna fiind colmatată şi recondiţionarea, nerentabilă.

Abia acum circa două luni am înţeles corect mesajul viziunii respective, care era mult mai simplu decât părea: să amenajez un iaz, pentru a prelua apa de ploaie şi pe cea din zăpada topită şi a asigura un plus de umiditate grădinii şi în general biotopului local în perioadele secetoase şi, iarna, un termostat natural pentru pământul din jur!

Mai mult chiar, am obţinut şi un reper de timp privind formarea lăculeţului: între 2 şi 5 ani!

Ce se petrecea?

Oricât de absurd ar suna, povestea are o explicaţie mult mai simplă decât pare la prima vedere…

Comunicam cu multe specii, mai puţin cu cea umană. Da, adevărat! Doar că asta era percepţia mea, înainte de a citi cărţile lui James Redfield!

Citind cărţile, mi-am dat seama că de fapt, eu observasm cu atenţie răspunsul mediului la emisiile mele şi la amplificarea câmpurilor şi pentru că diferitele forme de Viaţă îmi răspundeau, mi s-a părut că şi oamenii ar fi trebuit să-mi răspundă şi eu aşteptam un anumit fel de răspuns!

Aceasta era o limitare a mea. Este vorba despre faptul că, aşteptam o confirmare CONŞTIENTĂ, VERBALĂ, a perceperii câmpurilor transmise şi amplificate.

Deşi am primit mesaje de confirmare foarte multe, ele erau trunchiate şi oarecum izvorâte din subconştient, poate chiar din inconştient de unde şi aspectul de „automat uman” şi le-am ignorat, pentru că mi s-au părut „incidente irelevante”.

Am omis faptul că oamenii au un psihism extrem de complex şi că, procesul de conştientizare, începe greoi, poate doar printr-o privire „ciudată”, care „scapă” celui în cauză; sau poate câteva cuvinte, de care se minunează şi cel care le spune…

Eu de pildă, mă aşteptam la reacţii ca ale mele: turuială „la foc automat”, întrebări cu duiumul, clare, la obiect, insistenţe…

Se pare că am uitat repede perioada când eram „mutulică” şi când simţeam că mă sfârşesc dacă mă punea cineva să zic ceva, să răspund la o întrebare. Şi asta, mai ales în prezenţa unor „necunoscuţi”!

Pentru că da, eram taciturn în copilărie şi o parte a adolescenţei. Chiar mi s-a reproşat că aş fi „nesociabil”, deşi unii colegi mai deschişi, remarcaseră că sunt uneori foarte vorbăreţ, după care… „se rupe filmul”.

Am înţeles în fine că mulţi oameni au nevoie de multe încurajări pentru a se desfereca, pentru a prinde curaj să fie ei înşişi.

Ştiam şi ştiu că pot face oamenii să comunice, să râdă, dar pe undeva, pe drum, cred că m-am încurcat în iţele unor false presupuneri vezi Don Miguel Ruiz, Cele patru Legăminte şi asta, m-a condus la ratarea unor sincronicităţi semnalate prin semne foarte discrete, semnale foarte slabe, uneori abia perceptibile…

Aşadar, acum dacă tot am reuşit să dau de capăt obstacolului, am început seria de articole cu poveşti din viaţa mea de căutător pe calea cunoaşterii de sine.

Articolul de azi a fost foarte lung şi îţi mulţumesc pentru răbdarea de a fi citit până aici. Am considerat însă că este important pentru toţi cei care se confruntă cu tot felul de blocaje energetice şi poate, mai ales, pentru cei care suferă multe depresii şi, în loc să caute să CONŞTIENTIZEZE ce anume produce depresia, DE PILDĂ PRIN SCRIEREA ÎNTR-UN JURNAL, sau ţinând un blog, ei se lasă pradă manipulărilor mediatice, bulinelor (psihotrope şi neurodepresive mai uşoare) memelor şi mitologiei psihiatrice.

Despre scenarii şi măştile pe care le purtăm, voi vorbi cu altă ocazie.

Îţi urez succes deplin în procesul de deschidere şi comunicare cu noi, cu semenii din jurul tău şi în final, cu întregul Univers!

 

Articol citit de 47 vizitatori

Comments are closed.

« « Practica Viziunilor Celestine| Învăţături din grădină » »