browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Sarea din… bucate|| În Valea Curcubeului răsare Curcubeul! » »

Şcoala mea de vis

Posted by on 18, July, 2015

cropped-Header-Blog-Scoala-ZENLA-02-930.jpg

 

 

Am simţit nevoia să fac o pauză mai lungă aici, pe internet. Am simţit nevoia să vorbesc cu mine, să privesc înăuntrul meu. Am simţit nevoia să pun cap la cap puzderia de sincronicităţi care parcă se înmulţesc zilnic…

Am simţit nevoia să vorbesc cu Monica şi vorbim.

Am simţit nevoia să ţin post cu apă în fiecare săptămână şi postim cu apă… ÎMPREUNĂ!

Aşa încât, de ceva vreme, a început să iasă la suprafaţă, poate să plutească chiar, o idee mai veche: ŞCOALA MEA DE VIS.

De mai multe zile, caut să găsesc numitorul comun al vieţii mele, al evenimentelor prin care am trecut.

Un singur filtru de căutare am pus. Sau, dacă preferi, „restricţie”, „condiţie”, „preferinţă”.

Filtrul pe care l-am pus, este unul şi simplu şi al dracului de complicat:

Pe ce anume mi-am cheltuit eu cele mai multe resurse?

Şi am zis că e şi complicat, pentru că mulţi confundă „resurse” cu „bani”. Dacă ar fi să iau în considerare doar banii, ar fi mult mai simplu. Dar aici e vorba despre o mulţime de resurse şi o să numesc acum doar două, pe care cei mai mulţi le bagatelizează, le consideră în practică „mărunţişuri”, deşi ele ajung să îţi determine cursul vieţii!

TIMPUL ŞI ATENŢIA

Timpul şi atenţia! DA, iată două resurse pe care dacă le iroseşti, oricât de mult te-ai întoarce din drum să le cauţi, să le recuperezi de pe unde le-ai risipit, va fi imposibil să le găseşti într-o singură existenţă fizică, aşa cum o cunoaştem!

Aşadar, în ce mi-am risipit eu timpul şi atenţia?

Am revăzut înăuntrul meu „marea imagine”, acel ansamblu de „fotograme” care sunt evenimentele mărunte ale vieţii de zi cu zi şi am vrut să extrag semnificaţia acestui puzzle uriaş, care se întinde pe 56 de ani.

CE am găsit comun tuturor acestor ani, care răspunde condiţiilor de căutare impuse? Adică, reluând ideea, în ce mi-am risipit eu timpul şi atenţia?

Pot înşirui aici mai multe cuvinte, dar vreau să te scutesc de o deducţie lentă şi o să spun caracteristica esenţială: EDUCAŢIE.

Şi ca să fiu şi mai precis: AUTOEDUCAŢIE.

Acum, cred că poţi înţelege de ce anume am dat acestui articol titlul „Şcoala mea de vis”.

Iată de ce:

Încă de la primele mele clipe din viaţă, m-am trezit într-un mediu pe care eu l-am văzut diferit decât îl văd cei din jurul meu chiar şi astăzi. Şi din această cauză particulară, viaţa mea a fost mult mai complicată decât a altora. Şi a fost mai complicată, pentru că eu VOIAM SĂ ÎNVĂŢ. Voiam să ştiu cine sunt, ce caut aici, de ce aia e aşa şi cealaltă altfel, de ce eu pot face unele lucruri pe care alţii le consideră imposibile, de ce pisicile au coadă şi blană şi oameniilor le lipsesc chestiile astea şi încă o mulţime de miliarde de chestii pe care eu voiam să le ştiu şi să le înţeleg, dar la şcoală, mi se cerea cu totul altceva. De pildă, voiam la un moment dat să înţeleg…

  1. De ce oamenii mari mint şi copii mănâncă bătaie dacă fac acelaşi lucru?
  2. De ce oamenii mari fură şi copii mănâncă bătaie dacă fac acelaşi lucru?
  3. De ce oamenii mari bat copii, îi mint, îi înşeală, îi pun să facă o mulţime de lucruri în locul lor, deşi ei le pot face mult mai bine decât copii?
  4. De ce oamenii mari le interzic copiilor să se joace cu alţi copii? De pildă, copii care au o culoare diferită, vorbesc o altă limbă, au alte convingeri „religioase”?
  5. De ce oamenii mari în loc să le ceară copiilor lor să facă acele lucruri pe care le pot face, îi forţează să facă acele lucruri pe care le fac prost şi foarte prost? Părinţii mei m-au obligat să scriu cu mâna dreaptă, deşi m-am născut stângaci. În toţi cei 19 ani de şcoli diverse, am avut probleme cu scrisul. Scriam şi scriu şi acum foarte încet cu mâna dreaptă şi uneori, scrisul devenea indescifrabil…

Aşa, din întrebare în întrebare, am ajuns la concluzia că am nevoie de o şcoală „a mea”, în care să învăţ ce vreau eu, cum vreau eu, când vreau eu, cu cine vreau eu.

