browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Carte gratuită – Autodezvoltare Ocultism Extrasenzorial|| Magia lui TE IUBESC » »

Provocări 2015 – Biomasa

Posted by on 12, December, 2014

Prima roabă de biomasă!

 

 

Mulţumim pentru vizită!

Ca tot omul gospodar, facem şi noi, “iarna car şi vara sanie”!

Asta înseamnă practic să căutăm, acum, când vremea ne îndeamnă la meditaţie, soluţii pentru provocările cu care ne-am confruntat!!

Prima provocare despre care voi vorbi, este BIOMASA.

Aici, o să amintesc despre faptul că, a face grădinărit clasic, înseamnă a săpa până la epuizare. Pentru iubitorii permaculturii dar mai ales pentru cei de vârsta noastră şi chiar mai înaintaţi în vârstă, hârleţul e ultima variantă acceptabilă!

În această ordine de idei, am căutat alte soluţii, care să fie aplicabile şi la

60 şi la 70 şi la 90 de ani, în egală măsură. Cu alte cuvinte, efortul fizic minim posibil.

Una dintre ideile cu care am rezonant intuitiv, se numeşte “cultură în straturi”. Fără să am exact idee dacă există aşa ceva, pentru simplul motiv că în toate grădinile în care am fost în ultimii 30 de ani, cantitatea de sapă se măsoară cu megawatt-ul, am rămas fidel observaţiilor în natură: încă de pe la vârsta de 6 ani, făceam escapade în pădure. Pentru cine cunoaşte pădurile din Parâng – Retezat – Vâlcan, e uşor de înţeles ce vreau eu să spun.

Acolo, am observat ceva care m-a pus pe gânduri, decenii la rând: acele de brad şi frunzele de la fagi, cad an de an unele peste altele şi acolo, cresc de toate! Mai mult, am văzut trunchiuri de pomi căzuţi şi năpădiţi de vegetaţie.

Ani în şir am privit stupefiat la ceea ce se întâmpla pe “ogoarele patriei”… Tone de chimicale şi producţii umflate “din condei”!

Din păcate, studiile mele fiind de chimie, îmi lipsea vocabularul adecvat pentru agricultură, dar mi-a venit în minte ideea cea mai directă de a caracteriza ceea ce se petrecea în pădure: CULTURĂ ÎN STRATURI!

Pentru mine, era cât se poate de logic şi de evident: an de an, strat peste strat de frunze, crengi, conuri de brad, vegetaţia uscată, se adunau sub arborii pădurii şi când călcam, parcă aş fi călcat pe un covor moale.

Când culegeam ciuperci de pildă, îmi plăcea să scormonesc în pământ, să văd “ce e dedesubt”! Aşa am descoperit o puzderie de gângănii, dintre care singurele pe care le cunosc şi azi, sunt furnicile, râmele şi miriapozii. Erau însă acolo o mulţime de alte gângănii care şi azi îmi sunt necunoscute. Dar am reţinut un lucru: ACOLO ESTE VIAŢĂ! MULTĂ!

Aşa încât, am rămas la ideea “cultură în straturi”.

Din păcate însă, la Măgura, e orice altceva decât pădure! Aşa încât, mi-am pus la încercare aptitudinile de internaut şi webmaster şi am început să-mi clădesc baza de documentare şi informare necesară.

Există “cultură în straturi”? Dacă DA, ce înţeleg prin asta cei care o practică? Ce pot prelua din experienţa lor? Pot aduce la curte, la câmpie, o metodă de generare a straturilor de sol din pădure? Dacă DA, CUM?

Acestea au fost provocările cu care m-am confruntat începând din 15 octombrie 2014 încoace.

Aşadar, SE POATE?

Înainte de toate, am aflat că am rezonat cu un număr destul de mare de “încăpăţânaţi” ca şi mine, din toată lumea! Am găsit răspunsurile, am găsit confirmările pe care le căutam!

Se poate aplica cultură în straturi ca în pădure, undeva într-o grădină? DA!! Se poate!

Acum, mai rămânea să văd şi CUM ANUME.

