browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.


Vă aflaţi AICI:


« « Video – Criza energetică – partea a doua|| Primii paşi în grădina ZENLA » »

Viaţa de la capăt!

Posted by on 15, October, 2014

Casa Măgura, Monica şi Şerban Stănescu

Astăzi, 15 octombrie 2014, am scris prima pagină a unei noi existenţe!

Doi oameni, crescuţi şi trăiţi la oraş o viaţă, au pus tot ce trebuia să schimbe ceva în viaţa lor. Dar există schimbări şi schimbări!

E o mică-mare diferenţă dintre a îţi schimba din doi în doi ani mobila din apartamentul de pe Magistrală (Magistrala Nord-Sud, în Bucureşti…) şi cu totul altceva înseamnă a trece de la cultura şi civilizaţia urbană, după o viaţă trăită şi muncită “la oraş”, la economia şi cultura rurală.

Ca sinteză a 47 + 55 = 102 ani de viaţă în mediul urban, putem defini această cultură ca fiind expresia absolută a filosofiei consumatoriste, al cărei slogan răspândit în toată lumea şi arhicunoscut este “Banii fac să se învârtă lumea!” (Money makes the world go round!).

Mai puţin poetic spus, la oraş se produc tone de hârtii, se circulă bani şi se crează iluzia că facem ceva cu viaţa noastră, când în realitate ne-o risipim în căutări deşarte, al căror final este un pat de spital şi abonamentul la o coadă la o farmacie după care, vine… gongul final! Se trage cortina şi dacă undeva, un fir de praf agăţat de mintea cuiva mai aminteşte de noi, putem fi în culmea fericirii! Altfel, viaţa citadinului e o goană neîntreruptă, de la prima clipă din maternitate, până la ultima clipă, a catafalcului, pentru a demonstra că “eşti cel mai bun”. Aş putea continua cu astfel de cugetări mai mult ori mai puţin filosofice, mai mult ori mai puţin prozaice, dar ce mai contează?

Esenţa este că după o viaţă petrecută “la oraş”, constatăm că ne-am cam irosit viaţa în căutări sterile, în competiţii inutile şi extrem de costisitoare: TIMP ŞI SĂNĂTATE CONTRA BANI. Sau poate să zic “pentru bani”?

TU, ce crezi, cum ar fi mai potrivit? Contra bani sau pentru bani?

Viaţa m-a învăţat că m-am amăgit că îmi vând timpul şi sănătatea pentru bani, dar în realitate, lupt contra banilor…

Ar fi poate mai multe romane de scris aici, dar “Cine are urechi de auzit, să audă!”.

Astăzi însă, un vis vechi, pe care l-am hrănit cum am putut, ni s-a împlinit:

Astăzi am semnat contractul de cumpărare a unei case cu grădină, în comuna Măgura.

Aşa încât, ne-am gândit că a venit vremea să trecem de la vorbăria despre sustenabilitate la sapă, lopată, greblă şi… blogging pe teme de grădinărit.

Ce ne aşteaptă?

La prima vedere, iadul pe pământ!

Educaţia pe care o aveam, practica, sunt total străine de ceea ce înseamnă a trăi ÎMPREUNĂ CU PĂMÂNTUL şi cu ceea ce vieţuieşte în şi pe pământ.

Noi suntem obişnuiţi cu asfalt, sticlă, beton, oţeluri, cutii de chibrituri suprapuse, numite pompos “blocuri de locuinţe”. Sigur, am putea cu mai multă imaginaţie să facem o paralelă cu stupul albinelor, dar mierea care curge dintr-un bloc… Mă opresc aici! Ajung prea departe pe direcţia asta şi e păcat, tocmai în ziua împlinirii unui vis mare, a doi oameni mici, dar destul de încăpăţânaţi încât să-şi joace viaţa pe o singură carte: PĂMÂNTUL, APA, FOCUL ŞI AERUL.

Dar despre cele patru Vibraţii Fundamentale, vom mai vorbi cu alte ocazii.

Am început povestioara asta cu o poză făcută la “avant-premiere”, cu câteva zile înainte de semnarea contractului, când am fost împreună cu Monica să vedem proprietatea şi mai ales interioarele.

