browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Au început problemele|| Postul cu apă – O strategie realizabilă » »

Problemele din grădină

Posted by on 12, June, 2015

Fântâna nouă

 Mulţumesc din suflet tuturor celor care m-aţi felicitat cu ocazia aniversării mele! Da, uite, am „sărit” spre jumătatea de deceniu dinspre 60… Asta e…

Ieri, am încheiat cel de-al optulea ciclu de dezvoltare, ciclul Muladhara 2. De azi, am intrat în Swadhisthana 2…

Hai să trec acum la chestiunile legate de grădină.

Deşi volumul de muncă fizică necesar construcţiilor prioritare îmi permite foarte puţin pe partea de grădină, am făcut totuşi câte puţin şi aici.

După cum am povestit în articolele anterioare, am plantat ceva verzituri ceapă, usturoi, ţelină, leuştean, păstârnac, dovlecei, porumb de floricele, fasole, cartofi şi încă vreo câteva chestii de care ştie doar Monica, din semninţe aduse din Grecia.

Aici, mai mult ea s-a ocupat, eu am fost doar cu observaţiile şi udatul. Am mai pus umărul şi la săpat – amestecat solă.

Am urmărit însă cât am putut de atent biocenoza locală şi am cules informaţii. O să încerc să le redau pe puncte:

  1. APA. Poate că cea mai dificilă problemă cu care ne confruntăm, este apa. Solul este o argilă nisipoasă, care pierde uşor apa când bate vântul. Deşi avem o protecţie cu pomi relativ bună (se poate vedea în pozele publicate partea de grădină), totuşi, solul pierde apă masiv, mai ales când e soare toată ziua. Cu puţina masă vegetală disponibilă, am testat acoperirea (mulcit) şi funcţionează excelent. Doar că, ceea ce avem, e total insuficient. Mai rămâne soluţia culturilor în spaţii semi-protejate şi protejate (solarii şi sere). Orice plantă fără cerinţe de polenizare se poate cultiva în microclimat controlat.

  2. Microclimatul. Deşi a fost surprinzător pentru mine, conceptul de microclimat, se aplică la scară foarte mică (arbuşti şi plante de talie până la 1 metru!) şi, se pare că orice amănunt contează. Cam toate vegetalele au de câştigat dacă sunt cultivate intercalat, printre pomi. Umiditatea se menţine foarte diferit de cultura clasică în câmp, cultura de tip „monocultură”. Am acum convingerea fermă că dăunătorii proliferează datorită acestui tip de cultură. Salcâmul, indiferent de vârstă, are o influenţă foarte puternică asupra întregii grădini! Rămâne să studiem cam care este. Deocamdată, asigură umiditatea plantelor mici (sub 0,5 m şi până la 1 – 1,2 metri). Am urmărit asta, deoarece apa este o problemă critică pentru toată grădina;

  3. Uscarea plantelor. Am cules șoc şi salcâm. Aproximativ 3 kilograme de plante. Cu această ocazie, am descoperit că pentru uscare, e nevoie de minimum 1 mp pe kilogramul de plantă, la ierboase şi flori. Pentru alte tipuri de vegetale, cărnoase şi cu multă apă, rămâne să stabilim pornind de la această valoare. Din păcate, uscătorul în aceste condiţii, se impune! Mai avem mentă, talpa gâştei, coada racului, ştir, din flora spontană. Unde să le uscăm?

  4. Compostul. O mare problemă, care ne dă mari dureri de cap! Cantitatea medie lunară de masă vegetală recoltată media este pe o perioadă de 8 luni este 120 litri, ceea ce înseamnă o productivitate de aproximativ 17% raportat la suprafaţă. Cum randamentul maxim al compostării este de 25%, obţinem cel mult 30 litri de compost la 2 ani, adică, 15 litri lunar. Dacă suprafaţa cultivată e mai mare de 1 mp, compostul rezultat este insuficient. Stratul rezultat din 15 litri, este de 1,5 cm/mp. Astfel, pentru fiecare mp de teren cultivat, este necesară o suprafaţă minimă de 17 mp care să producă masă vegetală. Din start, mi se pare o ecuaţie aberantă. Cei care au gândit schemele fabuloase din permacultură, s-au gândit exclusiv la recilclarea deşeurilor industrial-agricole, nicidecum la ceea ce se produce PE LOC, deşi principiile permaculturii, asta spun. Constat că Legea Conservării Energiei, e ignorată regal în permacultură! Rămâne de văzut mai departe… Oricum totul e perfectibil!

  5. Filoxera aeriană. Via a suferit un atac de filoxera, varietatea aeriană. Frunzele din unele locuri, sunt pline de gogoşi de filoxera. Cunoaşteam în principiu doar acest tip de atac, din vremea când cutreieram pădurile şi am văzut mai ales la stejari, gogoşile de ristic. Ceva similar e şi filoxera… Ceea ce e uluitor, este că, în anumite porţiuni unde viţa creşte pe lângă anumite plante (salcâm, soc), filoxera a ocolit „strategic” corzile respective, deşi distanţa fizică este de cel mult 2,5 metri! Alelopatie? Se pare că da!

