browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Jungla Interioară|| Percepţia şi Realitatea » »

Planurile şi improvizaţia

Posted by on 4, February, 2015

Header Şcoala ZENLA - Tipare mentale

 

 

Salut!

Dacă te-a atras contradicţia din titlu, te felicit! De oameni ca tine avem nevoie, presupun că ai înţeles că de fapt vrem să ne lărgim echipa şi de aceea am dat drumul la cursul “Practicant ZENLA”!

Da, este adevărat, în aparenţă, e o antinomie, o contradicţie ireconciliabilă între “plan”, “planificare” şi “improvizaţie”.

Şi totuşi, eu te invit să vezi “dincolo de cutie!”

Te invit să cauţi înăuntrul tău răspunsul la această aparentă contradicţie, aşa cum spun Principiile Hermetice!

Dacă cumva ai citit carteaCasa şi Familia”, acolo cred că ai remarcat un plan în şapte puncte, plan cu care poţi realiza practic orice!

Ei bine, acolo există nişte puncte (etape) care sună cam aşa: “Evaluare – Actualizare”.

Puţini au înţeles că de fapt aceste puncte constituie practic o etapă în care condiţia de bază pentru succes, este IMPROVIZAŢIA.

Vezi tu? Viaţa este imprevizibilă şi oricât de mult ai vrea tu să o “baţi în cuie” cu planuri minuţioase, ea găseşte o fisură în planurile tale şi se strecoară exact pe-acolo! Altfel, cum crezi tu că putea să obţină un succes aşa de mare Murphy, cu cartea sa, “Principiile lui Murphy”?

Ei bine, leacul pentru paradoxurile lui Murphy, se numeşte IMPROVIZAŢIE.

Şi da, o să-ţi dezvălui acum, deşi cred că am mai spus-o cu mai multă vreme în urmă: SUNT UN MAESTRU AL IMPROVIZAŢIEI!

Cei care mă cunosc mai bine, ştiu că aşa este. Ceea ce îi uluieşte pe ei, este că “îmi merge”! Drept pentru care, ei trec asta pe seama “escrocheriei”, a “lenei”, pe seama “superficialităţii”.

Am o veste proastă pentru tine, dacă şi tu crezi tot aşa:

Vezi tu, eu am deja peste 30 (da, treizeci!!) de cărţi scrise şi publicate, peste 1500 de articole (cu un număr mediu de peste 600 cuvinte, că altfel sunt tweet-uri!) scrise şi publicate, peste 70 de filmuleţe pe YouTube, trei situri ale mele şi ale lui Monica, pe care scriu, public, fac administrare şi webmastering.

Şi DA!! – şi ziua mea, are tot 1440 minute sau, 24 de ore!

Din nefericire şi asta este vestea proastă!! despre cei care mă etichetează ca mai sus, o să fie extrem de greu să auzi că ar fi scris şi publicat măcar un articol, o carte, un filmuleţ. Şi ştii de ce? Pentru ei, Viaţa, e prea strâmtă ca să aibă loc în ea improvizaţiile!

Pentru ei, Viaţa se rezumă la un plan foarte precis, care trebuie urmat cu o precizie de ceasornic elveţian: mergem la şcoală, învăţăm bine, ne luăm un job bine plătit, plătim taxele şi impozitele, ne căsătorim, facem copii, sădim un pom, facem o casă, strângem bani pentru pensie şi după aia, să vezi ce ne mai distrăm şi ce de lucruri extraordinare o să facem! După ce ieşim la pensie!

Mie mi s-a reproşat aproape toată viaţa că sunt un “superficial”, “lasă-mă să te las”, etc., etc., etc.

Chestia e că, superficialitatea mea, e productivă şi poate fi văzut ceea ce las în urma mea, cu mult înainte să-mi fi dat duhul!

Ştii unde e eroarea?

Există o ştiinţă care se numeşte “Semantică” şi care se ocupă cu descifrarea semnificaţiei cuvintelor.

Ei, din perspectivă semantică, majoritatea oamenilor fără orizont, pentru care mediocritatea şi platitudinea sunt soluţia ideală în viaţă, preferă să pună semnul egal între “leneş”, “superficial”, “indolent” şi CREATIV, INOVATIV, INTUITIV.

Vezi tu, trăim într-o lume axată pe “certitidini” de pildă: “1+1 = 2”, este o axiomă fundamentală, fără de care, matematica se prăbuşeşte şi devine un joc idiot, pentru copii tâmpiţi. Şi totuşi, Această axiomă e un fals ordinar, în care se încred cu încăpăţânare oamenii superficiali, care, pentru că sunt îngroziţi de infinitatea Universului, au simţit nevoia să-l înghesuie într-o regulă pe care EI O POT ÎNŢELEGE!

Şi e firesc să fie revoltaţi împotriva unuia ca mine, căruia “îi merge”, deşi încalcă toate legile stupide ale matematicii lor! Wow!

Sunt oare marii matematicieni tâmpiţi?

Dacă crezi asta, te înşeli! Ei doar şi-au creat un joc al lor, în care CREATIVITATEA este ingredientul de bază şi după ce au ajuns la ADEVĂR, s-au amuzat, aşa cum o fac de secole, pe seama celor lipsiţi de creativitate, care se apucă să le înveţe formulele pe de rost, în speranţa că vor reuşi să copieze succesul lor!