E mult de muncit să o aducem la stadiul la care să fim mulţumiţi de condiţiile de locuit şi de muncă de acolo. Dar cel puţin, o facem pentru noi!

În măsura în care ceea ce vom publica aici, în cadrul Şcoala ZENLA poate folosi şi altora, măcar ca “ghiont”, amintesc faptul că Monica are în curând 47 de ani iar eu, am deja 55 de ani.

Pregătire? Monica are un liceu industrial de celuloză şi hârtie şi Şcoala Vieţii; eu, am vreo 19 ani de şcoli diverse, pe care mă zbat să le valorific cum mă pricep şi din nou, Şcoala Vieţii. Am plecat de la părinţi la 17 ani şi am trăit singur, până la 23 de ani, când m-am căsătorit. M-am angajat prima oară, când aveam 16 ani, în vacanţa dintre anul I de liceu şi anul II…

Şi acum ca şi atunci, am făcut lucrurile “de-a-noaselea” decât face toată lumea. Ştim că majoritatea fug “de la ţară” “la oraş”. Noi, am parcurs drumul invers: ne-am născut la oraş şi fugim la ţară!

Casa de la Măgura… Ne vom frânge gâtul?

Da. E posibil. E posibil să eşuăm. Dar comparativ cu atâtea eşecuri avute în mediul urban, cu ce ar fi diferit “astăzi”, de “ieri”?

Îmi amintesc de replica amară a lui Morpheus din Matrix III: “Suntem soldaţi! Moartea, poate veni oricând să ne ia! Cu ce ar fi mai deosebită atunci ziua de azi, de cea de ieri? Dar hai să ne gândim că profeţia se împlineşte! Merită să mori pentru asta!”

Îţi amintesc în încheierea acestei povestioare o profeţie:

Apoi a zis Dumnezeu: <Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.>” (Facerea, 1:29)

Şi acum, te întreb: chiar crezi că o să ne rupem gâtul?

Da, ştim amândoi că e posibil. Dar poate că tocmai în asta stă avantajul nostru! Spre deosebire de “la oraş”, unde am aflat trăind această viaţă că ne vom rupe gâtul cu siguranţă, aici, “la ţară”, e doar o posibilitate între multe altele!

Cu bine şi… pe curând!

Ne-am ţărănizat!

Casa Măgura, © Monica şi Şerban Stănescu

Articol citit de 107 vizitatori

8 Responses to Viaţa de la capăt!

  1. Spis Iulia

    cea mai inteleapta alegere !

  2. Tudor

    In primul rand, FELICITARI

    In al doilea rand, nu va asteapta iadul pe pamant ci RAIUL pe pamant. Lasa pe banca de la poarta toate gandurile, expresiile, cuvintele si toate cele mai putin placute si pastreaza doar tot ceea ce este benefic indiferent de ce iti va rezerva viitorul. Copacii din livada asteapta sa fie ingrijiti cu drag ca sa va poata intoarce favorul. Ei nu sunt o povara, ci o oaza de fericire si alte cele.

    • Şerban Stănescu

      Da, trebuie să spun că am avut un sentiment foarte straniu… Ştiu că sună imposibil de înţeles pentru citadinul convins, dar noi parcă ne-am întora ACASĂ, dintr-o expediţie periculoasă şi care a durat foarte mulţi ani!
      Azi am fost acolo să rezolvăm la primărie şi discutam cu Monica exact despre sentimentul avut acolo. Eu am făcut nişte măsurători (ridicări topo), că trebuie să mă apuc să închid partea din stânga primei imagini şi aveam nevoie de cotele pentru calculul suprafeţelor şi ocolirea pomilor.
      Oricum, vom pune mai multe poze. Ideea e că am fost acolo şi ne-am simţit mult mai bine ca “acasă” la Alexandria, deşi aici avem căldură, apă caldă, gaze… în fine, ceea ce s-ar zice “confort elementar”.
      Cu copacii, e niţel mai greu că suntem “tufă de Veneţia”. Vrem să punem măcar vreo 20 pentru anul 1. Ceea ce avem, sunt mai mult corcoduşi şi sunt şi bătrâni, din ce am văzut. Nucul şi vişinii ar fi ce ne interesează dar se pare că au fost neîngrijiţi în ultimii 7 – 8 ani.
      O să am ceva de tăiat şi o să trebuiască să-mi amenajez spaţiu pentru depozitat temporar masă vegetală. O să merg pe vermicultură şi stropit în picături, dar am nevoie şi de bani şi de timp să confecţionez partea de hidraulică.
      Trebuie să reiau nişte pasaje din Sepp Holzer, să mai citesc articole, să văd cum fac nişte punţi trofice între anumite segmente ale activităţii.
      Asta e ideea de bază: PUNŢI TROFICE între fiecare aspect al vieţii, de la primul clipit şi datul jos din pat, până la închisul ochilor, seara.
      Toată lumea mă învaţă să mă duc fuga să-mi iau lemne… În fine, mă lungesc, o să scriu multe aici, în secţiunea asta… 😉