  6. Păduchele de San Jose. Gâjgania asta, s-a suit călare pe mărul nostru Golden şi pe cireşul cu cireşe negre! După ce m-am uitat urât de vreo câteva ori la ei, s-au împuţinat vizibil. Posibil să se fi petrecut la fel şi cu filoxera, pentru că atacul s-a oprit deocamdată. Explicaţia o găseşti în filmul „Profeţia de la Celestine”, dar e mult de muncă şi trebuie muncit ZILNIC, măcar 15 minute!

  7. Molii. Prunul, deşi e lângă nuc, a fost atacat de larve de molii. Dudul, a suferit un atac masiv, deşi e plin de dude (albe) şi am mâncat de vreo două ori.

  8. Iazul. Visul meu cu iazul, anul acesta, rămâne un simplu vis… Volumul de muncă pe care trebuie să îl depun doar pentru construcţie, este între 600 şi 1000 de ore! Dacă mai adaug şi partea de proiectare-reproiectare, aprovizionare, instalaţii hidro şi electrice, experimentele cu materiale compozite din argilă pentru construcţii, orizontul meu de timp se depărtează undeva spre decembrie 2015… Asta, fără să mai pun la socoteală refacerea gardului, care e plin de spărturi, are stâlpii căzuţi, etc. Iazul se impune, ca tampon pentru grădină, în perioadele în care căldurile şi vântul favorizează uscarea masivă (drenarea vaporilor de apă) a solului.

  9. Solarul şi sera. Ca mai sus, rămân momentan simple vise. Nivelul finanţării de care dispunem, este mult sub ce e nevoie să facem.

Filoxera aeriană - 02

Cam acestea ar fi problemele, în mare.

Altfel?

  • Ceapa şi usturoiul sunt mari şi frumoase. Le-a cam culcat ploaia pe unele, dar merg;
  • Păstârnacul o să ne ofere sămânţă „neaoşă”. L-am primit de la o colegă a Monicăi, care „îl poartă” din an în an, deci e „de grădină”, 100%!
  • Ţelina arată fain. Să vedem cum o să fie mai încolo. Acum putem şi uda, cât de cât;
  • Leuşteanul e încă micuţ, dar merge;
  • Porumbul, a depăşit fasolea în înălţime. Are cam 0,5 – 0,6 metri;
  • Fasolea are tufe bogate, între 0,3 şi 0,5 metri, cu un diametru relativ de vreo 0,5 metri. Trebuie arăcită, din câte văd. Să văd ce pot face;
  • Dovleceii, au deja flori şi avem vreo 3 dovlecei, unul mai măricel. Cred că în câteva zile, recoltez primul dovlecel „local”! :)
  • Cimbrul şi prazul primite, s-au prins. Sunt încă mici, dar cresc! Cimbrul pare mai vioi, prazul e mititel, dar după cum a mers ceapa, mai vorbim peste o lună, cel puţin…
  • Avem ştir, care creşte frumos. Să vedem cum om putea face şi o mâncare de ştir!
  • Avem o puzderie de sămânţă de ştevie, tot „neaoşă”. Să vedem cum fac să păstrez ceva pentru anul viitor şi pentru schimb. A fost excelentă şi am testat puţin şi în salată. Mie, mi-a plăcut şi ca atare. Drept să-ţi zic, eu cam gust din toate bălăriile, inclusiv cele amare, aşa că, am testat „la locul faptei” şi ştirul şi tapla gâştei şi ştevia. Îmi place să rod paie de la gramineele sălbatice (partea suculentă!), care acum au umplut curtea şi sunt pe cale să se usuce.
  • Nucile arată foarte fain, sunt destul de mari şi destul de multe;
  • Corcoduşele au început să cam cadă. Am mâncat vreo două zile, pentru că ploaia a scuturat multe sănătoase şi destul de coapte.
  • Vişine, avem aşa, de un compot poate. Am studiat problema şi e dificil de rezolvat. Ciudat e că toţi din zonă (Teleorman) se plâng de vişine foarte puţine. Mă întreb câţi ştiu că este autosteril… Dacă avem noroc, cei doi cireşi îi vor ajuta pe cei doi vişini, cu timpul.

Cam asta ar fi. Sper să îmi pot face oareşce timp să realizez fotografii şi un filmuleţ cu ele. Deocamdată, am prea mult de lucru la construcţie şi pe urmă la instalaţia de apă ca să pot să mă mai gândesc la altele…

O zi faină!

Ceapa-01

Ceapa în iunie…

Dovleceii - Casa Măgura

Dovleceii, tot în iunie

Articol citit de 184 vizitatori

Comments are closed.

« « Au început problemele| Postul cu apă – O strategie realizabilă » »