browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Planurile şi improvizaţia|| Cadrul de referinţă » »

Percepţia şi Realitatea

Posted by on 8, February, 2015

Header Şcoala Zenla - Salt în Conştiinţă

 

Ce este Realitatea? Cum defineşti Realitatea? Dacă te referi la ceea ce vezi, simţi, auzi, atingi, atunci toate sunt semnale electrice interpretate de creier. Morpheus.

Astăzi, vreau să te provoc să treci puţin dincolo de apa tulbure şi călduţă numită de obicei “zonă de confort”.

Dacă te afli aici, înseamnă că te-ai săturat până peste cap de mediocritate, de ipocrizie, de demagogie şi vrei ALTCEVA!

Ei bine, am trecut şi eu cu ani în urmă prin etapa negării, a revoltei. Doar că asta era cu mulţi ani în urmă. După ce am înţeles că există poate şi o altfel de Realitate, la care dintr-un motiv inexplicabil mie accesul îmi este foarte limitat, mi-am pus problema de a schimba ceva în acest sens.

Bineînţeles, ca mai toţi care pornesc pe acest drum, am pornit şi eu cu aceeaşi zestre adică, acelaşi TIPARE MENTALE. Am considerat că lumea trebuie schimbată, să se potrivească cu nevoile mele.

A durat şi asta o vreme, până când un “cui” din mintea mea, mi-a făcut răni! Acest cui, e întrebarea “CE ESTE REALITATEA?”.

Ca să poţi schimba ceva, ORICE, trebuie întâi să înţelegi ce înseamnă acel “ceva”, cum funcţionează acel ceva. Altfel, rămâi la stadiul de bârfe intelectuale şi literatură.

Aşa am ajuns să mă interesez despre un fenomen ciudat: iluziile optice, iluziile auditive şi iluzionism.

Întrebarea care mă măcina este “Cum e posibil să prosteşti o sală întreagă de ‘oameni cu scaun la cap’”?!!

Sigur, multe dintre scamatoriile pe care le fac iluzioniştii în spectacolele lor, se bazează pe deturnarea atenţiei publicului către o anumită zonă.

Doar că această descoperire şi faptul că puteam reproduce unele şmecherii din categoria asta, mă lăsau în continuare în ceaţă…

Cum e posibil totuşi, ca o masă de oameni cu tot felul de educaţii să fie atât de prinsă într-un joc al iluziilor?

Am citit şi cărţi de “amuzamente matematice”, cărţi de “exerciţii de perspicacitate” şi o mulţimne de alte chestii.

Apoi, într-o zi, am dat peste nişte articole şi cărţi în care se vorbea despre reflexe, despre inerţia organelor de simţ, despre ERORILE DE PERCEPŢIE şi consecinţele lor posibile.

Faptele au început să se clarifice prin anii 1993 – 1995, când, după ce am obţinut permisul de conducere, am corelat nişte date experimentale cu nişte fapte din trafic.

Prin 1971, făceam judo în cadrul clubului universitar “Ştiinţa Petroşani”. Am avut o curiozitate şi anume, să văd ce reflexe am. Aşa încât, am pornit cronometrul antrenorului şi m-am chinuit din răsputeri să îl opresc “imediat”. Ei bine, rezultatul cel mai bun a fost 0,2 secunde. Asta înseamnă “imediat”, la un copil de 12 ani!

Ţi se pare puţin? Şi mie mi s-a părut, la vremea aceea (aveam 12 ani).

În 1994, aveam permis de conducere de un an. Iată la o viteză de 60 km/h (16,66 m/sec), ce înseamnă 0,2 secunde, când în faţa barei de direcţie se află un copil: 16,66 * 0,2 sau 16,66 / 5 = 3,33 metri parcurşi!! Dacă ai maşină, cred că ştii cam ce poate însemna să duci pe capotă un copil 3 metri! Iar dacă ai copil, ştiu sigur ce gândeşti despre un şofer care a dat peste copilul tău!

