browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Meditaţii pentru integrare şi deschidere|| Un an pe calea sustenabilităţii – Casa Măgura » »

Postul cu apă în sincronicitate

Posted by on 8, October, 2015

Header Postul cu apă

Bun găsit!

Astăzi, vreau să adaug secţiunii POSTUL CU APĂ, încă o experienţă personală extrem de interesantă şi utilă celor care sunt interesaţi de autocunoaştere şi încă şi mai mult, de conceptul UNITATE.

Am remarcat că există un interes foarte mare pentru acest capitol important al sitului şi pentru că experienţele personale legate de postul cu apă mi-au adus multe beneficii, am considerat util să vorbesc despre o experienţă mai specială în legătură cu postul cu apă.

Acum aproximativ patru luni în urmă, vorbeam cu Monica despre impactul publicării experienţelor noastre legate de postul cu apă şi i-am spus că vreau să reiau o practică pe care am testat-o cu rezultate foarte bune, cu ceva mai mulţi ani în urmă.

Este vorba despre o zi de post cu apă în fiecare săptămână, VINERI.

Eu am început chiar din săptămâna în care au avut loc discuţiile, pentru că de această dată, intuiam că experienţa va fi mult diferită şi mult mai nuanţată decât în perioada de început a anilor ’90, când eram încă la început cu mai multe şi experienţa mea legată de postul cu apă, era încă modestă, comparativ cu ceea ce a urmat.

În acel moment în care discutam cu ea, aveam în vedere două obiective principale şi anume, să văd cum mă ajută în lucrul meu la Măgura, cum influenţează felul în care mă integrez eu şi, crearea unui mod de viaţă diferit de cel de până atunci.

Ştiu că pentru mulţi postul cu apă pare o provocare peste puteri şi tocmai de aceea, am considerat că e util să prezint o experienţă foarte personală. Cred că deschiderea celor care practică o formă sau alta de post, ajută pe cei care încă au dubii şi se tem de această formă, această metodă de autocunoaştere.

În fine, poate cel mai important lucru în decizia pe care am luat-o atunci, a fost efectul pe care l-a produs în săptămâna următoare.

Astfel, în joia care a urmat acelei prime zile de post cu apă, Monica m-a abordat cu hotărâre şi mi-a spus: „Vreau să ţin şi eu post cu apă vinerea, cu tine!”.

Am fost puţin surprins, recunosc, dar cum mai avusese tentative de post cu apă care se finalizaseră cu o reuşită, i-am spus că e impoprtant să reflecteze dacă este ceea ce vrea ea cu adevărat.

I-am mai precizat că, vreau să renunţ la vechiul stil de viaţă şi să fac asta cu titlu permanent. Singura ei „obiecţie”, a fost de fapt o întrebare: „CE fac la servici? Tu, cum te-ai descurcat când erai la fabrică?”

I-am povestit atunci că în primele două – trei săptămâni, am fost asaltat de curioşi cu întrebări care mai de care mai fistichii şi a fost un hop destul de greu de trecut. Dacă lucrezi măcar de vreo doi ani, sigur ai remarcat că la pauza de masă, lumea cam bârfeşte… Ar fi fost chiar o minune să scap eu de acest obicei „foarte popular”, deci… da, s-a cam bârfit pe seama mea o vreme. Prima suspiciune, a fost că aş fi intrat în vreo sectă…

Cam asta s-a petrecut „pe dinafară”, legat de decizia mea de a posti cu apă vineri.

Astfel, acum aproximativ patru luni, am început să postim „Vinerea, în familie”!

Primul lucru interesant care s-a petrecut a fost faptul că, joi, după serviciu, Monica a găsit timp să discutăm despre ziua de post, despre ce înseamnă pentru noi şi despre ce anume mâncăm după post.

Al doilea lucru interesant petrecut, a fost discuţia de vineri seara şi sâmbătă, când amândoi am simţit nevoia să schimbăm idei şi să CONŞTIENTIZĂM cum anume se reflectă ziua de „concediu alimentar” înăuntrul nostru.

Una peste alta, amândoi am ajuns la concluzia că e o decizie care merită păstrată, că ne aduce şi foloase imediate mai puţină mâncare, mai puţină agitaţie în jurul gătitului! dar mai ales în perspectivă.

