browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Cui i-e frică de postul cu apă?|| Şcoala mea de vis » »

Sarea din… bucate

Posted by on 16, July, 2015

Salut!   Sarea in alimentatie

În ultimul timp am făcut o mică pauză din scris, dar am revenit cu noutăţi! Mai exact cu rezultatul unui alt experiment  efectuat recent. În primul rând ce înţeleg eu printr-un experiment: dacă fac “x” obţin rezultatul “y”.

Deci! Astăzi îţi voi povesti despre un alt experiment legat de un element extrem de folosit în alimentaţie: sarea (clorură  de sodiu). Am să “sar” niţel peste descrierea sării, mai exact despre tot istoricul ei, conţinut, etc, etc. Toate aceste detalii le poate afla oricine dacă este interesat. Dar! Pe mine însă m-a “măcinat” un “de ce”! De ce TREBUIE să consumăm sare şi, mai ales, căutam să aflu răspunsul la întrebarea: ce se întâmplă dacă elimin sarea din alimentaţie?  Deocamdată sunt doar două luni de experimentare, iar rezultatele deja au început să se vadă. Ar fi o minciună să afirm că am eliminat complet din alimentaţie sarea, dar am redus-o cât am putut de mult! Interesant este ce însă am observat! Iată ce am constatat (hai să zicem!) pe propria mea… piele, căci primul element anatomic care a dat “semne” a fost chiar pielea. Dacă mai apar şi alte schimbări, voi scrie negreşit despre ele… Deocamdată iată primele observaţii.

1. S-a modificat procesul de eliminare a apei din organism, în special prin transpiraţie şi urină (cantităţi mult mai mici).

2. S-a redus destul de mult conţinutul de săruri din aceste procese de eliminare.

3. S-a redus destul de mult cantitatea de alimente solide consumate (în special pâine!).

4. Atracţie din ce în ce mai redusă către un consum de alimente preparate în mod termic.

5. A scăzut destul de mult senzaţia de “sete”, astfel încât am ajuns să consum apă în loc de mâncare obişnuită.

6. Senzaţia de “sete” este foarte uşor potolită consumând un fruct proaspăt sau o legumă cu un conţinut mare de apă (de exemplu o roşie sau un castravete).

Cam atât. Deocamdată, căci experimentul continuă!

 

Sursă imagine:

http://stronginathong.com/how-much-salt-do-we-really-need/

Articol citit de 180 vizitatori

5 Responses to Sarea din… bucate

  1. Ioan Nedisan

    Foarte interesant, spun asta pentru ca si eu reduc din alimentatie, cat pot, sarea. Nu stiu, si de aceea nu ma pronunt, daca asta e bine sau nu, si la fel, as minti daca as spune ca am eliminate-o complet, de altfel nu mi-am propus asta. Ma orientez insa dupa un fapt concret, sarea ca atare, nu se gaseste foarte usor in mod natural, asa ca este posibil sa nu am nevoie de cantitati foarte mari. Mi se pare insa ca se afla, in cantitati mai modeste, in diferite alimente naturale.

    • Monica Stănescu

      Sarea naturală, de la “mama” ei, este interzisă spre comercializare prin legislaţie, deci posibilităţile de a o procura ca atare sunt extrem de reduse. Dar printre amintirile mele se află şi un detaliu legat de sare. Mamaie, mama mamei mele, avea nişte bulgări uriaşi de sare de culoare gri. Spărgea cu ciocanul din acei bulgări când avea nevoie. Cât despre gustul acelei sări, avea alt gust pur şi simplu! În plus, sarea cumpărată mă “dărâmă”. Miroase groaznic de puternic a iod! După ce-am ţinut câteva posturi ceva mai dure şi mai îndelungate mi s-au ascuţit unele simţuri, printre care şi mirosul. Dar despre aceste modificări voi scrie treptat…
      În fine! Am ajuns însă la alte două concluzii după publicarea articolului.
      Una dintre ele este legată de… folosirea sării în procesul de conservare. Prin folosirea sării “ceva” se conservă în organismul nostru. Zău dacă îmi pot da deama ŞI ce anume!
      A doua este legată de cât e de “bine” sau de “rău”. Sarea există, deci are un rost. Mie cel puţin mi se pare o aberaţie să o consider ca fiind un “duşman” de-al meu sau să o declar inutilă. Tot ceea ce am putut face este să las cantitatea de sare din tot ceea ce consum ca atare, fără a mai adăuga eu ceva în plus. Gustul ţine de satisfacţie, de plăcere, cu alte cuvinte de chackra swadistana… Dar asta e o altă poveste! :)

