browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Terapia ZENLA|| Permacultura interioară » »

Terenul meu de joacă în 2015

Posted by on 8, January, 2015

Şcoala ZENLA - Grădinarit Ecologic

Bun găsit!

Astăzi, voi vorbi despre anul 2015 şi viziunea mea asupra acestui an, privit ca “ACUM” (prezent continuu), aşa cum am spus în “Vremea bilanţurilor şi a planurilor” că voi face.

Dacă atunci când am scris seria de articole “Provocări 2015” mă refeream la un set de realităţi virtuale, un 2015 potenţial, acum, iată-ne chiar în Realitatea lui 2015!

Există o multitudine de provocări în acest an şi am de învăţat enorm de multe! În sfârşit, practica de care am nevoie pentru a clarifica o mulţime de “pete albe” pe harta sustenabilităţii, este deja în derulare şi voi continua desigur să prezint cum evoluează ea.

COMPOSTUL

O primă remarcă pentru 2015, este legată de compost.

Sunt bucuros că am demarat cu compostul în 2014 şi asta, pentru că iată, 2015 mă ajută deja în muncă! Am zăpadă, am ger, deci compostul meu va evolua fain! Grămada prezentată în video şi în “Provocări 2015 – Compostul”, reprezintă o cantitate de biomasă de 480 litri, care îmi va furniza aproximativ 120 litri de compost. Am considerat capacitatea roabei ca fiind 60 litri, din cei 85 reali, deoarece prefer un coeficient de pierderi mai mare.

Altfel spus, voi avea două roabe de compost, pentru jocurile mele şi pentru testarea creativităţii.

Cum cei 120 litri înseamnă ceva infim la o suprafaţă de 100 mp, rămâne deci să testez la o scară mult mai mică!

Din acest motiv, mă voi limita să fac experienţe “în ladă”.

Mai exact, cantitatea pe care pot conta în primăvară (120 litri), la o suprafaţă de 16 mp de pildă, înseamnă un strat de 7,5 cm sau exprimat în metri, 0,075 metri. Puţin! Şi asta, pentru doar 16 mp, cât are cultura de ceapă şi usturoi, pe care le-am prezentat la vremea respectivă (vezi video).

Aşa cum estimam anul trecut, pentru un strat destinat rădăcinoaselor (grosime minimă 60 cm), după cum se vede, am nevoie de cel puţin 16 roabe de compost, la o suprafaţă de 16 mp!

Pe de altă parte, din informaţiile pe care le deţin, compostul asigură fertilitate între 3 şi 5 ani. Aici pot jongla!

Gândind însă constructiv, pot experimenta în lăzi, aşa cum prezintă Teodor Terpez în tutorialul la care m-am referit mai sus. O ladă de 0,6 x 0,6 x 0,6 m înseamnă un volum de 216 litri. Dacă am în vedere o combinare deşteaptă a materialelor pentru solă, pot obţine acest volum destul de rapid, din pământ, compost şi biomasă macerată şi zic macerată, pentru evitarea fermentaţiei anaerobe, care e foarte exotermă, încălzind până pe la 700 C.

Dacă divizez sola în trei straturi, obţin practic două cutii pline, pornind de la cei 120 litri de compost.

Pot testa deci cel puţin două reţete!

Care va fi soluţia finală şi pentru reţetă şi pentru recipientul folosit, voi vedea pe parcurs.

Pe această suprafaţă de 1,2 mp, pot experimenta în voie cam tot ce îmi vine în minte! Evident, verdeaţa e prima chestie, pentru că ne plac la amândoi verdeţurile în mâncare, deci… mărar, pătrunjel, busuioc, mentă, cimbru sunt deja destule opţiuni!

Voi afla astfel cam câte cicluri de vegetaţie pot obţine în 12 luni, dacă reuşesc să merg bine şi cu construcţiile.

TURNUL DE APĂ

Din păcate, în momentul de faţă, realizarea proiectului pentru clădirea de la fântână, necesită mult mai mulţi bani decât putem aloca noi. Pe de altă parte, am regândit proiectul şi am găsit cel puţin trei lipsuri la el:

  1. Gestionarea energiei necesare pentru transportul apei. Ideea este să reduc consumul de electricitate. Altfel, merge ŞI cu hidrofor… care însă, COSTĂ! Ca fapt divers, un panou solar ieftin, costă jumătate dintr-un hidrofor ieftin!
  2. Apa de băut şi căldura din timpul verii. Trebuie să izolez termic foarte bine rezervorul de apă, altfel apa se va încălzi foarte tare şi voi bea apă fiartă!
  3. Apa pentru spălat (apa menajeră). Aici, chiar am nevoie de apă caldă şi de aici, nevoia de a construi diferit turnul de apă destinat producerii de apă caldă. Pe lângă asta, am în minte realizarea unui circuit termic. Principiul Stirling, mă poate ajuta la mai multe!

 

Deci, construcţiile pentru apă şi legate de utilizarea apei, trebuie să aibă o înălţime minimă de 4 m, pentru a asigura transportul gravitaţional şi respectiv compartimente constructiv diferite, pentru apa de băut şi apa menajeră.

