browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Laptele|| Formele de post şi semnificaţiile lor profunde, ascunse, oculte » »

Sirop de roşii (tomate)

Posted by on 29, August, 2014

Header Şcoala ZENLA - Reţete pentru Dieta Hiper-Hidratată

Reţeta 4

Îţi prezint în continuare o reţetă foarte personală, pe care am pus-o în practică chiar ieri şi care mi-a ieşit, mi-a plăcut foarte mult rezultatul!

Este vorba despre sirop de tomate (roşii, adică!  :)  )

Reţeta, face parte din categoria alimentelor energetice, desinată metabolismului glucidic (atenţie, este diferit de metabolismul cetonic!), în special pentru perioada de iarnă.

Ingredientele:

4 kilograme tomate; 600 – 700 grame lămâi (4 lămâi); 2 kilograme zahăr; 500 grame apă.

Ambalajele: borcane de 710 grame conţinut, cu capace „Omnia”, circa 5 borcane.

Prepararea zahărului invertit. Consumarea zahărului ca atare, este contraindicată, din acest motiv, avem nevoie de zahăr invertit sau cum i se mai spune, „miere artificială”.

Înztr-o oală de minimum 6 litri, punem la fiert cele 2 kilograme de zahăr, cu cele 500 grame apă. Între timp, stoarcem cele 4 lămâi şi sucul, îl punem în oală, pentru a fierbe împreună cu zahărul. Sucul, are rolul de a crea mediul acid de care este nevoie pentru ca zahărul să treacă din forma de zaharoză în forma invertită, a izomerului optic activ (levogir). Procesul se monitorizează prin observarea gradului de spumare. Este finalizată invertirea, în momentul când băşicile devin mai mari.

La începutul fierberii, compoziţia spumează destul de puternic şi la suprafaţă, în spuma respectivă, se află reziduurile de celuloză de la lămâie şi cea mai mare parte a toxicelor din zahăr (metabisulfit Na sau K şi alţi înălbitori sintetici), motiv pentru care spuma se aruncă la canal, până sprafaţa în fierbere este curată. Culoarea spumei toxice este uşor gri, deci se poate observa rapid.

Operaţia durează destul de puţin şi rezultă un fel de miere de lămâie, foarte gustoasă şi care poate fi folosită atât ca sirop-bază pentru alte siropuri, cât şi ca atare, ca aliment energetic pe timp de iarnă.

Gradul de diluţie pe care l-am testat, este de până la 1:15 (15 litri de sirop de lămâie).

Prepararea siropului de tomate. După ce am pus la foc mic zahărul, trecem la tocarea şi stoarcerea roşiilor cu storcătorul (separatorul). Coeficientul de scoatere, variază funcţie de luna în care facem sucul de roşii, între 50% şi 70%. Roşiile timpurii, au un conţinut de solide foarte mic, deci va rezulta un suc cu mai puţină celuloză (pulpă).

Din timp în timp, verificăm siropul de lămâie (zahărul invertit). Dacă este gata (proba picăturii în paharul cu apă rece!), dăm la o parte vasul şi aşteptăm până sucul de roşii a fiert destul. Semnul de „gata”, îl recunoaştem prin aceea că, pulpa începe să cadă la fund şi spuma devine mai intensă la culoare şi se lipeşte de peretele vasului.

După ce am fiert sucul de roşii, comasăm în oala mai mare cu siropul de lămâie, cu mare atenţie, deoarece spumează foarte puternic. După ce am terminat de adăugat şi lăsăm să clocotească până spumarea se linişteşte, verificăm dacă avem spumă murdară la aspect. Dacă da, reluăm operaţia de curăţare a spumei şi aruncăm spuma cu toxice la chiuvetă.

După ce totul este în regulă, pregătim borcanele.

Borcanele trebuie să fie foarte curate şi să fi fost păstrate cu capacul pus.

Punem în borcane, în timp ce siropul de tomate fierbe. Eu folosesc mănuşi din piele, pentru sudori. Se găsesc la orice magazin cu materiale pentru protecţia muncii.

După ce am umplut borcanul, îi punem bine capacul şi trecem la următorul, până punem toată cantitatea. Ar trebui să rezulte cam 3000 grame de sirop de tomate.

În fine, după ce am terminat de ambalat, mutăm borcanele pe un pat de răcire, format din una sau mai multe pături, pe care punem o tavă suficient de încăpătoare. Verificăm dacă s-au  slăbit capacele, le re-strângem şi întoarcem lent borcanele cu capacul în jos.

