browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Provocări 2015 – Cultura în straturi|| Provocări 2015 – Vermicultura şi vermicompostul » »

Provocări 2015 – Compostul

Posted by on 17, December, 2014

Compostul, această resursă formidabilă pentru grădinăritul ecologic!

Compostul, o avere din “deşeuri”!

 

 

Astăzi, voi vorbi despre una dintre cele mai dificile provocări în faţa căreia ne aflăm deja: COMPOSTUL.

În seria de articole “Provocări 2015”, am făcut o prezentare a cadrului în care se situează, potrivit opţiunilor noastre, această formă de nutrient.

Care sunt problemele cu care ne confruntăm?

Două sunt problemele mai dificile:

Cantitatea. E vorba despre necesarul cantitativ de compost, raportat la suprafaţa necesară pentru realizarea culturilor. Astfel, cantitatea de biomasă iniţială, trebuie să fie de 4 ori mai mare decât necesarul de compost, ca produs final şi ca strat de nutrient. Asta înseamnă să recoltăm un volum uriaş de resturi vegetale, dacă vrem să acoperim o suprafaţă de peste 100 mp cu culturi. O primă evaluare, înseamnă peste 64 de roabe de masă vegetală, pentru un strat de solă de 2 mp. Altfel spus, minimum 32 de roabe pentru fiecare metru pătrat de cultură! La o suprafaţă de 500 mp, asta înseamnă practic 16.000 de roabe! Cred că e o provocare destul de mare!

Timpul. O altă mare provocare, este timpul necesar obţinerii compostului. Potrivit informaţiilor existente, timpul minim necesar pentru maturarea compostului, este de 2 ani. În aceste condiţii, lucrul cu compost, devine o mare problemă, atât prin prisma volumului de muncă uriaş necesar pentru producerea lui cât şi ciclul foarte lung de obţinere. De aici, rezultă clar faptul că e imposibil de conceput o soluţie bazată doar pe utilizarea compostului, oricât de bun ar fi calitativ ca strat nutritiv. Fără îndoială, practica va aduce mai multă lumină în domeniu. Pentru moment însă, ne aflăm în impas, cel puţin până vom putea culege un set de date mai complet. Pe baza datelor obţinute din ceea ce am făcut, cantitatea de compost realizabilă, este de departe insuficientă iar resursele noastre, sunt încă mult sub necesarul unei culturi în straturi pe o suprafaţă mai mare de 2 – 4 mp.

 

Ce soluţii există?

 

Din păcate, soluţiile propuse în literatura disponibilă, mizează toate pe existenţa unor depozite “infinite” de deşeuri vegetale sau, pe producţii agricole clasice, care produc deşeuri vegetale şi ignoră aspectele privind reciclarea. Cum această abordare este deja depăşită, rezultă că soluţiile propuse sunt ori inoperante în cazul nostru, ori prohibitive din perspectiva costurilor (costuri de achiziţie, transport, depozitare). Poate voi reveni cu precizări şi argumente.

În prezent, avem în vedere doar două soluţii, gândite de mine în condiţiile date şi cu o perspectivă întinsă pe minimum 20 de ani:

Producţia de masă vegetală în seră. Aici, putem miza pe efectul de seră, pentru extinderea perioadei de vegetaţie dincolo de perioada naturală pe care o permit condiţiile climaterice, respectiv 6 – 7 luni din an. Estimările noastre făcute pe baza investigaţiilor la deţinători de sere, ne conduc la un plus de 60 – 90 zile de cultură de masă verde. Aplicând soluţiile propuse de Alexandr Vasilievici Ivanov pentru vegetariu, poate că se poate extinde chiar pe mai mult de 90 zile, spre 120 – 150 zile. Asta, ar putea acoperi integral hiatusul de 180 zile de vreme nefavorabilă. Practica îşi va spune cuvântul!

Vermicultură şi vermicompost. Din nou, e nevoie de practică şi de seră. Scurtarea ciclului de producere a humus-ului în cazul vermiculturii, este spectaculoasă iar calitatea vermicompostului, depăşeşte calitatea compostului, iar ca sursă de materii prime, este şi mai puţin restrictiv în privinţa condiţiilor de desfăşurare a activităţilor. Deşi în esenţă e vorba despre acelaşi proces la bază, deplasarea accentului către râme (Eisenia foetida – râma roşie) ca agent principal de producere a humus-ului (compostului), permite reducerea ciclului de producţie cu peste 87% din timp, funcţie de condiţiile asigurate râmelor. Din unele surse, rezultă că procesul poate fi accelerat până la 60 zile, ceea ce înseamnă practic o reducere a timpului cu aproape 92%!!

 

Ambele soluţii însă, necesită un timp pentru punerea în aplicare şi evaluarea cantitativă şi calitativă a rezultatelor.

Suplimentar, aceste soluţii, situează pe prima poziţie pe lista priorităţilor, construirea unei sere cu o suprafaţă minimă de 20 mp, pe care să putem derula primele experimente şi, în perspectivă cât mai apropiată, extinderea suprafeţei de seră, la minimum 100 mp.

Din păcate însă, calculele efectuate pe baza costurilor înregistrate până în prezent, conduc undeva la valoarea de 250 – 350 lei/mp seră. Asta înseamnă o investiţie minimă de aproximativ 15000 lei, ceea ce este o sumă mare de bani, totuşi! Din acest motiv, am estimat că e preferabil să începem cu o suprafaţă de 16 mp (5000 – 6000 lei), suprafaţă care poate fi văzută şi deci evaluată vizual, în materialele video din secţiunea “Video”. E vorba despre suprafaţa cultivată în octombrie – noiembrie în acest an prezentată în Şcoala ZENLA – Episodul 6.

Şi aici, practica va introduce corecţiile necesare, dar până la finele anului viitor, rămân nişte provocări foarte mari, posibil chiar obstacole cu grad foarte ridicat de dificultate în înlăturare!

Am în mânecă însă, nişte aşi. Îi voi scoate, la vremea potrivită!

 

 

Articol citit de 104 vizitatori

Comments are closed.

« « Provocări 2015 – Cultura în straturi| Provocări 2015 – Vermicultura şi vermicompostul » »