browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Permacultură Interioară – Plantarea pomilor|| Cinci zile la Măgura (1) » »

Sădirea fizică a pomilor

Posted by on 29, April, 2015

Casa Măgura, © Monica şi Şerban Stănescu

 

 Bine te-am găsit!

Astăzi, voi continua, aşa cum am spus în articolul legat de plantarea pomilor, cu partea fizică legată de sădire, parte care poate fi mai uşor urmărită în filmul pe care l-am prezentat.

Îţi recomand deci să revezi filmul şi apoi să continui să citeşti, pentru a fi mai uşoară comunicarea informaţiilor.

Aşa cum se poate vedea, operaţia de sădire, a început prin săparea gropii.

Cred că se poate remarca uşor din film faptul că în timpul săpatului, am urmărit o anume regulă. Regula, se referă la separarea solului în două componente de bază:

  • Nutrienţii organici. Porţiunea de sol de deasupra, care conţine masă vegetală, stratul care se află deci la suprafaţă, l-am depus separat.
  • Nutrienţii anorganici. Solul care se află dedesubtul porţiunii pe care cresc vegetalele, conţine foarte multe tipuri de săruri minerale, care sunt sursa din care se nasc împreună cu apa, electroliţii care constituie mare parte din hrana plantelor. Dat fiind faptul că planta foloseşte în egală măsură microelementele din sărurile şi oxizii din solul profund dar şi ceea ce uzual numim „litieră” termenul mi se pare greşit, deparece provine din greacă unde înseamnă MINERALE, (lithos = piatră) adică o cu totul altă porţiune din sol! parte care conţine preonderent compuşi organici, altfel spus „carbon” şi „azot” direct asimilabile de către plante, am procedat la separarea acestor două tipuri de sol. Aceste tipuri de sol (argile) conţin sărurile anorganice solubile în apă cum ar fi sulfaţi, sulfiţi, cloruri, fluoruri, azotaţi, azotiţi, carbonaţi şi alte săruri dar şi mulţi oxizi şi hidroxizi.

Scopul pentru care am realizat separarea celor două tipuri de sol, a fost acela de a omogeniza în profunzime SOLA, adică, acel material nutritiv pe care l-am oferit puiului de pom, astfel încât să reduc la minimum efortul rădăcinilor de a îşi căuta nutrienţii în faza incipientă a vegetaţiei.

Cu alte cuvinte, ceea ce am făcut, am făcut pentru a uşura traumatismul mutării dintr-un loc în altul, pentru a ajuta planta să facă un efort mai mic pentru a căuta acele materiale nutritive de care are nevoie, astfel încât acomodarea la noul loc în care va trăi, să fie mai uşoară.

După ce am săpat groapa şi am realizat pregătirea preliminară a materialului nutritiv prin separarea porţiunilor de sol cu caracteristici diferite, am trecut la pregătirea „patului” nutritiv.

PREGĂTIREA PATULUI NUTRITIV

M-am străduit să respect un principiu al permaculturii care mi se pare că merită înţeles şi aplicat cât mai larg în toate aspectele vieţii: utilizarea la maximum a resurselor locale.

Ca primă operaţie, am pus apă pe fundul gropii, să verific viteza de absorbţie pe de o parte, pe de alta, pentru a creşte umiditatea relativă a zonei adiacente rădăcinii.

Mai departe, am pus pe fundul gropii porţiunea de sol extrasă de la suprafaţă, cu tot cu vegetaţia dezvoltată. Am adăugat apă şi cam 2 litri de rumeguş şi am realizat o pastă nutritivă, a cărei grosime am căutat să fie aproximativ egală cu dimensiunea portaltoiului.

Rumeguşul, l-am introdus în scopul de a furniza un mediu poros şi hidroabsorbant pe de o parte; pe de alta, pentru a oferi nutrienţii carbonici necesari şi un oarecare aport termic. Rumeguşul în prezenţa apei, se descompune ceva mai lent decât se dizolvă mineralele, astfel încât el asigură şi porozitate şi umiditate şi nutrienţi organici. E un fel de material-tampon pe perioada cât el există în compoziţia patului nutritiv. Am favorizat pe de altă parte şi râmele, care îmi asigură oxigenarea solului şi pătrunderea apei în profunzime, deoarece râmelor le plac deşeurile celulozice.

PLANTAREA PUIETULUI

După ce am scufundat rădăcina pomişorului în materialul nutritiv (mocirlă, mocirlire) şi am acoperit astfel rădăcina cu nutrienţi, am mărit consistenţa pastei nutritive adăugând încă puţin sol cu conţinut de plante, până când am terminat ceea ce scosesem la început din decopertare. Am practicat apoi o adâncitură şi am pus atât pomişorul cât şi tutorele pregătit. Ca tutore, am folosit o ţeavă din plastic (PPR, poli-propenă), pentru că îmi oferă posibilitatea de a refolosi tutorele timp de mulţi ani şi pe de altă parte, pentru că tutorii din lemn pot putrezi neuniform şi de aici, ruperea lor la vânturi mai puternice, devine mult mai probabilă.

După poziţionarea convenabilă a rădăcinii în patul nutrient, am continuat cu astuparea gropii. Am căutat să presez puţin pământul astfel încât să elimin bulele mari de aer formate pe rădăcini, apoi am continuat cu restul de pământ, până am terminat tot ce scosesem din groapă.

După ce am aşezat pământul peste tulpină, am practicat o adâncitură în zona trunchiului şi un fel de bordură din pământ pe circumferinţa gropii. Am mai adăugat apă, lăsând-o să se absoarbă.

