browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « DHH – Z 40: De ce postesc?|| De ce postesc (2) » »

Şerban Stănescu

Posted by on 1, July, 2014

Portret-Serban-In-Oglinda-02

Mi se pare normal ca oricine vine pe acest sit să fie interesat cu privire la o mulţime de “Despre…”.

Cum despre mine în general am mai spus pe celelalte situri ale noastre, aici voi prezenta doar aspectele legate de evoluţia mea interioară.

Sper să reuşesc să acopăr momentele cele mai importante şi să fie şi o prezentare cât de cât scurtă…

Întâlnirea cu Vocea Interioară. Primele întâlniri cu Vocea Interioară, au avut loc de pe la vârsta de 5 ani şi s-au întins pe o perioadă de vreo 13 ani. Posibil să fi fost şi mai devreme, dar aici mă refer la ceea ce AM CONŞTIENTIZAT EU.

Prima Iluminare. Prima Iluminare (SAU: ascensiunea Kundalini până la nivelul Sahasrara, atingerea Samadhi, etc.), s-a petrecut spontan, când aveam 18 ani şi Călăuza, a fost o fată, căreia îi port recunoştinţă pentru că m-a ghidat către ceea ce mi-am dorit mai departe să investighez şi să înţeleg, până în ziua de astăzi.

A fost un moment excepţional, imposibil însă de descris în cuvinte fără a trunchia acea experienţă fenomenală! A fost foarte scurt şi din cauza asta, multă vreme am fost furios “pe tot şi pe toate”, dar acum înţeleg că atât puteam duce dar şi că A FOST SUFICIENT pentru a mă determina să îmi focalizez atenţia către un anumit obiectiv prioritar, pentru toată viaţa!

Prima stare Samadhi indusă conştient. A avut loc începând cu noiembrie 2003, la nivelul lui Anahata Chakra şi a fost o fuziune cu o Shakti inconştientă. Mi-am dat seama mult mai târziu că a fost doar “poştaşul” care a adus mesajul (Energia şi Informaţia specifice Maha Shakti). A durat cu totul vreo 45 de zile la intensitate foarte mare, descrescând gradat, timp de alte circa 45 de zile. A fost o altă experienţă care m-a zdruncinat şi m-a făcut să caut cu mare îndârjire noi şi noi răspunsuri.

Iluminarea conştientă. După experienţele trăite deja până la acel moment al anului 2004, m-am decis să profit de un moment energetic favorabil şi anume, Postul Paştelui. Aşa încât, am postit cu apă timp de 15 zile. S-au petrecut multe scene amuzante, între care trezirea Luminii Interioare, despre care aveam să înţeleg mai multe abia după iniţierea în Munay Ki, ocazie cu care am văzut o serie de filme cu Şamani din America de Sud şi am recunoscut şi anumite trăiri interioare şi manifestările exterioare corespondente. În fine, a fost pentru prima oară în viaţa mea când, am declanşat în mod conştient Samadhi şi am trăit starea respectivă fără spaime şi frici, timp de 5 zile consecutiv. Am fost însă la un pas de moarte (moartea fizică, desigur!), pentru că… “E prea frumos acolo ca să dai cu piciorul!”. În fine, aşa am crezut eu vreo câteva luni, că ar fi trebuit să părăsesc Planul Fizic şi să rămân acolo. Din fericire pentru mine, o serie de Maeştri (între care Ramana Maharishi şi Paramahamsa Yogananda) au descris momentul de inflexiune şi au sugerat faptul că “mai este un drum de parcurs, că ne aflăm cam la jumătatea drumului”. La vremea când studiam, mi s-a părut o exagerare… Între timp, am înţeles că exagerarea (dacă există cumva în acele relatări!…), este în sensul diminuării şocului pe care îl produce vederea Adevărului asupra Căutătorului, exact cum ne relatează Patriarhul Moise.

Acel vag “cam la jumătatea drumului” se referă la o eventuală reprezentare simbolică, geometrică, plană.

Din nefericire, impactul social pe care l-a produs în jur (am făcut asta trăind în continuare în locuinţa mea din Alexandria şi desfăşurându-mi normal activităţile curente, exact cum este precizat în biblie) experienţa mea a fost cu multe conotaţii negative, aşa încât, am renunţat la post după ziua a 15-a. Am avut însă grijă să-mi promit să găsesc o soluţie care să fie mai accesibilă şi mai puţin traumatizantă şi pentru mine şi pentru cei cu care interacţionez direct.

Pe de altă parte, devenisem conştient că volumul de informaţie (fluxul energetico-informaţional) pe care îl primisem de la Universul Infinit, de la Conştiinţa Universală, era colosal şi mă copleşise deja, inducându-mi o stare de blocaj informaţional. Eram conştient că am nevoie de timp să CONŞTIENTIZEZ.

Am “rumegat” astfel informaţiile primite până în 2008.

