browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Iubirea de dincolo de iubire|| Carte: Henri Durville – Kybalion » »

Saltul în conştiinţă şi acordul în frecvenţă

Posted by on 15, August, 2014

Header Şcoala Zenla - Salt în Conştiinţă

 Încep prin a mulţumi numărului mare de cititori ai primului articol publicat în legătură cu saltul în conştiinţă şi vin acum să continui tematica, cu un subiect a cărui înţelegere este vitală: ACORDUL ÎN FRECVENŢĂ.

Unul dintre fenomenele pe care l-am remarcat la foarte multă lume care practică o formă de post sau alta, indiferent despre care anume regim ar fi vorba, constă în manifestarea un tipar mental de tipul „Mă duc la vraciul X, să mă facă bine cu leacuri naturiste!

Mă abţin de la comentarii, dar faptele vorbesc de la sine. Există acest tipar mental al idolatriei, al externalizării cauzelor şi al ridicării în slăvi a panaceului, acel remediu universal dintr-o bulină, „piatra filosofală” care rezolvă totul dacă o înghiţi remediul trebuie să fie solid sau cam aşa ceva, alt tipar mental, derivat din reflexul condiţionat al hrănirii cu solide! l-ai apucat pe dumnezeu de-un picior că e un praf, că e o tinctură, un macerat la rece, că e o pastilă, că e un ceai combinat din plante, contează prea puţin, aici vorbim despre tipare mentale! ideea care călăuzeşte pe cei mai mulţi, constă în iluzia că alimentul sau remediul respectiv, ar conţine ceva care rezolvă boala sau înlătură acel „ceva” nedorit sau, în alte cazuri, aduce ceva ce ne dorim foarte mult.

Din păcate, adevărul este cu totul altul şi deşi a fost demonstrat ştiinţific în laboratoarele NASA şi Jet Propulsion Laboratories (cercetare militară), multă lume încă se leagănă cu iluzia că ar exista un panaceu (un remediu universal).

Astfel, un caz care a stârnit controverse şi dispute, a fost acela al unui terapeut austriac (am uitat detaliile şi unde am citit) care a vindecat o boală destul de răspândită, concepând un remediu dintr-o combinaţie de plante. A început să vândă amestecul de plante prin farmacii dar, stupoare, după moartea sa, remediul a devenit ineficace, indiferent de cantitatea consumată.

Explicaţia poate părea savantă, dar dacă ne amintim legile fizicii, ea este simplă.

Acea combinaţie de plante, era REZONATORUL care odată ingerat, punea „bolnavul” (pacientul) în rezonanţă cu tiparele mentale ale autorului, care rezolvase afecţiunea respectivă pentru el şi prin urmare, înăuntrul său tiparele mentale ale stării de echilibru specifice acelei forme de afecţiune, erau active.

Luând acea combinaţie de plante, pacientul intra în rezonanţă cu autorul remediului şi prelua de la acesta tiparele mentale ale vindecării dezechilibrului.

Procesul se numeşte simplu, ACORD ÎN FRECVENŢĂ.

Am dat exemplul de mai sus ca să ilustrez şi cele afirmate în articolul „Alimentaţia şi informaţia” şi pentru a sublinia importanţa informaţiei ca aliment.

Revenind acum la saltul în conştiinţă, pentru a realiza saltul în conştiinţă care încinge imaginaţia a din ce în ce mai mulţi oameni, este necesar să operăm o modificare în frecvenţa medie de vibraţie proprie!

Acest adevăr, este prezentat în biblie sub formula „mântuirea este personală” şi, cuplat cu învăţătura transmisă de către antici prin inscripţia de pe piatra templului lui Apollo din Delphi, GNOSIS SEAFTON (nosce te ipsum sau temet nosce în latină), ne conduce la înţelegerea că saltul în conştiinţă este o problemă de alegere personală.

Cu alte cuvinte, depinde de fiecare ce anume Realitate experimentează şi de aici, căror legi se supune.

Cine îşi imaginează că va veni un „mesia” să îl scutească de legea cauzei şi efectului (asta aşteaptă cam toată lumea!) se înşeală amarnic!

Mesia, va veni, dacă vreunul dintre noi va decide în mod conştient să îşi modifice frecvenţa medie de vibraţie într-atât de mult, încât să manifeste înăuntrul său caracteristicile acelui salt de conştiinţă, care să facă din el un Mesia. Este de fapt exact ceea ce a făcut Isus! Modificarea frecvenţei medii de vibraţie, a culminat în cazul său cu cele 40 de zile de post în deşert, după care, nivelul conştiinţei sale i-a permis accesul la o cunoaştere mult mai cuprinzătoare decât a oricărui alt „muritor” din vremea aceea.

