browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Relaţii, sănătate şi… creier||

Master Business Administration… la piaţă

Posted by on 15, July, 2017

“— Tati, când îmi pui bani pe card?

“Tati” rămâne cu lădiţa plină cu roşii în mână, iar eu… cu mâna în aer. De după taraba plină cu roşii, ardei, castraveţi şi morcovi, apar doi ochi mari albaştri, înconjuraţi de un păr blond ondulat. Atât se vedea: doar capul!

Tati se face că plouă… Fetiţa pune din nou întrebarea, schimbând un pic formularea.
Tati, când îmi pui şi mie bani pe card?

Răspunde tati, în final!

“— Ar trebui să ai card mai întâi, ca să am pe ce-ţi pune. Pentru card, este nevoie de un cont în bancă, iar tu eşti încă, prea mică!

“— Prea mică pentru un cont sau card?

Ochii fetiţei se uitau fix la tati. Am început să râd! “Tati” se uită la mine, oftează şi-mi zice că fetiţa a auzit discuţia dintre el şi soţie, iar acum…
Of!!! Cont da, se poate, dar pentru card mai ai de aşteptat câţiva ani!

“— Tati, atunci să-mi faci un cont, să-mi pui şi mie bani în el!

“— Dar de ce să-ţi pun doar ţie? Pun la noi, la mami şi la mine!

Fetiţa îşi strânge ochii şi rosteşte cuvintele clar şi limpede… Fără niciun drept de apel. La nici 10 ani împliniţi.
Pentru că te-am ajutat la pus răsaduri. Apoi pe mine mă trimiteai la dat drumul la pompă, seara. Pentru că te-am ajutat la legat răsadurile, iar aseară am strâns roşiile, ardeii, împreună cu voi. Iar dimineaţă m-am trezit odată cu tine, ca să venim la piaţă… Împreună! Iar când ţi-am cerut patine, ai zis că sunt prea scumpe, că costă mulţi bani! Aşa că… Îmi trebuiesc bani!

“— Bine! O să mergem la bancă să-ţi fac cont! Mai scap altfel de tine?!?

Fetiţa se uită lung, tace, se apleacă şi scoate dintr-un rucsăcel o mână de pungi. Le aranjează frumos la îndemnâna lui tati, îşi aranjează părul, apoi se duce la lădiţele aflate în spate. Lua câte o roşie în mână, o cântărea îndelung, apoi o punea în altă lădiţă. Încet şi cu răbdare. A şters una de pantaloni şi a muşcat din ea cu poftă… “Tati” se uita lung la ea, o mângâia cu privirea. Apoi se întoarce spre mine şi-mi zice:

“— Aşa face şi-acasă, doamnă! De dimineaţă, de cum se trezeşte, dispare câte o oră în grădină. Vine sătulă de-acolo! Până diseară, rar mai pune gura pe altceva…

Child-hands-heart

O lecţie de M(aster) B(usiness) A(dministration) la piaţă?!? Sau de sănătate?!?
Simt cum încep să mă usture ochii şi mă abţin. Respir de câte ori, adânc, oprind în gât cuvintele care dau năvală…

Plătesc şi dau să plec, când o altă idee îmi dă târcoale. Întreb pe tati ce zodie e fetiţa. “Balanţă! Mi-a dat Dumnezeu o Balanţă, că io mi’s Berbec!”

Clatin din cap, mulţumesc şi plec. Pe drum, m-am oprit să-mi trag răsuflarea. Şi să-mi şterg ochii. Cuvintele, înghesuite în gât, strigau la mine, iar strigătul lor a rămas chiar şi acum, după atâtea ore de la întâmplare. Să scap de ele, le dau drumul acum în tastatură…

Poate or tace şi mă lasă în pace! :(
Lasaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.(Evanghelia după Luca 18.16)

Cu drag,
Monica Stănescu

Sursă imagine:

http://drkathykoch.com/joy-giving/

Articol citit de 74 vizitatori

2 Responses to Master Business Administration… la piaţă

  1. rodica

    Foarte frumos! O fetita minunata! Asa s-a nascut sau a devenit? Asa eram si eu când eram copil: ajutam la toate treburile casnice si nu ceream rasplata; eram numai fericita ca ii vedeam pe ai mei foarte multumiti.
    Ce ma fac cu fetita mea care cere, cere, cere, multumita deloc.Nimic nu a invatat de la mine.Ma doare.Asa s-a nascut sau nu am stiut eu sa o educ?
    Multumesc.

    • Şerban Stănescu

      Bun găsit, Rodica!
      Povestea a ceea ce suntem, începe în perioada intrauterină.
      În cele 9 luni, părinţii transmit fătului toate tiparele mentale pe care le-au acumulat până atunci.
      Asta înseamnă între altele şi experienţa de viaţă, care la nivelul Mentalului (Conştient, Supraconştient)
      se reprezintă prin tipare mentale. În matematică, li se spune algoritmi, dacă mi-aduc bine aminte.
      Ca să putem răspunde la o astfel de întrebare, e nevoie de o investigaţie destul de lungă şi laborioasă.
      În principiu, este adevărat, părinţii reprezintă modelul după care copii copiază.
      Dar aici mai intervine şi Liberul Arbitru, deciziile proprii, care modelează şi ele comportamentul.
      Cei care au cercetat fenomenul cognitiv şi comportamentele umane, spun că suntem media primilor 10 oameni cu care
      interacţionăm des. Asta înseamnă că cel puţin cei din familie îşi pun “amprenta” pe ceea ce devine un copil.
      Tatăl, unchii, mătuşile, verişorii, vecinii de locuinţă, colegii de şcoală, profesorii…
      Mă pricep prea puţin la matematică, dar dacă mi-aduc bine aminte, modelul matematic ar fi media ponderată.
      Şi ajungem la întrebarea noastră…
      Cu cine şi-a petrecut copila cel mai mult timp? Tatăl? Bunica? Bunicul?
      Întreb, pentru că Mama mea, a fost profesoară şi cam ştiu răspunsul…

Părerea ta este bine venită! Comunică cu noi!

« « Relaţii, sănătate şi… creier|