ŞCOALA MEA DE VIS

  • În şcoala mea, vreau să pot intra când vreau eu, îndiferent de ziua din săptămână, lună sau an. Dacă am chef să fac revelionul sau Crăciunul acolo, vreau să pot face asta!
  • Vreau să pot învăţa cât am chef şi ce am chef să învăţ;
  • Vreau să fie cineva acolo în permanenţă, pentru că sunt nenumărate situaţiile când m-am împotmolit şi aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Şi cine poate fi mai nimerit decât cel care mă învaţă? Care mă călăuzeşte?
  • În şcoala mea, există doar CĂLĂUZE. Vreau o şcoală fără profesori, vreau o şcoală cu oameni care au mers pe un drum, îl cunosc şi dacă am chef să merg pe drumul respectiv, ei sunt cei mai în măsură să mă ducă acolo, pe acel drum. Oricare ar fi acel drum! M-am săturat de oameni care au hârtii din care rezultă că au fost duşi de mână pe drumuri bătătorite şi au ajuns la capătul unui drum, pe care merge toată lumea şi poate merge oricine fără vreo instrucţiune specială, doar luându-se după ce văd în jur, pentru că poteca e mai curând o autostradă supra-aglomerată decât o potecuţă întortocheată şi abruptă!
  • Vreau o şcoală în care Călăuzele să observe discret în ce direcţii se risipesc timpul meu şi atenţia mea şi să mă călăuzească discret, fără să-mi impună ideile lor, ci doar să mi le prezinte. Experienţa lor, ideile lor, concluziile lor, ipotezele lor şi, poate că mai ales asta:
  • Vreau o şcoală în care să găsesc măcar o Călăuză care să zică: „Băiete… Drumul pe care vrei să mergi tu, e unul necunoscut. E posibil să-ţi frângi gâtul, cu mult înainte să ajungi unde vrei tu, sau unde crezi tu că poţi ajunge. Tot ce pot să fac e să merg cu tine şi să împărtăşim fiecare ce avem de împărtăşit şi să învăţăm împreună. Dacă asta îţi ajunge, atunci putem spune că suntem în aceeaşi barcă! Cu alte cuvinte, dacă e să fie, o să ne frângem gâtul amândoi! E tot ce pot face! Adică, va trebui să ne fim Călăuză unul altuia! Eşti hotărât?
  • Vreau o şcoală în care toţi sunt prieteni cu toţi şi în care vârsta, e doar un index cronologic şi atât!

Mai sunt multe de adăugat la şcoala asta. Vrei să mă ajuţi să contruiesc această şcoală fantastică?

O poţi face!

Am apucat o vreme în care şcoala se făcea după cum dictau unii şi alţii. Şi acum tot aşa merg lucrurile.

Încă din clasa întâia, mi-am jurat că o să-mi fac şcoala mea. Dar am înţeles rapid de tot că o să fie greu, extrem de greu. Că e nevoie de multe resurse şi că o să am nevoie poate de toată viaţa.

Dar mai ştiam un lucru, acum aproape o jumătate de secol:

DACĂ ALOC TIMP ŞI ATENŢIE în fiecare zi, pot construi în mintea mea un vis. Şi când visul meu o să fie destul de mare, când o să aibă în el tot ce vreau eu, atunci el o să devină REALITATE.

Visul, îl am şi acum. Din anul 2008, el a început să se transforme în REALITATE.

Această Realitate, se numeşte Şcoala ZENLA.

Mă poţi ajuta să o perfecţionez! Şi poate că merită să îţi atrag atenţia că, din ianuarie 2009, alături de mine se află Monica.

Poţi face ceva foarte folositor pentru tine: POŢI VISA!

Ce îţi trebuie pentru asta?

Foarte puţin:

  1. TIMP;
  2. ATENŢIE;
  3. Aptitudinea de a scrie şi a citi;
  4. Bunăvoinţă şi dorinţa reală de a avea o şcoală adevărată, în care SĂ FII ACASĂ TOT TIMPUL!

Visează! Pur şi simplu, închide ochii şi revezi-ţi toată viaţa! Pune cap la cap toate frustrările, toate nemulţumirile, toate visele amânate nedefinit şi construieşte un vis cu ele.

Ai nevoie de TIMP ŞI ATENŢIE.

Când vezi că visul tău are consistenţă, pune-l „pe hârtie”. Adică, scrie într-un fişier cuvintele care ar descrie cel mai bine visul tău despre „Şcoala mea de vis

Trimite-ne acest material pe adresa de mail a Şcolii ZENLA, de la pagina CONTACT.

Ce îţi oferim în schimb?

Tot ceea ce avem de oferit!

Dacă vrei să te implici cu adevărat, pune-ne la încercare: trimite-ne materialul şi noi îţi vom răspunde pe mail!

De ce să promitem, de ce să vorbim înainte de a fi vremea potrivită? Prea multă lume face tot felul de declaraţii, promisiuni şi prea puţine se schimbă cu adevărat. NOI, NE-AM SCHIMBAT!

Visul nostru, CREŞTE, cu fiecare zi care trece!

Putem construi ÎMPREUNĂ! TU decizi!

 

Articol citit de 303 vizitatori

Comments are closed.

« « Sarea din… bucate| În Valea Curcubeului răsare Curcubeul! » »