Ca o concluzie, în încheierea acestui articol, precizez că Dieta Hiper-Hidratată, este exact instrumentul pe care îl utilizez pentru a afectua saltul în conştiinţă de care am nevoie pentru a îmi modifica Realitatea interioară, astfel încât să pot percepe mai clar şi mai uşor tiparele mentale care îmi guvernează existenţa în prezent, adică, alt nivel de autocunoaştere.

Calea către saltul în conştiinţă, trece prin „Gnose se aftonCUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI şi saltul în conştiinţă, este tocmai această cunoaştere de sine şi profunzimea cunoaşterii la care a ajuns fiecare.

Pe cale de consecinţă, cine se va hrăni în continuare predominant cu alimente solide, va continua să experimenteze la infinit una şi aceeaşi Realitate infinită şi anume, Realitatea Fizică, a „obiectelor”, a acelor forme de manifestare tangibile.

Cum această Realitate este infinită, câmpul experimentelor posibile este şi el infinit, deci cine îşi îmaginează că va veni cineva (Mesia sau oricine altcineva) să-l dea afară din lumea în care şi-a ales să trăiască şi să-l azvârle „unde curge lapte şi miere”, se înşeală amarnic, pentru simplul motiv că îi este necunoscută Legea Liberului Arbitru sau, ceea ce se numeşte „DREPTUL DE A ALEGE”.

Trăim acea realitate pe care am ales să o trăim!

Cum putem părăsi această Realitate?

O putem schimba?

Seria de articole Dieta Hiper-Hidratată, este un răspuns pentru cei care sunt hotărâţi să facă orice pentru a îşi schimba Realitatea, potrivit propriilor idei şi dorinţe.

Totul se rezumă la înţelegerea faptului că Rezonanţa este o lege universală, care acţionează fără să ne ceară nouă părerea despre ce face şi cum face. Este o parte a Fiinţării şi, pe cale de consecinţă, e o parte din noi înşine. Faptul că X o ignoră, e problema lui X (a mea, a ta, a lui, etc.) şi mi se pare evident că presupunerea că existenţa ei ar înceta, e o simplă fantezie.

Dacă m-aş înşela în această privinţă, atunci ar trebui să dispară brusc toate ziarele, televiziunile, toate radiourile, pentru simplul fapt că eu le ignor din anul 2000!

Într-un anumit sens, chiar este adevărat: din Realitatea mea, au dispărut. Dar atât!

Închei cu alt exemplu: faptul că tatăl meu, socrii mei (peste 80 ani toţi…) ignoră internetul, te împiedică cu ceva pe tine să citeşti acest articol? Şi totuşi, în Realitatea lor, „internet” şi tot ce înseamnă asta, lipseşte!

Articol citit de 57 vizitatori

2 Responses to Saltul în conştiinţă şi acordul în frecvenţă

  1. Ioan Nedisan

    Draga Serban,

    Sper ca nu te-am dezamagit prea mult cand am spus ca INCA nu sunt pregatit pentru inedia. Deocamdata realitatea mea sau nivelul meu de constiinta este altul decat cel pe care il intuiesc la tine.

    In legatura cu articolul de fata, este foarte frumos, si ca totdeauna imi face deosebita placere sa te citesc. As avea totusi o observatie. Daca tatal tau , socrii, etc… nu sunt interesati de internet, nu acelasi lucru se poate spune si despre INTERNET, pe internet il “intereseaza” socrii tai, si ii influenteaza, chiar daca ei nu-si dau seama. Te-ai gandit la asta …. :)

