browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Dincolo de tipare|| Postul – Bibliografie esenţială » »

O întâlnire cu Maestrul Valeriu Popa

Posted by on 26, July, 2014

Portret-Serban-In-Oglinda-02

 Mi-am propus să rememorez unul dintre momentele excepţionale ale vieţii mele, momentul când m-am întâlnit cu Maestrul Valeriu Popa.

Data 3 iulie 1993, a rămas în memoria mea pentru trei aspecte deosebite: un accident auto care putea fi extrem de grav (am intrat în pom cu maşina), dar care s-a soldat doar cu pagube mari la maşină; cel de-al cincilea regim Oshawa 10 ţinut consecutiv, care avea să se finalizeze prin 10 regimuri ţinute consecutiv, performanţă care, la momentul acela, mi se părea irealizabilă, poate şi datorită durerilor atroce prin care treceam atunci; în fine, cel mai deosebit moment şi care mi-a marcat profund existenţa, întâlnirea cu această Fiinţă extraordinară, numită VALERIU POPA.

Am să recunosc din capul locului că acest OM, este unul dintre principalii mei mentori în materie de post, chiar dacă în ce mă priveşte, regimul BG 1 l-am studiat doar ca învăţătură, fără să fi avut vreodată nevoie de el, la modul imperios. Am considerat însă că, de vreme ce oameni care sufereau de cancer în fază terminală s-au vindecat, înseamnă că ÎNVĂŢĂTURA, e valabilă pentru oricine şi de aceea, am considerat necesar să mă aplec asupra principiilor care stau la baza elaborării unui regim alimentar care duce la astfel de rezultate.

Am să încep prin a spune că, dimineaţa zilei, a debutat prost. Aveam deja dureri care mă deranjau când m-am urcat la volanul maşinii.

Pe drumul către Bucureşti, durerile s-au accentuat iar după intrarea în Bucureşti, traficul infernal a agravat stressul la care eram suspus.

Am decis să îl vizitez pe Valeriu Popa, pentru soţia mea (eram căsătorit cu prima soţie şi era deja pensionată pe caz de boală). Am considerat că personalitatea şi cunoaşterea acestui om extraordinar, îi vor fi de folos şi o vor aduce pe calea normalităţii. Evenimentele ulterioare, au demonstrat contrariul, dar pentru mine, vizita a fost un moment excepţional, care mi-a răsturnat existenţa şi m-a marcat pentru toată viaţa, cred.

În fine, pe la ora 10:00, am reuşit să ajungem la blocul din Vatra Luminoasă. Am făcut formalităţile de programare şi am început să aşteptăm. Maestrul, locuia la etajul şapte şi, de la etajul doi începând, coada era uriaşă, ocupând practic toată scara. Am fost uluit de spectacol şi văzând câţi oameni sunt acolo, am renunţat la ideea de a mă programa şi eu. Eram conştient că pentru soţia mea era mai important să fie văzută decât pentru mine. De mine, cam avusesem grijă singur mereu şi mă descurcasem destul de bine.

La ora 14:00, am fost anunţaţi că se apropie rândul nostru şi să ne pregătim. Avea să mai dureze încă vreo două ore, soţia mea a intrat pe la ora 16:30 abia.

Eu căutam să fac faţă durerilor, care deveniseră insuportabile, ca de altfel aproape în fiecare zi, de câteva săptămâni bune (10 Oshawa 10 durează 130 zile). Cunoscuţii mă invidiau pentru ceea ce făceam şi îmi tot spuneau că ar prefera să ia orice medicamente, oricât ar costa decât să facă ce fac eu. Tăceam, de fiecare dată. Fiecare cu alegerile sale!

Fără îndoială, Oshawa 10, este un regim dur şi a ţine 10 Oshawa 10 consecutiv, este o performanţă de care puţini sunt capabili, sunt conştient de asta. Mulţi erau convinşi că am cancer şi deja obosisem tot explicând că ţin Oshawa pentru a mă detoxifia. Cei mai mulţi, mă considerau „într-o ureche”. Eram oricum obişnuit cu eticheta, aşa că, îmi erau indiferente aceste opinii.

Timpul se scurgea groaznic de greu şi căutam să reflectez asupra a ceea ce vedeam şi auzeam. La Valeriu Popa, se ajungea extrem de greu şi asta, mai puţin pentru că ar fi fost inaccesibil sau s-ar fi ascuns de oameni. Pur şi simplu, erau atât de mulţi cei care voiau să ajungă la el, încât până şi programarea, era o problemă. Începuse să călătorească în lume, fiind invitat în multe ţări şi asta îl făcea într-o anumită măsură şi mai greu accesibil.