Răcirea lentă în această poziţie, asigură sterilizarea zonei capacului, care este cea mai vulnerabilă la fungi (ciuperci) şi alte vieţuitoare care se hrănesc cu astfel de conţinut.

După ce am aşezat toate borcanele pe tavă, învelim borcanele cu marginile păturilor de sub tavă şi le lăsăm să se răcească lent. Procedeul este o variantă „casnică” de pasteurizare.

Modalitatea expusă, este testată de mine şi de Monica timp de 5 ani şi durata maximă de conservare este de 24 luni fără desigilare.

După desigilare, conservele rezistă între 15 şi 45 zile, funcţie de mediul în care se află. În bucătărie (mediu agresiv şi umed), rezisă cam 7 – 10 zile după deschidere, cu condiţia ca linguriţa cu care se scoate din borcan să fie foarte curată şi necontaminată cu salivă (în salivă sunt enzime şi fungi!).

Cum a ieşit?

Eu am fost foarte încântat de rezultat. Mi-a fost foarte dificil să compar. Ca idee generală, aroma este ceva între pastă de măceşe, pastă de coarne şi pastă de cătină. Un gust foarte inedit.

Cum mie mi-au plăcut toate trei, e lesne de înţeles că mi-a plăcut şi „invenţia” asta!

Reţeta 4. Variaţiuni. Cu acelaşi sirop de lămâie (zahăr invertit), poţi înlocui sucul de tomate cu suc de alte citrice (portocale, grapefruit, mandarine), în aceeaşi cantitate (4 kg fructe).

Poţi pune şi fructele decojite şi tăiate felii dar şi stoarse, depinde de destinaţia lor. Pentru variantele DHH mai severe (DHH 1, 2,5 şi 5), este important să elimini cât mai mult din celuloză, deci foloseşti exclusiv sucul!

Tot pornind de la siropul de lămâie, poţi realiza şi dulceţuri din alte fructe sau gemuri, rezultatul depinzând de cantitatea de apă din fructe.

Poţi la fel de bine să realizezi orice combinaţie (sirop de dovleac, de brad, de mentă, de rozmarin, de tei, etc.)

Voi reveni şi cu alte reţete de conserve pentru iarnă, care sunt mult mai bune şi mult mai sănătoase decât cele din supermarket, unde sunt dopate cu tot felul de tipare mentale tensionate, distorsionate, provenite de la miile de cumpărători care trec măcinaţi de tot felul de gânduri, mai „negre” sau mai „gri”, prin faţa mărfurilor, zilnic şi care au fiecare refulările şi frustrările lor, emoţii distructive, care se imprimă unele peste altele în conţinut, în borcane şi în toate celelalte mărfuri, în pereţii magazinelor, în obiectele (moibilierul) din halele respective. Acesta este preţul real pe care îl plătim pentru „super-ofertele” „super-ieftine”!

Cine a postit mai mult de 7 zile cu apă, ştie ce spun şi despre ce este vorba, pentru că a simţit distorsiunile, mai ales prin senzaţia de greaţă şi vertij în stomac şi de multe ori, o durere de cap acută şi suspect de bruscă, ce dispare „ca prin minune”, la ieşirea din magazinele respective. Mai sunt şi alte simptome, dar le voi discuta pe cazuri concrete, la consultaţiile individuale. Cine a depăşit 10 zile de post cu apă, chiar a văzut aceste câmpuri distorsionate, fără însă a fi conştient de ceea ce vede.

Cei care au depăşit 15 zile, văd chiar tot câmpul de energie, cu ambele aspecte (Masculin – Feminin) şi Întregul, Unimea (Trinitatea). Ce este foarte dificil la început, este şocul psihic pe care îl resimt la schimbarea „decorului”, şoc psihic cauzat de ataşamentele specifice Vibraţiei Fundamentale Pământ şi saltul brusc către Vibraţiile Fundamentale Akasha, Lumină şi Gând (chakrele 5, 6 şi 7).

Dar despre aceste aspecte, voi vorbi pe larg în articolele viitoare.

Închei aici, cu precizarea că acesta este cel de-al şaselea articol din maratonul literar „ZIUA 100 a Dietei Hiper-Hidratate”.

Îţi urez în continuare, „Poftă bună!”, dacă te-ai decis să pui în practică una din cele 4 reţete oferite de mine sau, o variantă personală (şi mai fain!).

Dacă te-ai decis pentru o variantă personală, mi-ar place să mi-o trimiţi şi cu câteva observaţii, tot personale şi o voi publica aici, în secţiunea „Reţete”.

Articol citit de 107 vizitatori

Comments are closed.

« « Laptele| Formele de post şi semnificaţiile lor profunde, ascunse, oculte » »