Cum am mai spus, o zi de post săptămânal, înseamnă 52 de zile de post anual. Dar mai înseamnă şi multe altele, între care, reducerea cantităţii de alimente consumate, cu cel puţin 14% şi, de aici, în cascadă, a tuturor grijilor exagerate pe care ni le aduce mâncatul şi focalizarea asupra stomacului. Aici, e o discuţie lungă şi te invit să vorbeşti cu tine însuţi despre asta!

Voi preciza doar că, vei câştiga 14% din timpul tău, care altfel, îl alocai procurării alimentelor, gătitului, etc. şi vei acorda CONCEDIU DE ODIHNĂ propriului tău organism, 14% dintr-un an!

Ţi se pare puţin lucru ce spun eu aici? Pune asta în practică şi vezi ce rezultate obţii!

În acest moment, poate crezi că „e mult” sau „e ceva”.

Ei bine, partea consistentă, de-abia ACUM VINE!

Faptul că am postit amândoi în aceeaşi zi şi am menţinut acest stil de viaţă timp de mai multe săptămâni, ne-a schimbat discret cursul vieţii, cu fiecare săptămână şi nouă şi chiar şi altora!

La scurt timp (cred că vreo trei săptămâni), am reuşit să vorbim cu Alex şi cu Roxana, în Valea Curcubeului. Ne-au spus că sunt interesaţi să experimenteze şi ei cu noi. Aşa încât, din doi care posteam SINCRON vinerea, am ajuns să fim patru!

Acum vreo două luni, discutam cu Monica despre „Profeţia de la Celestine” şi despre SINCRONICITĂŢI. Ne-am gândit deci să situăm evenimentele ultimelor luni, în contextul conexiunilor posibile între POSTUL CU APĂ ŞI SINCRONICITĂŢI.

Deşi intuitiv vorbind, prin prisma Legii Rezonanţei, te aştepţi „să fie ceva”, o analiză mai atentă, ne-a ajutat să conştientizăm cel puţin două lucruri:

  • Am cam început să ne obişnuim cu sincronicităţile. E rău? E bine? Cred că prea multă obişnuinţă, duce la o formă de „lene spirituală”. Adică, ne învăţăm cu binele, cum s-ar zice şi începem să acordăm importanţă mai mică. Asta, poate deveni ceva negativ (distructiv, contraproductiv) dacă ajunge obicei. Aşa că, ne-am decis să analizăm serios şi SINCRONICITĂŢILE POSIBILE care au apărut.

  • Sincronicităţile s-au îndesit. Asta, a fost oarecum o surpriză. Discutând cu Monica, am înţeles amândoi că modificarea câmpului individual, creşterea uşoară a frecvenţei de vibraţie personale, a deschis calea către o rezonanţă mai bună între noi. Odată crescută banda de frecvenţă în lărgime, CÂMPUL S-A AMPLIFICAT. Comunicarea telepatică s-a îmbunătăţit şi greşim mai rar în interpretarea informaţiilor din câmpurile prin care suntem conectaţi. Dar povestea comunicărilor telepatice e mai veche între noi şi asta, ni s-a părut oarecum „temă curentă de studiu”. Ceea ce ne-a atras atenţia mai mult, a fost faptul că, am început să ne întâlnim (via internet şi cărţi) cu oameni care aveau ceva să ne transmită. Un mic ajutor, venit din multe direcţii, înseamnă UN FLUX DE ENERGIE, dacă privim prin prisma CÂMPURILOR şi a aspectului vectorial al informaţiei şi energiei.

CUM NE SIMŢIM?

Aşa, sintetic: Hotărâţi să mergem mai departe!

Mai mult chiar, în discuţiile de joi şi sâmbătă, deja ne-am pus problema să extindem experienţa postului, dincolo de limita a o zi.

Principala problemă cu care vrem să ne învăţăm să operăm, este rezonanţa cu câmpul local, cu mediul de viaţă urban.

Foarte mulţi oameni aici în zonă, încă trăiesc în vibraţii scăzute, încă se complac în văicăreli şi în atitudinea de victime ale unui „război prea mare”.

Ne-am propus deci să vedem în ce măsură mai rezonăm cu astfel de atitudini, cum ne putem stabiliza câmpurile proprii lucrând împreună.

Avem deja mai mult de o lună de când practicăm de-a lungul zilei, variante ale exerciţiilor propuse de mine în secţiunea „Exerciţiu de Iluminare”.

Într-o altă exprimare, aceste exerciţii sunt practic exerciţii de conectare a Sinelui cu EGO. Fără această conectare, fără această ÎMPĂCARE CU NOI ÎNŞINE, este practic imposibil să părăseşti acest cerc vicios al percepţiei unei lumi conflictuale, pentru simplul motiv că, separarea mea de mine, este în sine un focar de rezonanţă care mă aduce în astfel de situaţii tensionate.