M-am distrat la culme urmărind în istorie acest fenomen al conexiunii între celebritate, improvizaţie şi succes!

Oricât de straniu ar suna, crede-mă, am găsit mereu şi mereu la oamenii de succes, aceeaşi “formulă magică”, depre care am scris şi eu de multe ori: Un plan mic şi clar (vezi “bileţelul magic”), uşor de ţinut minte şi muuuultă, muuuultă IMPROVIZAŢIE!

Doar că aşa cum am ajuns să înţeleg şi eu după multe căutări, “Care este secretul?Vezi Stephen R Covey – Eficienţa în şapte trepte şi Wallace D Wattles – Ştiinţa de a deveni bogat— ei ştiau că SECRETUL e un fapt atât de cunoscut, încât lumea îl ia în râs: IMPROVIZAŢIE = CREATIVITATE.

Concluzia…

Este planul important? DA. Dacă îţi laşi creativitatea să zburde pe o temă dată, vei avea succes de sute de ori mai rapid decât dacă laşi Viaţa să te târască de colo-colo, pradă nedumeririlor! 😉

Aşadar…

Am nevoie de un plan? DA!

Doar că, un plan fără CREATIVITATEA care să îl susţină, să îl hrănească, să îl dezvolte chiar şi nebuneşte, “din greşeală în greşeală” să îl actualizeze mereu cu informaţie nouă, proaspătă, în timp real, e ca un monument, sau ca un epitaf pe un monument:

Aici zace cel care aş fi putut să fiu, dacă făceam şi altceva decât planuri!

 

 

Articol citit de 79 vizitatori

8 Responses to Planurile şi improvizaţia

  1. monicas10

    Primul gând care mi-a trecut prin minte: “sau dacă făceam măcar UN PLAN!” :(

    • Şerban Stănescu

      Monica…
      Ideea aici, era simplă şi cunoscută: Orice exces dăunează.
      Pe de altă parte, am verificat şi practic:
      Atunci când te focalizezi asupra detaliilor, scapi din vedere ansamblul.
      În etapa de planificare, dacă te apuci să faci un plan cu lux de amănunte, o să te alegi cu multe frustrări, pentru că Viaţa, e dincolo de orice plan şi, inevitabil, ceva neaşteptat se petrece.
      În acel moment, în loc să intri în rezonanţă sau cum zicem noi, “să fii pe fază” (ceea ce e la fel de corect!!), eşti în DEFAZAJ!
      Adică, “percutezi” prea târziu, pentru că te cramponezi de detaliile tale, în loc să absorbi informaţia din mediu şi să te integrezi “minchenaş”!
      Pe de altă parte, “fără plan”, e cealaltă extremă. Dacă am fi educaţi de mici să SIMŢIM planul INTERIOR, ar fi foarte simplu.
      Din nefericire, suntem educaţi… aşa cum suntem educaţi. Asta înseamnă să o luăm de la capăt şi să facem plănuleţe, până când ne amintim cum să accesăm Planul Interior.

  2. Ioan Nedisan

    Veneam sa scriu si eu un comentariu si vad ca Serban mi-a luat-o inainte cu o parte din idei. Am inteles, in ultimul timp, ca planurile nu sunt de fapt decat incercari minore de a capta “unda”, sau rezonanta cu PLANUL mai mare, care nu este al meu. De fapt, nu am altceva de facut decat sa INTELEG cat mai bine PLANUL, si sa fiu constient ca nu-l voi putea intelege deplin, de unde si nevoia de “improvizatie”, de fapt readaptarea continua la PLAN. Imi cam vine sa zambesc cand ma gandesc la altfel de planuri, adica la acelea care se considera ele PLANUL.

    Ee.. ar fi multe de scris :)

    • Şerban Stănescu

      Da, magnifică sublinierea! Asta e esenţa!
      De altfel, am înţeles (mai greu, e drept…) că la asta se referă bătrânii cu “Socoteala de-acasă”. Trebuie să ai o anume deschidere în timp ce lucrezi.

  3. Ioan Nedisan

    Revin putin. Totusi, cred ca sunt importante si detaliile, exact ca rezolutia la ecran, cu cat e mai mare, cu atat realitatea virtuala seamana mai bine cu realitatea. Insa detaliile la care ma refer sunt neliniare, adica planul sa aiba cat mai multe subplanuri (de rezerva), in asta constau din punctul meu de vedere detaliile, nu intr-un plan cat mai detaliat, pe un singur fir, care fir daca se intrupe, trage dupa el tot planul. :)

    • Şerban Stănescu

      Da, acestea sunt şi concluziile mele: Să îţi exersezi flexibilitatea în decizii, elaborând mai multe opţiuni, fără să scrii poveşti stufoase, balzaciene… (OK, pentru cine are idiosincrazii faţă de francezi, dostoievskiene, sau dickensiene! 😛

  4. Ioan Nedisan

    …. Si uneori, dupa un timp, un subplan poate deveni chiar principal. Acum chiar ma opresc :)

    • Şerban Stănescu

      Şi asta am constatat în practică. Încă mai lucrez la conştientizarea “DE CE”-urilor, dar fenomenul se petrece!
      Uneori, o ramură de ordinul 3, poate chiar 4, devine “brusc” “directorul rădăcină”!
      Din fericire pentru mine, mă regrupez destul de repede, deşi, recunosc, uneori îmi cade de-a-n’doaselea… :(

« « Jungla Interioară| Percepţia şi Realitatea » »