Teoretic, singura masă vegetală disponibilă este din plivit. Adică, “buruienile”. Dar ca să pot estima cantitatea, am nevoie de cel puţin un sezon. Pe de altă parte, experienţa personală din intervalul 2005 – 2007, mi-a arătat că e prea puţin ceea ce rezultă din plivit. E o sursă de biomasă, dar e prea puţin.

Am căutat să observ ce mai am în grădină: corcoduşi, salcâmi (vreo 7 puieţi de un an), un vişin, un nuc, un liliac, o rudă a salcâmului aclimatizată de curând la noi necunoscută mie ca denumire, cu nişte inflorescenţe roz, aciculare un dud şi vreo 90 de butuci de vie.

Am reflectat adânc asupra a ceea ce am observat în anii anteriori, în toate grădinile dar şi pe străzi în oraş, în pădure şi aiurea.

Există un fel de “igienă” naturală a biotopului şi există o corelaţie clară între masa verde şi fructificare, indiferent de specie sau subspecie. Corelaţia pe care am remarcat-o este ori fructe, ori frunze şi ramuri!

Ştiam încă de la viţă şi roşii că dacă vrei producţie, trebuie să “copileşti”.

Copilitul, este de fapt o formă de a ghida dezvoltarea plantei către un produs sau altul. O observaţie şi o corelaţie interesantă, asupra căreia îţi propun să meditezi îndelung:

De-a lungul anilor, cea mai mare bătaie de cap mi-a dat-o administrarea timpului, prin prisma proiectelor la care lucram. Dar dincolo de timp, este ENERGIA. Timpul, e doar o componentă a energiei numită AKASHA. Ne putem deci gândi altfel: dacă mie îmi merg proiectele încet pentru că m-am împrăştiat în prea multe direcţii, de ce ar fi altfel pentru orice altă formă de existenţă?

Aşa am înţeles rostul copilitului şi al tăiatului pomilor!

Acum, a venit vremea să verific în practică ipotezele mele şi învăţăturile extrase din documentaţia citită.

Sepp Holzer, mi s-a părut o lectură plăcută, pentru că am regăsit acea gândire arhetipală pe care mi-a format-o Pădurea, apoi ceva mai târziu Grădina şi aici, am folosit Grădina, pentru ceea ce am în minte gândindu-mă la suma tuturor grădinilor prin care am călcat de când mă ştiu iar revederea pe ecranul minţii a bogăţiilor din pădure, m-a ajutat să văd altfel chestiunea biomasei. Deci, care ar fi soluţia de a colecta biomasă? Care sunt sursele mele de biomasă?

Soluţii practice pentru colectarea biomasei

  • Colectarea plantelor rezultate din plivit;
  • Colectarea părţilor plantelor care sunt supuse tunderii, tăierilor (copilire) pentru ghidarea creşterii;
  • Cultivarea de specii repede crescătoare, cu vegetaţie bogată (fasolea purpurie, care este căţărătoare)
  • Colectarea masei vegetale de la pomii supuşi tăierii pentru îngrijire;
  • Colectarea plantelor sacrificate la repicare;
  • Colectarea masei vegetale rămase post-recoltare;
  • Colectarea frunzelor şi a fructelor căzute şi degradate iremediabil.

După cum se vede, am un plan destul de bun pentru capitolul biomasă.

 

Primii paşi, i-am făcut acum câteva săptămâni, când am adunat cam tot ce am putut şi am pus la compostat. Din păcate însă, cantitatea adunată este foarte mică şi de aici, m-am aflat în situaţia de a găsi soluţii pentru a asigura o cantitate mai mare de nutrienţi pentru a putea realiza o cultură în straturi multiple.

Potrivit informaţiilor pe care le deţin, este necesar un număr de 4 – 8 straturi de nutrienţi, din care doar 2 – 4 pot fi pământ (sol). Restul, trebuie să fie biomasă; fie compost, fie masă verde.

Pe moment, am putut realiza doar cultură într-un singur strat. În primăvară însă, sper să avem suficient material pentru a acoperi cu al doilea strat cultura de ceapă şi usturoi iar la recoltarea biomasei din restul grădinii, voi avea grijă să culeg tot ce poate fi cules şi să şi evaluez cantitativ.