Dieta Hiper-Hidratată. Anul 2008, a conicis cu parcurgerea celei de-a 49-a trepte a existenţei mele, care semnifică maturizarea celui de-al şaptelea corp popular, în România, “Românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă” guvernat de Sahasrara Chakra. Este momentul ideal pentru a ne face inventarul întregii existenţe, dar mai cu seamă a ceea ce purtăm în noi sub formă de şabloane de gândire (programe, Forme-Gând, tipare), copiate începând cu perioada intrauterină şi continuând cu primii ani de viaţă, până când dobândim o independenţă relativă faţă de părinţi şi rudele apropiate. Desigur, e vorba despre cei care decid să se rupă din apa tulbure şi călduţă numită simbolic “Puiul Mami şi-al lui Tăticuţu’”, acel complex de credinţe şi sistemul de valori aferente ale familiei fizice din care provenim.

Eram conştient că am nevoie de mai mult timp să pot inventaria toate aceste tipare şi de un regim alimentar foarte flexibil, care să îmi permită să accelerez sau să decelerez după nevoi, intensitatea proceselor interioare de curăţare de aceste blocaje energetice.

Aşa s-a născut Dieta Hiper-Hidratată şi am ţinut această formă specială de post, timp de şase luni (18 cicluri a 10 zile), astfel încât să am la dispoziţie timpul necesar să rezolv cât mai multe din blocaje.

Eram însă conştient că anumite neajunsuri constatate în anii anteriori la regimurile alimentare practicate, inclusiv postul cu apă şi postul negru (postul negru, înseamnă post FĂRĂ APĂ!), între care decalcifiera masivă, aveau nevoie de soluţii OPERATIVE şi EFICIENTE, aşa încât, ceea ce mi-am dorit a fost să realizez un regim alimentar care să îmi permită tranziţii rapide de la o dietă la alta, fără să mă expun unor riscuri de a provoca dezechilibre necontrolabile, cum ar fi psihozele severe, ocluzii intestinale, avitaminoze (anemii chiar) şi alte asemenea deficite în organism.

Etapa 2008, a continuat cu lucrul la ceea ce în acea perioadă am numit “Proiectul Ritmuri Interioare” şi care ulterior a devenit Şcoala ZENLA.

Spre finele lui 2008, am înţeles că ceea ce voiam eu, însemna ECHIPĂ.

Aşa am ajuns să o descopăr pe Monica.

După publicarea volumului “Ritmuri Interioare” în versiune tipărită şi lansarea cărţii, mi-am permis o mică pauză, să reflectez asupra a ceea ce am de făcut mai departe.

Dieta Hiper-Hidratată, îmi deschisese un câmp de investigaţie colosal şi era clar că trebuie să merg mai departe.

Pe de altă parte, cartea tipărită, m-a pus în faţa unei provocări neaşteptate: să fac o şcoală.

Atunci când mi s-a cerut asta, m-am simţit “luat pe sus” de evenimente.

Atunci când a apărut Monica în existenţa mea, mi-am dat seama că trebuie să existe o legătură între decizia luată de mine după aniversarea celor 49 de ani şi ea pe de o parte şi înfiinţarea unei şcoli de “Ceva”, pe de altă parte.

Anul 2008 a însemnat spre sfârşitul său instruirea mea în Inforenergetică, decizie pe care o luasem cu mai multă vreme în urmă, după experimentele şi studiile individuale privitoare la Radiestezie, datând din perioada anilor 1980 – 1988.

Evenimentele s-au precipitat după întâlnirea cu Monica, am plecat în Grecia şi acolo, mi-am propus să scriu tot ceea ce voi considera necesar să scriu şi să folosesc Radiestezia pentru a pune la punct o metodă de lucru care să îmi permită să traduc o serie de informaţii din straturile subtile ale Manifestării, în limbaj comun.

Aşa s-au născut cărţile publicate în regim Creative Commons, şi “Formula Succesului”, respectiv conceptul “Formula Energetică Personală FEP.

Treptat, de la “Proiectul Ritmuri Interioare” am ajuns la “Proiectul ZENLA”, s-au adăugat elemente noi, experienţe noi, cărţi noi şi am ajuns treptat la ceea ce este acum Şcoala ZENLA.

În prezent, sunt instructor în cadrul Şcolii ZENLA, care este o formă de instruire individuală şi individualizată, mai apropiată de conceptul “Deşcolarizare” (Unschooling) decât de alte concepte ale pedagogiei curente.

Principiile de bază ale instruirii în cadrul Şcolii ZENLA, sunt:

Fiecare studiază după nevoile personale, noi oferind aici doar experienţa personală, orientarea, prezentarea opiniilor privind opţiunile pe care le întrevedem la un moment dat şi oferirea îndrumărilor minime necesare pentru parcurgerea CĂLĂTORIEI INTERIOARE de către toţi cei interesaţi să lucreze cu noi.

 

Articol citit de 115 vizitatori

Comments are closed.

« « DHH – Z 40: De ce postesc?| De ce postesc (2) » »