      • Ioan Nedisan

        Foarte util comentariul, tot comentariul, cel putin pentru mine. Si eu am simtit o ascutire a simtului miros dupa ce am inceput sa privesc “altfel” alimentatia, si alte obiceiuri, mai mult sau mai putin alimentare. Insa la mine, nu tot ce-mi propun pot sa realizez mereu, sunt cumva mai legat de trendul social, si asta nu neaparat pentru ca imi doresc. De aceea, nu eram foarte sigur daca ascutirea simturilor e doar o parere sau un fapt care mi se intampla, acum vad ca e ceva concret. Si mai citisem asta nu demult, la Serban. Cumva, fiecare are drumul lui, mai mult sau mai putin cu hop-uri si hei-rup-uri. Dar asta nu ma deranjeaza prea mult :)

  2. viorelom

    ”Ca sarea în bucate”, o vorbă din vechime… Ea reflecta și măsura în toate cele spirituale. Unii o plăteau cu aur. Am citit despre efectele sării asupra vitezei de transmitere a influxului nervos (crește mult…) și despre regimul complet fără sare. Respect alegerile fiecăruia. Urmăresc mai departe tot ce experimentați voi. Dacă ce spun dăunează site-ului sau mesajului vostru, vă rog să ștergeți acest comentariu. Am folosit de-a lungul vieții condimente sare, verdețuri și… carne. Acum corpul îmi ”spune” să reduc pe cât posibil carnea, și altele. dar fără sare într-o salată de ceapă, sau chiar de verdețuri… e greu! Voi puteți mânca salatele complet fără sare? Îmi amintesc că eram la mare lângă o familie care ținea copilul la regim fără sare. Copilul lua biscuiții și-i freca pe picioare după ce intra în mare și se usca sarea de pe ele… Nu-l învățase nimeni, simțea nevoia asta. Oare cine greșea? Părintele cu regimul sau instinctul copilului? Cu respect…

    • Monica Stănescu

      Am ajuns la concluzia că multe dintre cele consumate fac parte din categoria “obişnuiţă”. Ne-am învăţat să folosim sarea în alimentaţi, deci este o obişnuinţă la fel ca multe altele! E ca şi cum s-ar duce tradiţia asta din generaţie în generaţie…
      Din câte câte am citit pe ici, pe colo, sarea păstrează şi un anumit grad de agresivitate în manifestare. E unul din motivele pentru care copiilor mici (de până la 1 an) li se găteşte fără sare.
      E bine că aţi început să vă ascultaţi organismul.
      Alimentele conţin deja săruri extrase din pământul în care cresc şi din apa cu care au fost udate. Dacă verdeţurile pe care le consumaţi sunt mai “gustoase” cu sare, înseamnă că din alimentele respective lipsesc anumite săruri pe care vi le cere organismul. Atât timp cât am avut verdeţuri proaspete, din grădina noastră, nevoia de a pune sare (pentru gust) a fost foarte mică.
      Copilul pe care l-aţi urmărit e un adevărat profesor, în opinia mea. Dacă părinţii i-au scos complet sarea din alimentaţie, el a încercat să echilibreze acest deficit folosindu-se de ceea ce a găsit în preajma lui. El îşi asculta organismul! Ce-ar fi fost dacă şi ei ar fi ţinut regimul împreună cu copilul?!?
      Şi da, noi putem consuma orice fel de salate şi cu şi fără sare, dar preferinţa e fără. Ne-am obişnuit aşa, deci până la urma urmei e vorba tot de obişnuinţă. :)

« « Cui i-e frică de postul cu apă?| Şcoala mea de vis » »