Vom merge progresiv cu numărul de straturi, astfel încât să putem ajunge la straturi alternate de nutrienţi, cu o grosime de până la 60 centimetri, care să ne permită cultivarea de rădăcinoase pivotante (sfeclă, ţelină, morcov) sau de bulboase, cum e cartoful de pildă (sau ceapa şi usturoiul, deşi aici masa verde e aproape zero, că se consumă! 😉 ), care dă şi masă verde din belşug!

Cam acestea ar fi gândurile mele pentru 2015, privind biomasa.

În următorul articol, voi discuta despre o altă provocare pentru 2015 şi anume, COMPOSTUL.

 

Articol citit de 74 vizitatori

4 Responses to Provocări 2015 – Biomasa

  1. Ioan Nedisan

    Mi s-a parut unul dintre cele mai interesante articole, poate si pentru ca am o afinitate fata de plante. Am si eu o padure in apropiere, chiar daca nu e Retezat, dar a fost aproape cam tot timpul. Sunt foarte interesat de exeperientele voastre viitoare, in aceasta privinta, si nu numai…

    • Şerban Stănescu

      Salut! :)
      Ca să-ţi spun drept, delimitările temporale ale experienţelor mele, sunt mai curând formale. E dificil să comunici fără nişte repere temporale. Majoritatea oamenilor au nevoie de ele.
      Pentru mine, e mai curând o călătorie continuă, “în Ţara Minunilor”. O idee curge din alta, o experienţă din alta. Apoi le pun cap la cap şi văd un pas sau mai mulţi într-o direcţie…
      Retezat, Parâng…
      Da… Cum spuneam şi în cărţile publicate, am avut trei mari Profesori: Muntele, Pădurea şi Marea.
      Acum a venit vremea să trag linie, să văd şi eu ce am învăţat! 😉
      Până acum, constat că ideile mele “imposibile”, sunt posibile. Sepp Holzer, Bill Mollison, Geoff Lawton, sunt doar câteva confirmări şi sunt convins că există mulţi alţii care chiar dacă au rezultate mai puţin cunoscute, trăiesc într-o lume diferită de aceasta caracterizată prin războaie, conflicte de tot felul, poluare, crize, etc.
      Poate că voi reuşi să învăţ şi de la Foc! :) E mai greu, dar se poate!
      Oricum, inedia rămâne principala provocare! 😉

  2. Ioan Nedisan

    Draga Serban,
    Am citit si eu o lucrare de-a lui Sepp Holzer, foarte instructiva. Dar, de fapt, eu voiam sa spun in comentariul anterior, ca la fel ca si tine, si eu am avut aceeasi revelatie, privind stratul de frunze din padure, litiera. Insa nu am mai apucat sa spun sau an uitat, si comentariul a ramas cumva schiop. Lucrurile astea se intampla din cauza aceea: “N-am timp”, despre care foarte frumos ai amintit intr-o postare pe FB. o cauza care de multe ori ma transforma, ca si acum, intr-un fel de amnezic, un amnezic mai mare decat sunt in realitate. Sunt “transformari” nu totdeauna binevenitele, pe care datorez cauzei respective… :)

    • Şerban Stănescu

      Da…
      Am făcut şi eu aceasă reflecţie amară (timpul, ah, timpul) şi, paradoxal, cuvântul “Litieră”, se potriveşte şi la chestia cu timpul (litieră – semnificaţia pe filogeneza greacă, strat de pământ).

      Spre ruşinea mea, “revelaţia” mea, a venit târziu. Când eram dus la câmp, la “muncă patriotică”.
      Dar am observat fenomenul şi m-am întrebat cu ce sunt savanţii ocupaţi, de le scapă fenomenul?
      De pildă “arătura de toamnă trebuie să aibă 60 – 80 centimetri”. Asta, doar o mostră de agricultură “academică”. Pe care, de altfel, am şi văzut-o pe “ogoarele patriei”…
      Între timp, am aflat şi cu ce sunt ocupaţi savanţii. Dar mai bine, mă abţin să spun! 😉

« « Carte gratuită – Autodezvoltare Ocultism Extrasenzorial| Magia lui TE IUBESC » »