Ceea ce m-ar fi interesat la o întâlnire cu Maestrul, era să discut despre capacităţi extrasenzoriale şi să învăţ cât şi ce pot de la el, ştiut fiind faptul că era un foarte bun telepat şi clarvăzător, deşi acum, reflectând atâţi ani, cred că lumea a confundat capacitatea sa cu clarvederea. Valeriu Popa, ştiu sigur acum, ERA CLARVIZIONAR. Am explicat diferenţa dintre CLARVIZIUNE şi CLARVEDERE pe blogul meu.

Clarviziunea, este o proprietate a lui Ajna chakra, în vreme ce clarvederea, a lui Manipura chakra. Două chestii total diferite! De altfel şi spectrul de frecvenţe în care are loc percepţia clarvizionarului, este mult mai largă decât a unui clarvăzător, care vede doar o mică parte a ceea ce vede un clarvizionar.

În fine, tot cugetam la această Fiinţă de excepţie şi la ceea ce face pentru semenii noştri şi îmi imaginam o lume în care toată lumea trăieşte după aceleaşi principii după care se ghida Maestrul Popa… Este şi astăzi Visul pe care îl vreau REALITATE şi îi mulţumesc şi lui şi tuturor celor care m-au ajutat să mi-l păstrez viu înăuntrul meu şi să îl hrănesc, în ciuda tuturor dificultăţilor prin care am trecut toată viaţa. Presupun că la un aşa VIS, trebuiau astfel de încercări. Visele mari, înseamnă încercări mari…

În fine, pe la ora 16, a ieşit cineva din scara blocului şi ne-a anunţat numele celor care urmau să intre. Printre următorii doi, se număra şi „Stănescu”, deci trebuia să mergem la etajul 7 astfel încât atunci când doamna care făcea oficiul de asistentă a Maestrului verifica prezenţa, să fim la grilajul din faţa uşii…

Am urcat împreună cu soţia şi am început să aşteptăm. Lume foarte multă, casa scării ultra-aglomerată, abia era loc să poţi să te strecori prin mulţimea de bolnavi care aşteptau cuminţi să le vină rândul. Ştiam că Maestrul urma să plece iar şi poate din acest motiv, lumea se înghesuia.

Se făceau pre-programări cu multe luni înainte, iar în momentul respectiv, listele erau întocmite pentru următoarele 9 luni… Noi, solicitasem întrevederea prin octombrie 1992 parcă…

În fina, doamna a apărut din nou în faţa grilajului şi a strigat un nume „şi se pregăteşte Stănescu”. Era 16:10 cred şi sosise „momentul Adevărului”. Eram ferm convins în acel moment, că întrevederea soţei mele cu Maestrul, avea să rezolve definitiv situaţia…

La ora 16:35, doamna a ieşit din nou şi de această dată, a chemat-o pe soţia mea. În cadrul uşii, l-am văzut apărând pe Valeriu Popa. Înalt, slab şi cu o mină severă…

Pentru o clipă sau poate mai multe, ochii noştri s-au intersectat. Am avut senzaţia că Timpul s-a suspendat şi în cap, am auzit clar Vocea lui:

Tu, ce cauţi aici? Ştii ce ai de făcut, CE MAI AŞTEPŢI?!

Am simţit ultimele cuvinte, ca pe o măciucă primită în moalele capului!

Ani de zile, am caracterizat privirea sa de atunci ca „extrem de severă”.

Cu timpul, am ajuns să înţeleg că era un amestec ciudat de durere, compasiune şi într-o anumită măsură şi severitate, dar era o severitate îndreptată asupra sa. Era un om care trăia după nişte standarde greu de atins de către covârşitoarea majoritate şi această severitate, exact la respectarea acestor principii morale şi spirituale se referea… Aveam să înţeleg însă asta, treptat, pe măsură ce propriile mele standarde aveau să se rafineze şi să manifest eu însumi acestă severitate faţă de sine…

Cuvintele comunicate telepatic de către Maestru, aveau să-mi schimbe complet existenţa, începând din acea zi…

Am ţinut să-ţi povestesc acest episod, pentru că multă lume se confruntă cu multe probleme şi acest OM deosebit, a reuşit să schimbe viaţa multora. M-am simţit dator să povestesc în ce fel mi-a schimbat-o mie. Poate că această povestioară, te va ajuta să înţelegi câte ceva despre POST. Pentru că ceea ce făcea Valeriu Popa, era un lucru care se numeşte simplu, „Transmiterea învăţăturilor despre POST”.

Dar mai cu seamă, am ţinut să afli cam ce însemna să ajungi să cunoşti un astfel de om.

Şi da, am ţinut să povestesc despre faptul că fac parte dintre fericiţii care l-au văzut pe acest om formidabil şi căruia i s-a adresat!

Într-un anumit sens, e ca şi cum l-aş fi văzut pe ISUS… Pentru cine poate înţelege ce am vrut să spun…

Articol citit de 241 vizitatori

Comments are closed.

« « Dincolo de tipare| Postul – Bibliografie esenţială » »