    • Monica

      1. Mulţumim! :)
      2. Tudorică, rai! Da, în mod cert!
      Prima oară când am intrat în curte m-am dus aţă în spate, la grădină. E groaznic de greu să pun în cuvinte ce-am simţit când am călcat ŞI pe pământ… Nuc, vişin, liliac, dud, corcoduş, liliac, butuci de vie… În grădină am recunoscut câteva fire de ceapă şi de leuştean… E… ALTFEL!
      Culmea culmilor e că privesc totul ca pe un fel de şcoală, nicidecum ca o povară. Dacă-i dai pământului şi el îţi dă. :)

  3. Iza

    Cu siguranta ceva o sa patiti! Caci o sa va prinda viata asta cu picioarele in pamant pana la glezne si n-o sa va mai puteti intoarce nicicum inapoi. Adica la oras. E un drum cu un singur sens, clar! Caci cine da de gustul vietii adevarate nu mai renunta la ea usor.
    Glumesc, dar vorbesc serios!
    E minunat de adevarat ceea ce ati facut si …pur si simplu, va iubesc pentru asta!
    De fapt, ma bucur din toata inima si eu pe langa voi in asteptarea clipei care va sa vina si pentru mine – intoarcerea la opincile din care simt ca ma trag.
    Va fi greu – comparativ cu viata la oras – dar ce mai e usor in ziua de azi?! O sa fiti istoviti de atata munca(cel putin la inceput pana puneti gospodaria pe roate), dar o istoveala buna! Psihic o sa renasteti de o sa ajungeti sa vi se para nebunie curata orasul – adica o sa vedeti adevarul cu ochii si mintea curate.

    Orice am face, daca o facem cat putem de bine, n-are cum sa iasa decat minunat!
    Va urez…bine ati revenit in mijlocul naturii si astept, cu MARE drag si interes, vesti de la voi!

    Iza – inca in Constanta 😛

    • Şerban Stănescu

      Mulţumim Iza, pentru trecere! 😉
      o sa ajungeti sa vi se para nebunie curata orasul – adica o sa vedeti adevarul cu ochii si mintea curate.
      Hmmmm…
      Să-ţi zic drept, am ajuns să vedem viaţa la oraş ca nebunie, ÎNAINTE să avem casa, cu mulţi ani. Buba a fost că acum imobiliarele sunt totuşi o chestiune legată de bani…
      De fapt, în 2009 când am plecat în Grecia, cu asta am plecat în cap: bani pentru casă.
      Se vede treaba că Dumnezeu a interpretat demersurile noastre ca fiind “Hai, că ştiu copii ăştia ce vor!” şi a pus niţeluş (mai mult!…) umărul la chestia asta.
      Orice am face, daca o facem cat putem de bine, n-are cum sa iasa decat minunat!
      Pe asta mizăm şi noi. Ideea e că TOTUL SE ÎNVAŢĂ!
      De calculatoare, m-am apucat la 36 de ani şi am ajuns destul de bun. Monica, s-a apucat pe la 40 de ani şi eu consider că stă destul de bine, ţinând cont şi de faptul că a învăţat în condiţii foarte dificile.
      Acum punând cap la cap, zicem noi că greu va fi până remediem ce e de remediat pe-acolo să putem locui.
      Aici însă, intru eu în scenă. Meşteresc de pe la 4 ani, deci o să fie doar o chestiune de bani pentru materiale. Munca, o facem amândoi cu plăcere! 😉
      VEŞTILE.
      Păi am creat secţiunea asta, tocmai în ideea că putem ţine un fel de jurnal al evoluţiei noastre ca grădinari.
      O să fie tare fain de citit la un moment dat când producţia va avea un anumit nivel. 😉

