browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Iubirea, naşterea, Spiritul, corpul astral şi cel fizic|| Talent versus vocaţie » »

Procesul trezirii şi paradoxul cunoaşterii

Posted by on 19, December, 2016
universul-constiintei
Unul dintre cele mai bizare paradoxuri pe care le-am simţit până în ultima celulă, a fost cel al cunoaşterii. Concret, în ce a constat acest paradox:
Să cred că ştiu (multe!) şi în realitate să constat că ceea ce ştiu este enorm de puţin.
Am fost crescută şi educată la fel ca toată lumea, pe baza cunoaşterii şi înţelegerii raţionale a vieţii, mai exact pe principiul că tot ceea ce există şi acceptat (ca atare) este doar ceea ce poate fi perceput pe baza celor cinci simţuri cunoscute. Ceva din mine îmi spunea că mai există şi altceva, că trebuie să mai fie şi altceva dincolo de ceea ce aud, văd, miros, gust şi pipăi. Mult timp am crezut că ceea ce lipseşte în lista celor 5 sunt emoţiile! Exact acestea au fost credinţele cu care am pornit la drumul cunoaşterii, credinţe pe baza cărora am cunoscut lumea emoţiilor şi lumea fizică.
Totul a fost în regulă ca atare timp de aproape 40 de ani. În urma unui experiment am descoperit că mai există “ceva” care-mi răsturna complet credinţele anterioare şi că ceea ce cunoşteam este o cunoaştere incompletă.
Era o altă lume, un alt plan, o altă realitate. Atingerea acestei lumi a determinat să pierd contactul (temporar, sporadic) cu realitatea fizică. Toate cele 5 simţuri erau… altfel, mult mai pronunţate. În urma atingerii acestei lumi, mi-a fost imposibil să mai privesc viaţa la fel ca înainte. Ajunsesem la un moment dat la concluzia că sunt un fel de nou-născut într-un corp de om matur. Şi, la fel ca un copil, am fost curioasă să ştiu şi să cunosc mai multe despre acea lume nou descoperită… Ceea ce am înţeles mult mai târziu este că:
E greu să pui ceva “nou” în ceva care este deja plin cu “vechi”!
Greutatea a constat (şi constă) în renunţarea în mod conştient a ceea ce este “vechi” (deja cunoscut şi asimilat) şi alegerea “noului” (tot în mod conştient).
Venise acest “nou” peste mine “la pachet” cu experimentul.
Am ajuns la concluzia că totul trebuie luat de la început. Totul şi începând cu învăţătura şi propria mea educaţie.
Primul lucru pe care l-am învăţat (de nevoie) a fost… să-mi ţin gura închisă. :)
Al doilea lucru a fost să caut (tot de nevoie) pe cineva capabil să-mi răspundă la întrebări, la nedumeriri, să îmi explice în mod raţional “iraţionalul”. Aşa am ajuns la cel care mi-a devenit la început prieten, apoi profesor, MENTOR şi, în final la partener de viaţa de zi cu zi.
Al treileapas a fost… să dau înapoi, să mă reîntorc la “vechi”. Un motiv simplu: mi-a fost teamă. M-am îngrozit de cele aflate, de ce am gândit, de ce am făcut, de cauze, de efecte, de neglijenţe, de ignoranţe, de cât am de învăţat, de dezvăţat… Am crezut că dacă mă întorc “înapoi”, la “somn” e mai bine!
Bine?!? A fost mai rău! Au urmat o serie de eşecuri şi de ratări, de parcă intrasem într-o horă a eşecurilor. Odată ce ai atins acel prag, rămâi atins pe vecie! Simţeam, ceva îmi spunea că aveam de ales între:
O necunoscută (ce se află dincolo de pragul ignoranţei) şi o moarte (fizică) rapidă.
A urmat alegerea şi am păşit pe un alt drum… De pe acest drum vă scriu acum. Aş vrea să ştiu unde duce… Tot ceea ce ştiu şi pot spune este că fiecare zi este altfel!
Şi încă ceva… Alături se află CEL care mi-a întins mâna atunci când am avut eu nevoie. S-a întors din drumul său tocmai pentru a întinde o mână cuiva, necunoscut. Pentru mine a contat.
Mulţumesc profesore!

Cu drag,
Monica Stănescu

profetii-01
surse imagini:

http://www.phaelosopher.com/2015/04/13/what-makes-a-race-advanced/

https://www.pinterest.com/pin/528750812477495521/

Articol citit de 66 vizitatori

One Response to Procesul trezirii şi paradoxul cunoaşterii

  1. Şerban Stănescu

    Am şi eu să-ţi fiu recunoscător pentru destul de multe!
    Cea mai importantă realizare a ta însă, constă în aceea că, ţi-ai descoperit Ghidul Interior. Unii, îi zic “busolă” şi dintr-o perspectivă literară, chiar asta este. O busolă pentru existenţa ta.
    Totuşi îţi amintesc şi amintesc oricui: orice instrument, oricât de bun, oricât de sofisticat ar fi, trebuie folosit. Doar aşa se capătă acea conexiune între “Interior” (Pământ) şi “Exterior” (Cer).

« « Iubirea, naşterea, Spiritul, corpul astral şi cel fizic| Talent versus vocaţie » »