Şi asta, în condiţiile în care este treaz (nebăut adică!), a pus frână în momentul când a văzut copilul, frânele s-au blocat şi are reflexele unui copil de 12 ani!

Acum, cred că putem vorbi de pe o altă poziţie despre erorile de percepţie şi Realitatea înconjurătoare.

Există o infinitate de factori care ne pot altera percepţiile şi enumăr doar câţiva dintre ei: zgomotul, disconfortul fizic (trebuie să ocolesc un obstacol fizic foarte mare), o durere de ceva (dinţi, menstruală), câmpurile electromagnetice ale reţelei de înaltă tensiune, radiaţiile de tip microunde (telefonia GSM).

În acest punct, te întreb:

Cât de adevărată este realitatea pe care O PERCEPEM?

De vreme ce percepem Realitatea prin intermediul unor receptori vulnerabili la factorii de mediu (cele 5 simţuri sunt receptori!), care este cantitatea de distorsiuni care se interpun între Realitate şi semnalele transmise de către receptori la creier, pentru a fi interpretate drept Realitate?

Dar stai puţin, asta e doar partea vizibilă a icebergului!

Ce părere ai despre distorsiunile care se produc ÎNĂUNTRUL TĂU, din multiple cauze, cum ar fi bolile, convingerile eronate dobândite prin “educaţie” (Ce este educaţia?!) şi DA, alimentaţia, aşa cum o cunoaştem acum?

Hai să luăm câteva exemple de Realitate distorsionată:

  • Pământul este o tipsie de aur, purtată pe spinare de către patru elefanţi şi este centrul Universului”. Azi zicem că e un geoid şi că e o planetă oarecare din Galaxia Calea Lactee. În Evul Mediu, au fost arşi pe rug sau condamnaţi la spânzurătoare oamenii care au contestat faptul că Pământul ar fi o tavă de aur sau …
  • Structura atomului este asemenea unui cozonac cu stafide”. Între timp, ne-am răzgândit şi am decis că structura atomului, e aşa cum vrem noi să fie (mecanica cuantică, Principiul Heisenberg al nedeterminării, funcţia de undă a lui Schrodinger, ecuaţiile Einstein şi Max Plank, etc.), pentru că Universul este o sumă de evenimente POSIBILE şi evenimentul care se manifestă primul, este cel pe care ÎL DORIM NOI CEL MAI MULT.

 

Concluziile către care ne conduc descoperirile ştiinţifice din ultimul deceniu, indică o direcţie care pe mulţi îi sperie dar pe şi mai mulţi îi îngrozeşte şi îi blochează: REALITATEA ESTE CREATĂ DE CONVINGERILE, DE CREDINŢELE NOASTRE!

Ce înseamnă asta pentru tine?

Asta înseamnă, de-a dreptul spus că, REALITATEA TA ESTE EXACT CEA PE CARE TE-AU ÎNVĂŢAT CEI DIN JUR SĂ O PERCEPI!

Pentru mine este egal dacă crezi sau negi ce am spus eu mai sus, pentru simplul motiv că eu ŞTIU DIN PROPRIA MEA EXPERIENŢĂ ASTA!

Întrebarea care trebuie să te frământe în aşa hal încât să ai insomnii însă, este următoarea:

A CUI REALITATE ESTE CEA ÎN CARE TRĂIESC?

A părinţilor mei? A bunicilor? A cunoscuţilor? A profesorilor mei de tot felul? Este ceva din această Realitate AL MEU CU ADEVĂRAT?

Asta vei învăţa în cadrul şcolii noastre Şcoala ZENLA dacă vrei cu adevărat să îţi trăieşti PROPRIA REALITATE:

CUM POŢI SĂ ÎŢI MODIFICI PERCEPŢIILE FUNCŢIE DE PROPRIA TA EXPERIENŢĂ!

 

Articol citit de 87 vizitatori

Comments are closed.

« « Planurile şi improvizaţia| Cadrul de referinţă » »