    • Şerban Stănescu

      Magnific comentariu!
      M-am abţinut să fac afirmaţia explicit, dar “ai prins-o din zbor”! FELICITĂRI!
      Exact acesta este şi sensul întregului articol şi dacă tot ai sesizat, DA, aşa este, eu pot sta liniştit cu capul în nisip, în vreme ce un altul îmi trage şuturi “a posteriori” (în fund, mai pe româneşte :) ). Fără îndoială, pot să mă supăr pe nisip, totuşi cauza efectivă, e şmecheraşul care m-a prins cu dosul în plin soare şi profită de ignoranţa mea!
      Despre dezamăgiri…
      Dragul meu coleg!…
      Sunt prea ocupat cu propriile mele dezamăgiri ca să mai am loc să mă dezamăgească alţii!
      Gândeşte-te simplu de tot, cam cât de dezamăgit poate fi un om care, după ce a schimbat ceva (mititel, acolo) în viaţa lui, constată că dacă o făcea mai devreme… Eheeee, ce bine era! Asta, o zic înţelepţii neamului, eu doar am repetat: “Dă-i doamne românului, mintea ‘a de pe urmă!”
      Aşa şi eu cu Dieta Hiper-Hidratată.
      DUPĂ CE AM POSTIT 6 luni cu DHH în 2008, am descoperit cam câte puteam face “dacă mă apucam mai din vreme”.
      Acuma, cinstit vorbind, e un adevăr brut. Dar dacă mă las captivat de el, unde ajung?
      Abordarea mea a fost una mai constructivă, zic eu:
      CE POT FACE ACUM?
      Aşa am ajuns de la 10 zile la 30, apoi la 60, la 90, la 120 şi până astăzi, când totalizez aproape 270 de zile de experienţă.
      Sigur, sunt conştient că 270 de zile sunt un fleac. Pe lângă Leonard, de care am amintit (care are la activ posturi de 100 zile cu apă!!!), sunt un bebeluş care sacânceşte.
      Da, dar am deschis ochii şi cred că asta e ce contează!
      DECI:
      Lasă complexele de orice fel la o parte!
      E important că ai acţionat în aplicarea unei decizii luate cu mulţi ani în urmă.
      Dacă ne gândim acum la viteză, cred că greşim mult.
      Avem prostul obicei de a evalua oamenii după viteza cu care obţin rezultate. Doar că ignorăm o învăţătură bătrânească, pe care am învăţat-o aici, în Teleorman:
      Desul umple fesul, rarul umple carul!
      Aici, putem modifica funcţie de unde vrem să aplicăm, dar semnificaţia profundă e tot “Graba strică treaba!“, doar că se referă în mod particular la agricultură “intensivă”. Şi crede-mă, am verificat asta pe câmp, de zeci de ori! AŞA ESTE! De altfel, vezi şi ce zice Sepp Holzer, un minunat în materie de permacultură!
      Eu unul, te felicit pentru că te-ai înscris pe o anume linie evolutivă şi cred eu că restul, depinde mai curând de ce anume vrei să înveţi decât de “cât de repede”. Cel puţin, aşa văd eu lucrurile.
      Sigur, pe mine mă fascinează inedia. Dar asta e problema mea!
      Pe alţii de pildă, îi fascinează aurele corpurilor şi s-au apucat de bioenergetică, tratamente naturiste sau alte forme de terapie cu lumină, cum ar fi Reiki, de exemplu.
      Da, am făcut Reiki, dar m-am oprit din studiu pentru că oricum lucram cu Lumină încă din copilărie şi tot sistemul mi s-a părut o complicaţie de tip mercantil, menită să umple buzunarele “maeştrilor” cu banii din buzunarele amatorilor de diplome de terapeut.
      Ca fapt divers, iniţierea în Munay Ki a fost “gratis” şi practic se lucrează la fel ca în Reiki, doar că în loc să dai sute de euro, pe o hârtie (diploma) şi nişte pagini tipărite, recunoaşterea ţi-o dă PRACTICA şi REZULTATELE PERSONALE.
      Dar… Fiecare cu Realitatea lui!
      De vreme ce pe unii îi fac diplomele, trebuie să existe şi complementarul, adică, vânzătorii de hârtii parfumate exotic.
      Fără să fiu ACUM împotriva cursurilor pe bani (am fost pornit multă vreme…), cum am spus, mi se pare o complicaţie inutilă, pentru că rezultatele vin din practica personală, nicidecum din cantitatea de cursuri plătite şi diplome luate.
      De aceea, eu apreciez orice mic efort personal, inclusiv cititul, dar mă încântă mai mult “perseverenţii” ca să zic aşa, adică cei care se ţin mult de treabă, chiar dacă fac paşi foarte mici.
      Chinezii spun că “Orice drum de 1000 li, începe cu un pas!” (un li, are cam 4,5 km, dar la chinezi, 4500 km e puţin… 😀 )
      De fapt, filosofia asta a “milimetrului”, am aplicat-o când m-am apucat iar să scriu, după ce am ars cele 1600 de pagini, prin 1991…
      Atunci, mi se părea că s-a sfârşit Pământul şi că s-a ales praful de tot.
      Acum, ştiu că a fost o etapă a existenţei mele şi că poate că e mai bine că am făcut aşa, pentru că am învăţat mai multe.

« « Iubirea de dincolo de iubire| Carte: Henri Durville – Kybalion » »