Las la o parte faptul că, influenţa unei stări continue de stress, este deja extrem de bine documentată ştiinţific şi oricine vrea să fie sănătos, dispune acum de materiale de înaltă calitate privind conexiunea dintre stressul continuu şi slăbirea rezistenţei organismului la boli, incidenţa crescută a depresiilor şi multe alte influenţe negative asupra sănătăţii.

ZGURA EMOŢIONALĂ ŞI POSTUL CU APĂ

În fine, vreau să închei acest articol cu o serie de fenomene cu care te vei confrunta şi pe care ne-am străduit amândoi să le analizăm la noi înşine.

Există tot felul de tentaţii „străine”, de rezonanţe neplăcute şi emoţii neplăcute care ne încearcă pe amândoi în zilele de post.

Acestea îşi au originea în ceea ce aş numi eu, „zgura emoţională a trecutului”.

Am avut de curând o discuţie extrem de valoroasă despre post şi această „zgură emoţională”, cu Bogdan Şorea, de la Armonia Brassovia.

Pentru cei care au mai postit cu apă, cred că este un fenomen cunoscut „tentaţia relelor” în timpul postului cu apă.

Fenomenul, este cauzat de însuşi procesul de purificare declanşat de postul cu apă.

Astfel, dacă postul cu apă devine o practică curentă, începi să CONŞTIENTIZEZI că SENSIBILITATEA ÎŢI CREŞTE, percepi lumea cu mult mai multă bogăţie de nuanţe.

Pe de altă parte, această sensibilitate, te face să rezonezi cu câmpuri distorsionate din jurul tău, pentru că, undeva adânc înăuntrul tău, există rămăşiţe ale unor trăiri mai simple sau mai complexe, dar NEPLĂCUTE, trăiri care ne inhibă dezvoltarea.

Astfel, când rezonezi cu un mediu tensionat, cu cineva care se ceartă des de pildă, de fapt o conexiune mai slabă dinăuntrul tău, cu un eveniment din trecut care te-a afectat, a generat acea rezonanţă.

Este un fel de indicator care ne spune „Scoate asta la suprafaţă din subconştient, desfă legăturile raţionale ale emoţiei negative şi foloseşte energia astfel recuperată, la altceva care corespunde cu aspiraţiile tale cele mai înalte!

Dacă în parte am reuşit să fac asta în vremea când posteam singur, acum, de când am lucrat împreună cu Monica, vreau să îţi subliniez că procesul s-a intensificat şi „curăţenia emoţională” merge mult mai uşor şi este mult mai eficientă ÎN DOI!

Desigur, e nevoie de deschidere, de curajul de a vorbi despre acel „nor întunecat” cu care te-ai confruntat. Procesul însă devine mult mai interesant când îţi dai seama că de fapt, te debarasezi de nişte conexiuni vechi, devenite inutile şi care chiar mai rău, te încurcă fără să îţi dai seama de asta!

Se vorbeşte mult în dezvoltarea personală despre „versiunea mea cea mai bună”.

E greu să ştii ce înseamnă „versiunea mea cea mai bună” şi asta, pentru simplul fapt că e o simplă expresie, o figură de stil.

Dacă vrem să îi dăm o semnificaţie, ne trebuie un element de comparaţie şi aici, intrăm pe terenul alunecos al moralei, al filosofiei, al sistemelor de valori.

De aceea, mi-am propus să privesc „versiunea mea mai bună”, ca fiind diferenţa dintre

Cât de fericit, armonios şi sănătos mă simt azi, faţă de…?

Te invit deci în încheiere să ne împărtăşeşti răspunsul tău la această întrebare.

Pe noi, postul cu apă de vineri, NE-A ÎMBOGĂŢIT, ne-a echilibrat şi ne ajută să mergem mai departe cu mai mult succes. Să fim mai armonioşi înăuntrul nostru dar şi în relaţia dintre noi.

Şi eu cred că această armonie care se perfecţionează câte puţin, este cel mai bun mesaj pe care îl putem transmite!

O zi faină să ai, cu drag,

Şerban

 

Articol citit de 144 vizitatori

One Response to Postul cu apă în sincronicitate

  1. armencea liana

    nici o cafea??? =D

« « Meditaţii pentru integrare şi deschidere| Un an pe calea sustenabilităţii – Casa Măgura » »