  4. Tudor

    Serban, un sfat de la unul care acum isi vindeca bataturile din palma de la pregatit pentru iarna: 45 de butasi de vie, 25 de pomi si 7 brazi :) fii mai putin analitic cand iesi in curte. Bucura-te de fiecare data cand iesi afara. Lasa informatiile si sfaturile sa vina de la sine. Toate vin la timpul lor.

    Sincer, eu daca as fi in locul vostru m-as muta acolo abia la primavara. Iarna e iarna. Si e grea pentru cei care nu sunt acomodati cu viata la tara. La primavara vei prinde viata impreuna cu ceea ce ai in jurul tau.

    • Şerban Stănescu

      Salut, Tudorel!
      1. Mulţumim pentru informaţii!
      2. Am analizat toate variantele posibile, cu avantaje şi dezavantaje. Există nişte aspecte insurmontabile în absenţa noastră.
      Eu, pentru a culege informaţiile DIRECT, am nevoie să stau acolo. Din cărţi, am încercat şi merge foarte greu, mai ales pe partea de conversie şi schimb de informaţii.
      Prefer să comunic telepatic cu mediul, durează mult mai puţin şi e mult mai puţin distorsionată informaţia. Evit conversiile în limbaj uman…
      3. Am copilărit la munte şi am învăţat multe. Dacă Sepp Holzer îţi spune ceva, atunci ai acolo nişte explicaţii. Mai e şi un film care te poate ajuta să înţelegi ceea ce mi-e mie foarte greu să explic: “The Horse Whisperer“, cu Robert Redford. O poveste cu un cal. Aşa comunic cu o mulţime de specii. Pentru asta însă, am nevoie de PROXIMITATE FIZICĂ. Interferenţa şi compunerea vectorială a câmpurilor. Fără asta, totul se rezumă la logică şi raţiune şi asta, este foarte prost pentru randament şi multe alte aspecte care ţin de bilanţul energetic al ansamblului.
      4. Ai dreptate în privinţa venitului informaţiilor DE LA SINE. Dar Sinele, trebuie ajutat să vorbească! :) Adecătelea: Să-mi deschid urechile! 😉
      5. Ai dreptate în privinţa iernii. Problema constă în faptul că autonomia noastră financiară, e extrem de limitată. De aici, caracterul de urgenţă al multor etape intermediare. Învăţatul şi practica, sunt doar o mică parte.
      6. Am nevoie de o mulţime de date: topometrie, regim termic, pierderi termice, consumul de KWh, stocarea şi transportul apei la interior, date despre casă, etc.
      Din acest motiv, am nevoie să stau acolo. Mai sunt şi altele. De pildă, Dieta Hiper-Hidratată, m-a făcut o idee mai puţin sensibil la frig. CU CÂT MAI PUŢIN? CE ALIMENTE ÎMI REGLEAZĂ-DEBLOCHEAZĂ SISTEMUL DE TERMOREGLARE? CUM REACŢIONEAZĂ ORGANISMUL LA NOUA APĂ?

      După cum poţi vedea, e un câmp de investigaţie vast. Pe primul loc însă, este ridicarea curbelor termice ale casei. Funcţie de asta, pot analiza soluţia de încălzire. Oricum, voi publica, pe cât posibil şi obstacolele şi ipotezele de lucru şi soluţiile adoptate, etc.
      DECI: ŢINEM LEGĂTURA!
      Cu netul, momentan, o să rămânem pe Alexandria. O să public probabil doar când voi fi aici, în oraş.

« « Video – Criza energetică – partea a doua| Primii paşi în grădina ZENLA » »