După cum se poate vedea în film, plantarea a reuşit, ambii cireşi „s-au prins” cum se spune şi au început să se dezvolte.

CONEXIUNEA ENERGETICĂ

Un aspect important pe care l-am discutat mai pe larg în articolul precedent, în care am vorbit şi despre permacultura interioară, este CONEXIUNEA CU CÂMPURILE LOCALE.

În tot timpul lucrărilor, am căutat să rămân conectat cu câmpurile şi să observ continuu din interiorul meu, modificările apărute ca urmare a acţiunilor mele, am căutat să folosesc feed-back-ul venit de la Pământ, plante, apă, aer şi Soare, astfel încât să rămân pe cât posibil integrat în banda de frecvenţe de lărgime maximă.

Când am simţit că acordul în frecvenţă slăbeşte, focalizarea scade, am făcut pauză şi m-am reacordat, astfel încât să mă situez pe cât posibil, pe banda maximă a frecvenţelor de comunicare şi transfer de informaţii.

Evident, frecvenţa de referinţă a fost energia specifică centrului psihic Anahata chakra, energia coeziunii.

Atât puieţii cât şi mediul mi-au răspuns şi am căutat să păstrez această comunicare la nivelul maxim posibil.

Pentru cei interesaţi să aprofundeze subiectul, în filmul „The Celestine Prophecy”, secvenţa corespunzătoare este undeva la început, când John este în grădina de la Viciente cu Julia şi exersează vizualizarea câmpurilor, alături de ceilalţi care erau acolo, în grădină.

Închei aici şi sper ca într-o lună de-acum încolo să pot să vin cu veşti noi de la sădirea cerlorlaţi patru pomi, făcută cam la 9 zile după cireşi, cu aceleaşi metode.

Puieţii sădiţi la a doua serie, provin dintr-o altă pepinieră decât cireşii şi modul de livrare a fost şi el mai puţin profesional, aşa încât, recunosc, sunt şi eu foarte curios să văd rezultatele.

Zilele începutului de mai le vom petrece la Măgura şi foarte probabil, voi rămâne acolo o perioadă lungă, posibil până spre toamnă, întrucât e foarte mult de muncit acolo.

Voi vedea cum voi putea să împărtăşesc cu cei interesaţi noutăţile.

Deocamdată, am în plan cel mult o revenire de două zile la Alexandria şi sper ca în acele două zile lunar, să pot publica şi articole şi fotografii pentru cei îndrăgostiţi de grădinăritul inteligent şi de permacultură.

Articol citit de 185 vizitatori

2 Responses to Sădirea fizică a pomilor

  1. TudorTudor

    Cateva recomandari:
    – inainte sa incepi sa sapi groapa, exact in locul in care intentionezi sa pui tulpina, fa semnul crucii cu harletul si da-i binete pomului;
    – groapa sa fie mai adanca, asfet incat radacinile sa fie la minim 5 cm sub suprafata gropii si aceasta la macar 10 cm mai jos de nivelul 0 al gradinii (de iarba); trebuie sa ramana o groapa ca un lighean in jurul pomului – vara e buna la udat (din ploaie, natural, sau cu furtunul / galeata) si toamna se umple cu balegar uscat si frunze (in care isi fac cuib insectele)
    – inainte sa se ude prima data cu apa ( cand groapa este acoperita pe jumatate ), pamantul se calca cu picioarele, se taseaza ; apoi se pune din nou pamant si se uda fara sa se mai taseze
    – in primavara urmatoare dezgroapa cativa cm din radacina si taie toate “mustatile” pentru a forta pomul sa-si faca radacinile in jos cat mai repede – rezultatele se vor vedea in anii secetosi
    – la toamna procura-ti din timp cateva legaturi de papusoi / porumb uscati si inveleste-i, ii vor proteja de rozatoare sii ii vor ajuta sa faca fata frigului
    – pune in preajma lui un vas cu apa; pasarile iti vor multumi si vor tine departe anumiti daunatori
    – primul fruct cules da-l de pomana

    Spor si sa auzim de bine

    • Şerban Stănescu

      Mulţumim!
      Mi se pare straniu ce spui tu!
      Cam asta am făcut, doar că am lucrat în plan subtil mai mult decât simplul semn al crucii. Simbolic însă vorbind, chiar e necesar să lucrăm aşa!
      Din perspectivă strict fizică însă, asta a fost procedura şi logica plantării! Ele au reieşit ca sinteză a experienţei generale de viaţă. Sunt convins că poate fi argumentată îndelung de către oricine a observat Natura.
      Straniul vine din faptul că m-am ferit să citesc despre pomicultură şi plantare. Am preferat să comunic direct cu mediul şi să-mi redeştept (reactivez) experienţa din toată viaţa.
      Chestia cu învelitul, chiar îmi dă bătaie de cap. Fiind noi (recent veniţi, adică) în zonă, avem puţine cunoştinţe şi încă suntem în căutare de surse de diverse.
      Cu primele fructe, e o mitologie în care cred. Bătrânii, zic să le laşi îmn pom că sunt ale lui şi asta, valabil mereu. Şi cred asta. Mi-e greu să argumentez raţional. E prin biblie un verset care zice ceva de legatul gurii boului care treieră. Semnificaţia mi se pare mult mai largă decât cea din cuvinte.

« « Permacultură Interioară – Plantarea pomilor| Cinci zile la Măgura (1) » »