Cu materialele existente, abia dacă voi putea realiza un schelet mic, de circa 4 mp, adică turnul pentru apa de băut…

REPARAŢIILE ŞI AMENAJĂRILE

Aici stăm cel mai prost. Casa, trebuie introdusă în reparaţie capitală. Pereţii sunt extrem de subţiri pentru o construcţie din lemn şi lut (10 cm) şi de aici, un lanţ întreg de inconveniente, începând cu frigul iarna şi continuând cu portanţa zidurilor (risc crescut de prăbuşire a zidurilor).

Designul suprafeţelor utilitare este zero. Lipsesc rafturile pentru cărţi, dulapurile pentru haine, inclusiv spaţiul pentru a pune aşa ceva, lipseşte cămara, magazia şi cel mai prost, este că lipseşte spaţiul acoperit în care să pot amenaja un atelier, care să îmi permită să lucrez indiferent de vreme.

Lipseşte inclusiv tradiţionalul beci, în care să putem păstra alimente pentru iarnă, fără conservare.

Gardul, în special cel de la graniţa nordică are o spărtură de circa 3 metri, plus alte spărturi mici prin care circulă liber în grădină orătăniile vecinilor…

Porţile sunt într-o stare deplorabilă şi trebuie refăcute complet. Ele sunt mai curând nişte indicatoare formale care spun “Aici începe o altă gospodărie!”.

Toate cele arătate, fac casa locuibilă doar pe timp călduros.

Ca spaţiu de locuit, e destul de generoasă, avem două camere cu trei paturi, destule covoare şi macaturi, pături, un dulap de bucătărie şi vreo 3 măsuţe. Avem şi aragaz şi frigider. Aşadar, e destul să se poată trăi chiar bine, cât este cald afară.

Cu sezonul rece, vom mai vedea ce şi cum.

Aşa cum poţi vedea, pentru două mâini, două picioare şi un cap, am de lucru inclusiv în 2016 şi cu certitudine şi în 2017 – 2018, mai mult decât pot face…

Asta înseamnă însă, ORIZONT LARG! 😉

 

Articol citit de 67 vizitatori

4 Responses to Terenul meu de joacă în 2015

  1. Ioan Nedisan

    Trebuie sa recunosc, ti-ai propus niste lucruri care nu o sa te lase sa te plictisesti deloc, in urmatorii ani. Foarte fain. :)

    • Şerban Stănescu

      Păi… cam da! 😀
      Şi asta, e doar aşa, ca “antreu”!
      Lista e prea lungă să o înşir aici şi oricum, cere prea multă energie. Mă conserv pentru acolo! :)
      Ca idee generală însă, plec de la mic la mare, pe măsură ce se clarifică aspectele.
      Pe moment, am de urmărit cei 16 mp de cultură deschisă, via, pomii fructiferi, plantele din flora spontană — şi aici e mult de muncă, fotografii, cercetare-documentare pentru identificare, clarificarea proceselor simbiotice (sau alelopatie), etc. Asta, doar pe partea de grădină.
      Mai e şi partea de reparaţii-construcţii-amenajări.
      Cum am doar două mâini, până când se vor ivi voluntari să contribuie la dezvoltare, am de lucru până după 2025!
      Iar dacă se vor ivi şi voluntari — se vor ivi, e cert! — atunci tot voi avea de lucru, că lucrul în echipă sporeşte orizontul opţiunilor, se ivesc alte posibilităţi/oportunităţi, se modifică scara la care lucrăm, etc.

  2. Ioan Nedisan

    Asa cum am mai spus, mi se pare frumoasa calea pe care pornesti, bineinteles ca sunt multe aspecte despre care nu ai reusit sa scrii, insa e suficient ca sa-mi dau seama de proportiile lucrarii, comparativ cu posibilitatile voastre fizice. Probabil – daca sunt pe aceeasi lungime de unda cand spun asta – nici nu ti se pare important volumul de munca. Asta e calea de urmat, fie ce-o fi, mergi pe ea inainte, iar rezultatele vor aparea si ele, natural si treptat.

    Dar in legatura cu voluntarii, Am vazut de multe ori, pe la emisiunile televizate, actiuni de voluntariat si voluntari. Mi-am pus si eu de multe ori(in gand) problema daca as putea participa la o astfel de actiune. Ca principiu – intr-o lume in care schimbul si ajutorul reciproc sau chiar dezinteresat are loc mai direct – il inteleg. Dar acea lume este poate in stadiu embrionar. In lumea noastra insa, eu inca nu stiu cum sa definesc un voluntar, pentru ca imediat imi sare in minte “munca voluntara”, pe care o faceam, prin anii de glorie. :)

    • Şerban Stănescu

      Da, exact aşa stau treburile. Mi-e indiferentă ţinta, mă interesează călătoria. Cine are chef, vine. Altfel, eu îmi văd de drum.
      Chestiunea voluntariatului, desigur, e embrionară cum bine zici şi mai e şi grevată de “mulţumim din inimă partidului!”…
      Eu unul, mă axez pe ce pot eu însumi şi cine rezonează, rezonează! De ce m-aş sabota singur?!
      Acuma, desigur, mai e şi chestiunea deschiderii de ambele părţi. Negociem. Ne-am înţeles? OK!! Altfel? Fiecare cu potecuţa lui!!

« « Terapia ZENLA| Permacultura interioară » »